ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1082/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 267, pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 1999 de Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B.P. SA Suceava împotriva pârâților SC S.C. SRL, cu sediul în Suceava, S.I. și S.V. domiciliați în Suceava, în sensul obligării pârâților, în solidar, să plătească reclamantei suma de 95.934.724 lei, credit restant; suma de 5.172.636 lei dobânzi bancare și în continuare, până la achitarea integrală a debitului, precum și suma de 5.737.147 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin actele anexate acțiunii, reclamanta a făcut dovada pretențiilor formulate, pretenții, de altfel, necontestate de prima pârâtă.

Conform întâmpinării depuse la dosar de prima pârâtă, aceasta nu a contestat încheierea cu reclamanta a contractului de credit despre care aceasta face vorbire în acțiune, dar a susținut că nerambursarea creditului s-a datorat faptului că a investit suma în procurarea de mărfuri ambalate, care, la punerea în vânzare și dezambalare, s-au constatat a fi necorespunzătoare calitativ, solicitând, totodată, un termen de grație până la care să restituie reclamantei împrumutul contractat. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 82 din 22 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC S.C. SRL Suceava împotriva sentinței nr. 267 din 23 aprilie 1999 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că pârâta, până în decembrie 1999, nu a consemnat nici o sumă în contul reclamantei-intimate, cu care a încheiat cele două contracte de împrumut, iar, conform clauzelor contractuale, părțile au convenit și plata dobânzilor aferente, care se plătesc lunar. De asemenea, s-a motivat că este real aspectul relatat de apelantă, că, în prezent, conform situației soldurilor, nu mai au la credit nici o sumă restantă, însă, datorează dobânzi, astfel încât corect prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o la plată. Împotriva deciziei nr. 82 din 22 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta SC S.C.

SRL Suceava, care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că, față de actele depuse la dosar, creditul restant, în sumă de 95.934.724 lei, și dobânzile bancare, în cuantum de 5.172.736 lei, au fost plătite, astfel că obligația de plată fiind stinsă, acțiunea rămâne fără obiect. Intimata-reclamantă, B.P. SA, bancă în faliment, prin lichidatori SC R.V.A. SA și SC P.W.H. SRL, agenția Suceava, au formulat întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care au solicitat respingerea recursului. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul fiind întemeiat pentru următoarele considerente.

Prin contractul de credit nr. 250 din 28 februarie 1996, reclamanta B.P. SA, sucursala județului Suceava, a acordat pârâtei un împrumut, în cuantum de 100.000.000 lei, pe o perioadă de 12 luni, cu destinația de a fi utilizat pentru achiziționarea de mărfuri în vederea comercializării lor prin rețeaua de magazine proprii, dobânda fiind de 62% pe an și un comision de 2% (a se vedea dosarul de la fond). Acest credit a fost garantat de S.I. și S.V. cu bunuri mobile, identificate conform contractelor de garanție mobiliară nr. 135 și 136 din 29 februarie 1996 (dosar fond). În faza procesuală a soluționării apelului, pârâta a făcut dovada cu acte noi, respectiv, ordinele de plată și extrasele de cont, că, la data de 10 decembrie 1999, a achitat reclamantei creditul în sumă de 95.934.724 lei, precum și dobânzile corespunzătoare, astfel încât capătul de cerere, privind plata creditului și a dobânzilor, a rămas fără obiect.

Raportat la acest context juridic, este greșită soluția adoptată de instanța de apel de a respinge, ca nefondat, apelul, cu atât mai mult, cu cât, în motivarea deciziei, această instanță a reținut, în mod corect, aspectul esențial al cauzei, și anume, că, „în prezent, apelanta, conform situației soldurilor, nu mai are la credit nici o sumă restantă”. Pentru aceste considerente, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC S.C. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 82 din 22 februarie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul pârâtei declarat împotriva sentinței civile nr. 267 din 23 aprilie 1999 a Tribunalului Suceava, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge capătul de cerere privind plata creditului și a dobânzilor, ca rămas fără obiect, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art. 272 C. proc. civ. urmează a obliga intimata-reclamantă B.P. SA Suceava la plata sumei de 3.230.542 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC S.C. SRL Suceava, împotriva deciziei nr. 82 din 22 februarie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul pârâtei, declarat împotriva sentinței civile nr. 267 din 23 aprilie 1999 a Tribunalului Suceava, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge capătul de cerere privind plata creditului și a dobânzilor, ca rămas fără obiect. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Obligă intimata B.P. SA Suceava la plata sumei de 3.320.542 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2003.