ÎCCJ, Decizia nr. 18/2018

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin încheierea din 17 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 (având ca obiect contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 498 din data de 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii), s-a respins cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317/2004.

Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din legea menționată, în sensul în care nu se invocă o veritabilă neconstituționalitate, ci un minus de reglementare.

II. Cererea de recurs

Împotriva încheierii menționate, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, a declarat recurs petentul A., recurs pe care nu l-a motivat.

III. Considerentele Înaltei Curți

III.1. Asupra cererii de repunere pe rol a cauzei

Prin cererea depusă prin e-mail la dosar după închiderea dezbaterilor, recurentul a solicitat repunerea pe rol a cauzei, având în vedere excepția nemotivării recursului invocată de instanță.

Petentul a susținut că, la data de 20 noiembrie 2018, a depus la Registratura secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul motivat, formulat împotriva încheierii din 17 noiembrie 2017, pronunțate în dosarul nr. x/2017, prin care i s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Examinând cererea prin prisma dispozițiilor legale incidente, se reține că nu se impune a se da curs stăruinței părții în reluarea judecării căii de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 400 din C. proc. civ.:

"Dacă, în timpul deliberării, instanța găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părților".

În speță, Înalta Curte constată că nu sunt necesare dovezi ori precizări suplimentare în vederea soluționării recursului dedus judecății, actele și lucrările dosarului fiind lămuritoare pentru pronunțarea deciziei.

În atare situație, se va respinge cererea de repunere pe rol formulată de recurent.

III.2. Asupra recursului

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei cerințe imperative atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

În cauză, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 17 noiembrie 2017, dată de la care, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, curge termenul de 48 de ore pentru declararea recursului, dar și pentru motivarea acestuia, în conformitate cu art. 487 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.

Recurentul a declarat recursul la data de 20 noiembrie 2017, dar nu a depus motivele de recurs, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd sancțiunea nulității recursului exercitat în atare condiții.

Înscrisurile depuse anexat cererii de repunere pe rol nu constituie dovezi certe referitoare la îndeplinirea actului de procedură, respectiv la depunerea în termen a motivelor de recurs.

Astfel, înscrisul constând în copia unei cereri de recurs motivate nu poartă ștampila sau vreo altă mențiune de înregistrare a instanței destinatare, care să facă dovada comunicării actului și nici data certă (conform art. 94 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015), raportat la care să se poată aprecia asupra termenului de motivare prin prisma art. 182 - 183 din C. proc. civ.

Cât privește copia fișei dosarului din aplicația x., din aceasta rezultă doar că, la data de 20 noiembrie 2017, partea declarantă A. a depus o cerere de "recurs" (cererea nemotivată înregistrată la dosar recurs), nu și că recursul ar fi fost motivat.

În situația în care, în cauză nu se identifică motive de ordine publică, în temeiul art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurentul A. privind repunerea pe rol a cauzei.

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2018.

Procesat de GGC - CL