ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1072/2003

Deliberând asupra recursurilor de

față;

Prin cererea înregistrată sub nr.

1567 din 17 iulie 1998, reclamanta S.C. O. S.A. a solicitat obligarea pârâtei

S.C. J. S.A. la plata sumei de 33.044.146 lei din care 23.198.687 lei

penalități de 0,3% pe zi de întârziere și 9.845.459 lei dobânzi bancare.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că a livrat pârâtei marfă în valoare de 22.911.008 lei pe care aceasta a

achitat-o cu întârziere, astfel că datorează penalități, conform clauzelor din

contract.

Pârâta a formulat cerere de chemare

în garanție a B.C.B. S.A. Constanța, susținând că a achitat facturile cu 11

file C.E.C. vizate de chemata în garanție și aceasta este în culpă pentru

nevirarea sumelor de bani în contul reclamantei.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 703 din 5 mai 1999, a admis în parte acțiunea reclamantei, cât și

cererea de chemare în garanție.

A fost obligată pârâta la 9.845.459 lei dobândă bancară și

chemata în garanție la 5.062.409 lei daune.

A fost respins capătul de cerere

privind plata penalităților.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că penalitățile nu se mai datorează pentru facturile

emise după expirarea contractului or, facturile în litigiu sunt emise la doi

ani după expirarea contractului.

În ceea ce privește dobânzile

bancare, s-a apreciat că întârzierea s-a datorat culpei chematei în garanție

care nu a decontat la timp filele C.E.C. în sumă de 5.062.409 lei și pe care le

datorează cu titlu de daune.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel atât pârâta, cât și chemata în garanție.

Pârâta susține că, în mod greșit, a

fost obligată la dobânzi bancare, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că ar

fi contractat credite și că există legătură de cauzalitate între întârzierea la

plată a facturilor și plata de dobânzi bancare.

Chemata în garanție susține că

instanța a calificat greșit acțiunea combinând regulile răspunderii civile

contractuale cu cele ale răspunderii delictuale.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 694 din 28 octombrie 1999, a respins, ca nefondate, ambele

apeluri.

S-a reținut că dobânzile datorate de

pârâtă reprezintă o daună pentru lipsa de folosință a fondurilor bănești

proprii și cuantumul stabilit de raportul de expertiză nu a fost contestat.

În ceea ce privește apelul chematei

în garanție, instanța de apel a apreciat că aceasta nu și-a îndeplinit corect

obligațiile derivând din executarea contractului de cont curent, neavând nici o

relevanță că întârzierea în decontare s-a datorat blocării conturilor de către

B.N.R.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs chemata în garanție care critică ignorarea de către instanța de

apel a incidenței Legii nr. 64/1995, respectiv a art. 31, care dispune

suspendarea tuturor acțiunilor pentru realizarea creanțelor, motiv bazat pe

dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Se invocă și greșita aplicare de

către instanțe a cumulului de răspunderi, cea contractuală și cea delictuală,

motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pârâta critică decizia pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 11 C. proc. civ. și arată că nu s-a

făcut dovada prejudiciului prin existența unui contract de credit și a

legăturii de cauzalitate între întârzierea la plată și suportarea dobânzilor

bancare.

Recursurile sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul

chematei în garanție, se constată că instanța de apel s-a pronunțat anticipat

asupra suspendării întemeiate pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 64/1995

continuând judecata, iar răspunderea chematei în garanție este cea

contractuală, întemeiată pe contractul de cont curent.

Datorită neexecutării acestuia,

decontarea s-a făcut cu întârziere.

Instanțele nu au aplicat atât

răspunderea contractuală, cât și cea delictuală și au acordat daune sub forma

dobânzilor în baza art. 43 C. com.

Referitor la recursul pârâtei, se

reține că nu era necesar a se dovedi nici prejudiciul și nici legătura de

cauzalitate între plata cu întârziere și prejudiciul produs reclamantei prin

această întârziere, deoarece dobânda pentru sumele de bani datorate curge de

drept, potrivit dispozițiilor art. 1088 alin. (1) și art. 43 C. com.

Negăsindu-se întemeiate nici unul

din motivele de recurs invocate de chemata în garanție și de pârâtă, urmează ca

recursurile acestora să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de chemata în garanție B.C.B. sucursala Constanța și pârâta S.C. J.

S.A. Mangalia, împotriva deciziei nr. 694/ COM din 28 octombrie 1999, a Curții

de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 20 februarie 2003.