ÎCCJ, Decizia nr. 3/2011

Ședința publică de la 24 ianuarie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 897 din 25 mai 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a luat act de retragerea plângerii formulată de petentul M.G. împotriva rezoluției nr. 1485/P/2009 din 2 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 1485/P/2009 din 2 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale față de magistrații C.C., A.G.C. și L.L. - judecători la Curtea de Apel București , sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1485/P/2009 din 2 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică , iar, prin sentința nr. 897 din 25 mai 2010 s-a luat act de retragerea plângerii petentului, având în vedere faptul că acesta a precizat, cu ocazia judecării cauzei, că plângerea sa nu vizează magistrații intimați C.C., A.G.C. și L.L. Împotriva acestei sentințe, petentul M.G.

a declarat recurs. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat. Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Rezultă așadar, din cuprinsul normelor legale enunțate că voința legiuitorului este aceea că orice persoană nemulțumită de actele și măsurile efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta să se poată adresa cu plângere instanței, plângerea având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Deci persoanele care pot face plângere în temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., beneficiind de dreptul exercitării libere a acestei căi de atac, nu au doar facultatea de a folosi acest drept, ci și, în mod firesc, posibilitatea de a renunța la judecarea plângerii pe care au promovat-o.

Întrucât Codul de procedură penală nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la retragerea plângerii, în cauză erau incidente dispozițiile Codului de procedură civilă, ce constituie, conform art. 721, procedura de drept comun, în lipsa unor dispoziții potrivnice. Așa fiind în cauză erau incidente dispozițiile art. 246 C. proc. civ., astfel încât, în mod corect, prima instanță a luat act de retragerea plângerii petentului, față de precizarea făcută cu ocazia judecării dosarului ( în sensul că plângerea sa nu privește pe magistrații intimați), care constituie practic o renunțare la judecarea acesteia. Mai mult decât atât, la termenul de azi, 24 ianuarie 2011, recurentul petent a făcut aceeași precizare, în sensul că plângerea sa nu îi privește pe magistrații intimați C.C., A.G.C.

și L.L. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.G. împotriva sentinței nr. 897 din 25 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3148/1/2010. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.G. împotriva sentinței nr. 897 din 25 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3148/1/2010. Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.