ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2091/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 13 octombrie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a

III-a civilă, petenta D.M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2209/ R

din 22 septembrie 2011 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și a

sentinței civile nr. 11159 din 16 noiembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 2,

arătând că decizia din recurs a modificat, în parte, sentința primei instanțe,

în sensul respingerii capătului de cerere privind revendicarea.

Potrivit încheierii

din 9 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a respins

cererea de suspendare a executării silite a sentinței nr. 11159 din 16

noiembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 2, reținându-se în motivare că, deși

s-a susținut de către reclamantă că a solicitat învestirea cu formulă

executorie a sentinței indicate, nu au fost administrate dovezi care să probeze

declanșarea executării silite, în condițiile prevăzute de art. 372 C. proc.

civ., respectiv, în sensul sesizării organului de executare.

Împotriva încheierii

menționate a declarat recurs petenta D.M., care a susținut că soluția este

nelegală întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului nr. 3955/300/2008, iar

nu numai din susținerile acesteia, a fost formulată cerere de învestire cu

formulă executorie, cerere care a fost admisă, efectuându-se învestirea cu

formulă executorie, astfel încât posibilitatea declanșării executării silite

este iminentă, iar nu ipotetică.

Recursul este

inadmisibil, raportat la datele concrete ale speței și la dispozițiile art. 325

coroborate cu art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Astfel, din interpretarea

sistematică a textelor menționate, rezultă că instanța de revizuire poate, până

la soluționarea unei cereri privind executarea silită, să suspende executarea.

În speță, astfel cum

a reținut prima instanță, nu s-a făcut dovada declanșării executării silite,

pentru a se pune problema temporizării executării, prin suspendarea acesteia.

Susținerea recurentei

conform căreia a formulat cerere de învestire cu formulă executorie și aceasta

ar fi fost și admisă, a rămas nedemonstrată în cadrul procesului.

Aceasta, în

condițiile în care instanța de revizuire a consemnat conform practicalei

încheierii din 9 ianuarie 2012 că cererea nu a fost finalizată întrucât dosarul

a fost înaintat Curții de apel pentru soluționarea cererii de revizuire.

De asemenea, situația

pretinsă de către recurentă nu rezultă, așa cum afirmă aceasta, din „actele

dosarului nr. 3955/300/2008”, în conținutul căruia se regăsește o singură

hotărâre învestită cu formulă executorie (respectiv, sentința nr. 3999 din 18

mai 2007 a Judecătoriei sectorului 2), alta decât cea care constituie obiect al

revizuirii și în privința căreia s-a solicitat suspendarea.

Or, potrivit art. 403

alin. (3) C. proc. civ. (la care trimit dispozițiile art. 325 C. proc. civ.)

este atacabilă cu recurs, în mod separat, încheierea prin care instanța se

pronunță asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. (1) din același

text, iar conform acestui alineat, este vorba de cereri privind executarea

silită.

Cum în speță lipsește

situația premisă, referitoare la începerea executării silite (acesta fiind

considerentul determinant care a stat la baza adoptării soluției recurate),

înseamnă că nici încheierea pronunțată nu este supusă căii de atac pe cale

separată, nefiind pronunțată în materia care să o facă susceptibilă cenzurii pe

cale separată.

Împrejurarea că în

încheiere s-a menționat că este susceptibilă de recurs nu dă posibilitatea

exercitării astfel a căii de atac, având în vedere că sistemul căilor de atac

este unul legal iar nu jurisdicțional.

Pentru toate

considerentele arătate, recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuenta D.M. împotriva încheierii de

ședință din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2012.