ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 675/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de primarul municipiului Cluj Napoca

împotriva sentinței civile nr.206 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj –

Secția comercială și de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant primarul municipiului Cluj

Napoca reprezentat de consilierul juridic A.Z. și intimatul-intervenient

Ministerul Administrației Publice prin consilierul juridic S.A.G., lipsă fiind

intimatul-pârât Guvernul României.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic A.Z. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în

sensul admiterii acțiunii pentru motivele prezentate în recurs pe care le-a

reiterat oral.

Consilierul

juridic S.A.G. și reprezentanta Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, având pe rând cuvântul, au pus concluzii de respingere a

recursului ca nefondat pentru motivele din întâmpinare. (fila 9).

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 18.02.2002, reclamantul primarul municipiului

Cluj-Napoca a solicitat anularea Hotărârii Guvernului nr. 1206/2001 pentru

aprobarea Normelor de aplicare a dispozițiilor privitoare la dreptul

cetățenilor apaținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în

administrația publică locală, cuprinse în Legea administrației publice locale

nr.215/2001.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea contestată s-au

stabilit ilegal denumiri maghiare pentru peste 1000 de localități românești și

nu se precizează datele cărui recensământ urmează a fi avute în vedere la stabilirea

ponderii cetățenilor aparținând unei minorități naționale. De asemenea,

recurentul a arătat că aplicarea hotărârii adoptate de pârât nu este posibilă

anterior revizuirii Constituției României, deși potrivit art.148 alin.1 din

Constituție, dispozițiile referitoare la limba oficială nu pot forma obiectul

revizuirii, iar angajarea în administrația publică locală de persoane care

cunosc limba maternă a cetățenilor de altă naționalitate decât cea română

implică desfacerea contractelor de muncă ale angajaților care nu îndeplinesc

această condiție.

Prin

întâmpinare, Guvernul României a invocat excepțiile privind lipsa calității

procesuale active și inadmisibilitatea acțiunii, motivând că, reclamantul a

formulat acțiunea în nume propriu și nu a precizat care este dreptul său

recunoscut de lege și vătămat prin hotărârea a cărei anulare a solicitat.

La

data de 8.04.2002, Ministerul Administrației Publice a formulat cerere de

intervenție în interesul pârâtului Guvernul României și a solicitat respingerea

acțiunii ca inadmisibilă și formulată de o persoană fără calitate procesuală

activă și fără un interes legitim.

Prin

sentința civilă nr.206/ 5.06.2002, Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și

de contencios administrativ a admis cererea de intervenție accesorie formulată

de Ministerul Administrației Publice și a respins acțiunea formulată de

reclamant.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea este inadmisibilă

pentru că nu a fost dovedit dreptul subiectiv recunoscut de lege autorității

reclamante și încălcat prin hotărârea adoptată de pârât.

Împotriva

acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând

casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurentul

a susținut că instanța de fond nu a analizat susținerile din acțiune privind

lipsa unui document oficial care să ateste ponderea unei populații minoritare

într-o unitate administrativ-teritorială și faptul că, prin aplicarea art.15-16

din Hotărârea Guvernului nr.1206/2001 sunt încălcate dispozițiile art.13 din

Constituție, care prevăd că limba oficială este limba română.

Referitor

la cerința interesului legitim, recurentul a arătat că instanța de fond nu a

avut în vedere existența unui interes general în sensul art.1 din Legea

nr.29/1990, deoarece Guvernul României exercită conducerea generală a

administrației locale pe întreg teritoriul țării.

Recursul

este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:

Instanța

de fond a soluționat corect excepția de inadmisibilitate a acțiunii, întrucât

recurentul nu a dovedit dreptul recunoscut de lege sau interesul legitim

propriu unității teritorial-administrative pe care o reprezintă și care să

întemeieze acțiunea în anulare formulată.

De

altfel, nici în recurs nu s-a precizat dreptul recunoscut de lege și pretins a

fi fost încălcat prin actul administrativ contestat, iar invocarea de către

recurent a unui interes general este lipsită de relevanță față de dispozițiile

art.1 din Legea nr.29/1990 și art.48 din Constituție, care prevăd că anularea

actului unei autorități publice nu poate fi obținută decât de persoana

vătămată, titulară a unui interes legitim, personal și direct.

Celelalte

critici formulate în recurs cu privire la nelegalitatea Hotărârii Guvernului nr.1206/2001

nu pot fi examinate, întrucât acestea se referă la fondul pricinii care nu a

fost soluționat prin hotărârea atacată, constatându-se inadmisibilitatea

acțiunii în anulare.

În

consecință, nefiind motive de casare a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de primarul municipiului Cluj Napoca, împotriva Sentinței

civile nr.206 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.