ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 687/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 687/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin acțiunea
înregistrată la data de 14 aprilie 2011 pe rolul Tribunalului Constanța
reclamanta C.A.A. a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului
Constanța și Municipiul Constanța prin Primar pentru ca prin hotărârea ce o va
pronunța să dispună obligarea acestora la emiterea dispoziției de soluționare a
notificării nr. 7442 din 28 august 2001.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 195 din
28 august 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc V.Ș. a solicitat Primăriei
Municipiului Constanța restituirea în natură a terenului în suprafață de 495,08
m.p., situat în Mamaia, lotul 3 din careul 25 fiind trecut în proprietatea
statului fără vreo despăgubire, în baza Decretului de expropriere nr. 92/1950.
Notificarea formulată
în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost soluționată nici până la data promovării
acțiunii, deși a depus toată documentația necesară și a făcut numeroase
demersuri pentru obținerea unui răspuns.
În drept, au fost
invocate dispozițiile art. 21-27 și art. 38 din Legea nr. 10/2001.
Prin Sentința civilă
nr. 6133 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanta, secția I
civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâtul
Primarul Municipiului Constanța să emită dispoziție motivată privind
notificarea nr. 195 din 28 august 2001 prin Biroului Executorului Judecătoresc
V.Ș. înregistrată la Prefectura Județului Constanța, notificare formulată de
reclamanta C.A.A.
În considerentele
hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 25
alin. (1) din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare este obligată ca în
termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data
depunerii actelor doveditoare să se pronunțe prin decizia sau, după caz, prin
dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
În conformitate cu
dispozițiile art. 26 din aceeași lege deținătorul imobilului sau, după caz,
entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizia
sau dispoziția motivată în termen de 60 de zile să facă persoanei îndreptățite
o ofertă de restituire prin echivalent, în situația în care restituirea în
natură nu este posibilă.
A mai reținut
instanța de fond că termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este
obligată să răspundă notificării este imperativ iar nu unul de recomandare.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel Primarul Municipiului Constanța și Municipiul
Constanța prin Primar criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru
următoarele motive:
Pârâtul Municipiul
Constanța prin Primar a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză
întrucât obligația de a emite dispoziție asupra notificării revine primarului.
Pe fondul cauzei,
apelanții au arătat că prima instanță nu a cercetat dacă în cauză este vorba de
un refuz nejustificat de a răspunde la notificare sau s-a aflat în imposibilitatea
de a da curs solicitării datorită lipsei actelor necesare.
Prin Decizia civilă
nr. 52/C din 9 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I
civilă, a fost respins apelul formulat de pârâții Municipiul Constanța prin
Primar și Primarul Municipiului Constanța împotriva Sentinței civile nr. 6133
din 24 noiembrie 2011 a Tribunalului Constanta.
Pentru a decide
astfel Curtea, a reținut că unitatea administrativ-teritorială în al cărui
patrimoniu se află imobilul în litigiu se află în patrimoniul Municipiului
Constanța reprezentat prin Primar și are calitatea procesual pasivă în acțiunea
introdusă în baza Legii nr. 10/2001.
Cum primăria nu are
patrimoniu propriu, distinct de cel al comunei sau orașului a cărui activitate
o servește, dar în același timp, primarul reprezintă comuna sau orașul în
relațiile cu persoanele fizice sau juridice, precum și în justiție, în
aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, rezultă
neîndoielnic că imobilele ce urmează a fi retrocedate de „deținătorul
actual", adică de primărie, fac parte din unitatea
administrativ-teritorială, în speță, Municipiul Constanța în al cărui
patrimoniu se află terenul în litigiu.
Referitor la motivul
de apel vizând faptul că prima instanță nu a cercetat dacă în cauză este vorba
de un refuz nejustificat de a răspunde la notificare sau s-a aflat în
imposibilitate de a da curs solicitării datorită lipsei actelor necesare
Curtea, a reținut că nu există niciun temei legal pentru care, constatând că
actele depuse de reclamantă nu sunt adecvate sau suficiente să refuze „sine
die" soluționarea notificării.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri au declarat recurs Primarul Municipiului Constanța și Municipiul
Constanța prin Primar invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., în dezvoltarea căruia a reiterat criticile formulate în apel referitoare
la lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Constanța prin Primar și
faptul că instanța nu a cercetat în cauza de față, dacă este vorba de un refuz
nejustificat al pârâtului de a răspunde la notificare sau s-a aflat în
imposibilitatea de a da curs solicitării datorită lipsei actelor.
Examinând decizia
atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul
formulat este nefondat urmând a fi respins pentru considerente ce vor fi
arătate în continuare:
Potrivit art. 19 din
Legea nr. 215/2001, primăria este o structură cu activitate permanentă care
aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local și dispozițiile
primarului, soluționând problemele curente ale localității în care
funcționează, iar în cadrul de aplicare a Legii nr. 10/2001, primăriei i-a fost
conferită calitatea de entitate obligată la restituire, prin art. 20 alin. (3)
din Lege.
Acest text, anterior
modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, dispunea că, în cazul
primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana
îndreptățită se face prin dispoziție motivată a primarilor, respectiv a
Primarului General al Municipiului București.
Deoarece, potrivit
textului citat, primăria era entitatea obligată la restituire, iar în cazul
primăriei, prin lege, abilitat să emită dispoziția era primarul, notificarea
formulată de reclamant a fost adresată primăriei, iar aceasta ca unitate
deținătoare notificată, avea calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată
în temeiul art. 24 alin. (7) din lege.
Prin art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 10/2001 republicată, se conferă calitate de entitate obligată
la restituirea unității administrativ-teritoriale, ceea ce nu înlătură
calitatea pe care persoana a avut-o la data formulării notificării, aceea de
unitate deținătoare a imobilului în litigiu.
Nu este întemeiată
nici critica referitoare la faptul că reclamanta - intimată nu ar fi depus acte
în completarea dosarului pentru a soluționa notificarea în termenul prevăzut de
lege.
Nicio prevedere a
Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în faza judecății.
A nu soluționa
notificarea în termenul prevăzut de lege, înseamnă a aduce atingere
principiului liberului acces la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție.
Singura sancțiune
prevăzută de Legea nr. 10/2001, care atrage pierderea dreptului persoanei
îndreptățite de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent,
este cea prevăzută pentru nerespectarea termenului de formulare a notificării.
Așa fiind, în temeiul
art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul formulat în cauză de pârâții Primarul
Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar va fi respins.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții
Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar împotriva
Deciziei nr. 52C din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 februarie 2013.
Procesat de GGC - DG