ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7385/2012

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Iași la data de 25 mai 2011, reclamantul Sindicatul

Drumarilor "E.R." a chemat în judecată pârâta C.N.A.D.N. din România

S.A., solicitând să se constate ilegal proiectul de concediere colectivă

inițiat de intimată privind concedierea a 395 salariați, să se dispună

obligarea pârâtei la parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 467/2006 și

la respectarea contractului colectiv de muncă, în sensul evaluării

salariaților.

Prin Sentința civilă

nr. 41 din 11 ianuarie 2012 Tribunalul Iași, secția I civilă a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, reținând că

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 264 alin. (2) C. muncii, potrivit

cărora cererile prin care se solicită soluționarea conflictelor de muncă se

adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are

domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Cum niciunul dintre

reclamanții-persoane fizice în numele cărora Sindicatul Drumarilor

"E.R." a formulat cerere de chemare în judecată nu își are domiciliul

pe raza județului Iași, se impune declinarea competenței în favoarea

Tribunalului Cluj, în a cărui rază teritorială își au domiciliul reclamanții.

Învestit prin

declinare, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal,

de conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat Sentința civilă nr. 8945

din 10 septembrie 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în

favoarea Tribunalului Iași și, constatând ivit conflict negativ de competență,

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că potrivit prevederilor art. 28

alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale

apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, contractele

colective de muncă și contractele individuale de muncă în fața instanțelor

judecătorești. Alin. (3) al acestui articol conferă calitate procesuală pasivă

organizațiilor sindicale în exercitarea acestor atribuții. Coroborând aceste

prevederi legale cu cele ale art. 269 alin. (2) C. muncii și față de

împrejurarea că reclamantul are sediul în Iași, indiferent de domiciliul

membrilor de sindicat reprezentați, instanța a constatat competența teritorială

a Tribunalului Iași, în favoarea căruia a declinat competența.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea ce a învestit

instanța de judecată a fost formulată de către Sindicatul Drumarilor

"E.R.", în valorificarea unor drepturi aparținând membrilor de

sindicat referitoare la obligarea pârâtei la parcurgerea procedurii prevăzute

de Legea nr. 467/2006 și la respectarea contractului colectiv de muncă.

Declinarea reciprocă

de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în

legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie

recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca, raportat la

sediul/domiciliul acestora, să se stabilească și competența teritorială,

conform art. 284 alin. (2) C. muncii.

Această dispută

jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin

dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor

sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul

membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea

nevoie de mandat expres din partea lor.

Norma legală conducea

la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a

fost tranșată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a

abrogat, printre altele, și Legea nr. 54/2003).

Potrivit art. 28 din

Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce

decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a

introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se

statuează expres (alin. (3) al art. 28 din lege) că în exercitarea acestor

atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Așadar, în

determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze, în care sindicatului i

se recunoaște nu doar calitatea de a acționa ca reprezentant, ci și legitimare

procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama,

în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.

Cum în speță, sediul

sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Iași, în favoarea acestei

instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare a

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL