ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2715/2018

Ședința publică din data de 8 iunie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de arbitraj înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. x din 13 februarie 2015, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la plata sumei de 4.625,646,96 euro la care se adaugă dobânda penalizatoare datorată conform Contractului nr. xR6 încheiat la data de 30.11.2004 între reclamantă în calitate de antreprenor și pârâtă în calitate de beneficiar, având ca obiect reabilitarea Autostrăzii DN17 (E576) Cluj/Bistrița Năsăud.

Prin Hotărârea arbitrală pronunțată la data de 12.01.2017 în dosarul arbitral nr. x/MHM de Tribunalul Arbitral - Curtea de Arbitraj Internațional a Camerei Internaționale de Comerț, s-a respins excepția pârâtei privind competența tribunalului arbitral, s-a admis excepția pârâtei privind prescripția extinctivă și s-au respins în totalitate pretențiile reclamantei ca fiind prescrise.

Împotriva Hotărârii arbitrale pronunțată la data de 12.01.2017 în dosarul arbitral nr. x/MHM de Tribunalul Arbitral - Curtea de Arbitraj Internațional a Camerei Internaționale de Comerț, a formulat acțiune în anulare petenta A. S.A..

Prin sentința civilă nr. 137 din 16 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare.

La data de 26 octombrie 2017, recurenta A. S.A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 137 din 16 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 3 noiembrie 2017.

Prin cererea de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare în fond, cu consecința admiterii acțiunii în anulare, astfel cum a fost formulată.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în sensul că nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la motivele invocate în acțiunea în anulare, a ignorat cu desăvârșire importanța parcurgerii procedurilor concilierii prealabile prevăzute de Contract, astfel cum prevăd dispozițiile imperative ale art. 174 din C. proc. civ., aspecte și texte legale cu privire la care prima instanță nu s-a pronunțat fiind încălcat principiul disponibilități prevăzut de art. 22 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că sentința atacată este nemotivată cu privire la aspectele invocate în acțiunea în anulare, fiind încălcate dispozițiile art. 6 paragraful 1 din CEDO, că instanța de fond nu a făcut o analiză și o interpretare proprie a hotărârii arbitrale, prin raportare Ia motivele de nulitate invocate, circumscrise motivelor de ordine publică, preluând în integralitate interpretarea tribunalului.

A mai arătat recurenta că instanța nu a arătat în cuprinsul hotărârii care sunt consecințele juridice privitoare la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile și nu se motivează succesiunea în timp a normelor legale cu referire la prescripția extinctivă, aspect care, de asemenea, a făcut obiectul acțiunii în anulare.

Prin întâmpinarea înregistrată la 11 decembrie 2017, intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului și respingerea acestuia ca inadmisibil, admiterea excepției nulității recursului și, pe cale de consecință, anularea acestuia iar pe fond, în măsura în care vor fi respinse excepțiile invocate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluția propusă fiind de respingere a recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea din 9 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data promovării cererii arbitrale, "Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse recursului", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și …"

Așa fiind, sentința ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Deși art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost modificat prin art. I pct. 1

1

din O.U.G nr. 1/2016, punct introdus prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017, conform căruia hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului, în raport cu data formulării acțiunii arbitrale, 13.02.2015, nu este incident speței, având în vedere dispozițiile art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora noua lege de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate anterior, Înalta Curte constată că sentința atacată nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, va fi respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 137 din 16 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 137 din 16 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2018.