ÎCCJ, Decizia nr. 339/2011

Ședința publică de la 20 iunie 2011 Asupra recursurilor de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 1850 din 18 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenții C.G. și C.I. împotriva rezoluției din 5 noiembrie 2009 dată în dosarul nr. 56/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș; a fost menținută rezoluția atacată, iar petenții obligați la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că la data de 15 iunie 2010, petiționarii C.G.

și C.I. au înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție plângere împotriva rezoluției nr. 55/II-2/2010 din 26 februarie 2010 a procurorului șef al Secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, constatând că plângerea a fost greșit îndreptată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., a trimis-o spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu adresa nr. 1045/C/2010 din 2 iulie 2010. Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prima instanță a constatat că petiționarii C.G.

și C.I. au sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că în cursul lunii mai 2009, I.S. ar fi remis suma de 20 000 Euro judecătorului P.U. de la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru a pronunța o soluție care să-i fie favorabilă în dosarul civil nr. 5515/325/2007, având ca obiect acțiunea petiționarilor împotriva pârâtului N.V.C. prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a unui imobil din Timișoara, cu intabularea dreptului de proprietate sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1000 Euro/zi de întârziere, până la data perfectării actelor autentice. Susținerile denunțătorilor nu au fost confirmate în urma verificărilor efectuate de procuror, astfel că, prin rezoluția nr. 56/P/2009 din 5 noiembrie 2009, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de S.I. (fost C.) pentru infracțiunea prevăzută de art. 6, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. și față de U.P. pentru infracțiunea prevăzută de art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. La data de 18 februarie 2010, petiționarii au formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. În termen legal, prin rezoluția nr. 55/II-2/2010 din 26 februarie 2010, procurorul șef al Secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarilor, potrivit dispozițiilor art. 278 C. proc. pen. Deși petiționarii au formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen. abia la 15 iunie 2010, prima instanță a constatat că efectuarea corespondenței cu aceștia a fost viciată, parchetului restituindu-i-se comunicările făcute la adresa indicată de petenți (fila 177 dosar urmărire penală) și, întrucât în cauză nu există dovezi cu privire la data la care persoanele vătămate au luat la cunoștință despre conținutul rezoluției nr. 55/II-2/2010 din 26 februarie 2010, a fost apreciată plângerea ca fiind făcută în termen legal. Persoanele vătămate au susținut că procurorul nu a analizat corespunzător materialul probator administrat, neluându-se în considerare legătura dintre afirmațiile de mituire ale lui S. și obținerea de către acesta a hotărârii judecătorești favorabile lui din partea judecătorului U.P.

și nici mobilul care l-ar fi putut determina pe S. să dea mită; s-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și, pe fond, trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen. Prima instanță a reținut că plângerea este nefondată, din actele premergătoare efectuate în cauză de procuror nerezultând indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către S.I. și U.P. În susținerea denunțului lor, petiționarii C.G. și C.I. au arătat că la data de 19 mai 2009, S.I. ar fi afirmat față de două persoane că la Târgu Mureș a obținut o soluție favorabilă părților, dând mită judecătorului U.P. 20.000 Euro.

Decizia nr. 1260/R din 20 mai 2009 pronunțată în dosarul civil nr. 5515/325/2007 al Curții de Apel Târgu Mureș, în complet de 3 judecători, președinte fiind U.P., au fost menținute soluțiile pronunțate în fond (sentința nr. 9847 din 10 octombrie 2007 a Judecătoriei Timișoara) și în apel (decizia nr. 215/6/A din 19 martie 2008 a Tribunalului Timiș) prin care acțiunea formulată de reclamanți fusese respinsă ca nefondată. Prin încheierea nr. 276 din 19 martie 2009, Curtea de Apel Timișoara a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de petiționari. S-a constatat că susținerile petiționarilor, ca și cele ale persoanelor audiate la cererea lor, nu au făcut dovada existenței faptelor de dare și luare de mită, astfel că, în mod întemeiat, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

În cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale, astfel că nici nu se putea solicita, urmare desființării rezoluției atacate, redeschiderii acesteia, astfel cum au cerut petenții prin plângerea formulată, neexistând temeiuri de admitere a plângerii și de trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, existența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. fiind just stabilită de către procuror, rezoluția atacată fiind legală și temeinică. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs petenții; recursurile nu au fost motivate. Analizând cauza sub toate aspectele, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. se constată că recursurile sunt nefondate și vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează. Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen. începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiții pozitive, privind existența de date referitoare la comiterea unei infracțiuni și a unei condiții negative, a inexistenței cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu distincțiile prevăzute de norma indicată. În cauza dedusă judecății petenții au formulat plângere penală împotriva președintelui completului de judecată care a soluționat, în recurs, o cauză civilă privind pe petenți și, de asemenea, împotriva intimatului S.I., motivat de împrejurarea că acest din urmă intimat ar fi dat mită suma de 20000 Euro președintelui completului de judecată (intimatul judecător U.P.) pentru ca acesta să pronunțe o hotărâre în favoarea sa.

Din verificarea actelor dosarului se constată că în mod corect procurorul, pe baza actelor premergătoare efectuate potrivit art. 224 C. proc. pen., a concluzionat că faptele reclamate nu există, cercetările efectuate neconfirmând susținerile – de altfel subiective și nedovedite, ale petenților. Nemulțumirile acestora față de hotărârea pronunțată într-o cauză civilă în care petenții au fost părți trebuiau exprimate pe calea declarării căilor de atac prevăzute de legea procesual civilă, care nu pot fi substituite și nici completate prin formularea plângerii penale, care este o instituție distinctă, cu o finalitate diferită. Așa fiind, se constată că aserțiunile petenților privind pretinsa comitere de către intimați a infracțiunilor de dare, respectiv luare de mită, nu s-au confirmat, astfel încât, în mod just față de aceștia s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată.

Totodată, în mod just prima instanță, dând o evaluare proprie justă materialului dosarului, plângerii petenților și rezoluției atacate potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de către procuror se impune a fi menținută, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros argumentată. Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenții C.G. și C.I. împotriva sentinței nr. 1850 din 18 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5958/1/2010. Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 iunie 2011.