Muller împotriva Austriei (III)

Prima secțiune decizia nr. 38412/04 de Pierre MÜLLER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 6 noiembrie 2008 în calitate de cameră compusă de: Christos Rozakis, președinte, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens Giorgio Malinverni, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 8 octombrie 2004, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Pierre Müller, este un național austriac născut în 1968 și trăiește în Viena.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Pochieser, un avocat practicant la Viena. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul și directorul administrativ al societății M.. La 12 iunie 1995, municipalitatea din Viena ( Magistrat ) a eliberat un ordin penal ( Straferkenntnis ) împotriva reclamantului care l-a condamnat de angajare ilegală a străinilor. La 5 iulie 1995, reclamantul, asistat de consilier, apelat și la 15 Mai 1997 Comitetul administrativ independent din Viena a respins recursul.

Versiunea scrisă a hotărârii IAP din 3 februarie 1999, a fost înaintat avocatului reclamantului la 20 aprilie 1999. La 30 aprilie 1999, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională împotriva deciziei IAP. La 28 februarie 2000, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de cauza reclamantului pentru lipsa de prospectivă de succes și a transferat cazul la Curtea Administrativă, care a respins-o la 24 martie 2004. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea și presupusa nedreptate a procedurii. Reclamantul a făcut trimitere, de asemenea, la articolele 2 și 4 din Protocolul nr. 7. HOTĂRÂREA La 2 iulie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul austriei oferă să plătească exgrația suma de 6,500 Euro-uri către dl Pierre Müller, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 30 iunie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Austriai sunt dispuși să plătească exgrația suma de 6.500 de euro către dl Pierre Müller, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 38412/04 by Pierre MÜLLER against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 6 November 2008 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens Giorgio Malinverni, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 8 October 2004, Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention), Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Pierre Müller, is an Austrian national who was born in 1968 and lives in Vienna.

He was represented before the Court by Mr H. Pochieser, a lawyer practising in Vienna. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador F. Trauttmansdorff, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant is the owner and managing director of the M. company. On 12 June 1995 the Vienna municipality ( Magistrat ) issued a penal order ( Straferkenntnis ) against the applicant convicting him of illegal employment of foreigners. On 5 July 1995 the applicant, assisted by counsel, appealed and on 15 May 1997 the Vienna Independent Administrative Panel rejected the appeal.

The written version of the IAP’s decision, dated 3 February 1999, was served on the applicant’s counsel on 20 April 1999. On 30 April 1999 the applicant filed a complaint with the Constitutional Court against the IAP’s decision. On 28 February 2000 the Constitutional Court declined to deal with the applicant’s case for lack of prospect of success and transferred the case to the Administrative Court, which dismissed it on 24 March 2004. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length and alleged unfairness of the proceedings. The applicant also referred to Articles 2 and 4 of Protocol No. 7. THE LAW On 2 July 2008 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Austria offer to pay ex gratia the sum of 6,500 Euros to Mr Pierre Müller with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 30 June 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Austria are prepared to pay ex gratia the sum of 6,500 Euros to Mr Pierre Müller with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President