ÎCCJ, Decizia nr. 3/2011

Ședința publică de la 24 ianuarie 2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 897

din 25 mai 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a

luat act de retragerea plângerii formulată de petentul M.G. împotriva rezoluției

nr. 1485/P/2009 din 2 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rezoluția nr. 1485/P/2009 din 2 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la

art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de

magistrații C.C., A.G.C. și L.L. - judecători la Curtea de Apel București

,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

În

temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat

plângere împotriva rezoluției nr. 1485/P/2009 din 2 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică , iar, prin sentința nr. 897 din 25 mai 2010 s-a luat act de

retragerea plângerii petentului, având în vedere faptul că acesta a precizat,

cu ocazia judecării cauzei, că plângerea sa nu vizează magistrații intimați C.C.,

A.G.C. și L.L.

Împotriva

acestei sentințe, petentul M.G. a declarat recurs.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petent nu este fondat.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori

după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în

termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Rezultă așadar, din

cuprinsul normelor legale enunțate că voința legiuitorului este aceea că orice

persoană nemulțumită de actele și măsurile efectuate de procuror ori efectuate

pe baza dispozițiilor date de acesta să se poată adresa cu plângere instanței,

plângerea având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul

judecătoresc al rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată.

Deci persoanele care

pot face plângere în temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

beneficiind de dreptul exercitării libere a acestei căi de atac, nu au doar

facultatea de a folosi acest drept, ci și, în mod firesc, posibilitatea de a

renunța la judecarea plângerii pe care au promovat-o.

Întrucât Codul de

procedură penală nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la retragerea

plângerii, în cauză erau incidente dispozițiile Codului de procedură civilă, ce

constituie, conform art. 721, procedura de drept comun, în lipsa unor dispoziții

potrivnice.

Așa fiind în cauză

erau incidente dispozițiile art. 246 C. proc. civ., astfel încât, în mod

corect, prima instanță a luat act de retragerea plângerii petentului, față de

precizarea făcută cu ocazia judecării dosarului ( în sensul că plângerea sa nu

privește pe magistrații intimați), care constituie practic o renunțare la

judecarea acesteia.

Mai mult decât atât,

la termenul de azi, 24 ianuarie 2011, recurentul petent a făcut aceeași

precizare, în sensul că plângerea sa nu îi privește pe magistrații intimați C.C.,

A.G.C. și L.L.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul

M.G.

împotriva sentinței nr. 897 din

25 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 3148/1/2010.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata

sumei de 400 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul M.G. împotriva sentinței nr. 897 din 25

mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

dosarul nr. 3148/1/2010.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.