ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1020/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele E.C.E. și G.I. C. E. A. împotriva deciziei nr.56 din 19 aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj – secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat: intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj, prin consilier juridic V.C.S., lipsind atât recurentele reclamante cât și intimatul pârât Consiliul Local al Comunei Gârbou, județul Sălaj. Procedura completă. Recursul este scutit de timbru. Intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj a depus la dosar întâmpinare. Neexistînd cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată și dă cuvântul părții prezente cu privire la recurs.

Consilier juridic V.C.S., pentru intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele prezentate în întâmpinarea de la dosar. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1.10.2001, reclamantele E.C.E. și G. I.C.E.A., în calitate de moștenitoare ale defunctului E.C., au chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local al com. Cârbou și Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Sălaj, solicitând anularea Dispoziției nr.67/29.08.2001 emisă de Primăria Gârbou și restituirea în natură, respectiv acordarea de despăgubiri pentru imobilele înscrise în C.F.

nr.1112 și C.F. nr.623 Gârbou. În motivarea acțiunii se arată că antecesorul reclamantelor, prin hotărârea nr.9/28 iulie 1946 a Tribunalului Poporului Cluj – a fost condamnat la doi ani detenție pentru săvârșirea infracțiunii „vinovat pentru dezastrul țării prin săvârșirea de crime de război”, cu pedeapsa complementară a confiscării averii. Prin sentința civilă nr.1/1999 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, s-a dispus reabilitarea judecătorească, iar la 25.06.2001 reclamantele s-au adresat Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru declararea recursului în anulare împotriva hotărârii de condamnare. Prin sentința civilă nr.638 din 26 octombrie 2001, Tribunalul Sălaj, a respins acțiunea, ca nefondată.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr.56/19 aprilie 2002, a respins apelul declarat de reclamante împotriva sentinței nr.638 din 26.10.2001, a Tribunalului Sălaj. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, ca și prima instanță, a reținut că, antecesorul reclamantelor a fost condamnat pentru complicitate la crime de război constând în deportarea unor familii de români din com. Gârbou jud. Someș, în perioada în care acest teritoriu s-a aflat, din toamna anului 1940, sub administrație maghiară. Rezultă astfel, arată instanța că imobilele solicitate, confiscate astfel, nu au fost preluate abuziv, art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.10/2001 nefiind aplicabil.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele, fără a-l întemeia pe vreunul din motivele de casare prev. de art.304 C.proc.civ.arătând numai, cu privire la condamnarea tatălui lor, că aceasta a fost nelegală, scopul real urmărit fiind confiscarea imobilelor, motiv pentru care cererea formulată se încadrează în prevederile art.2 lit.b din Legea nr.10/2001. Recursul nu este întemeiat. Reclamantele, prin notificare, au solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 623 Gârbou și acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul înscris în C.F. 11120 Gârbou. Primăria comunei Gârbou prin Dispoziția nr.67/29 august 2001 a respins cererea cu motivarea că acele imobile „au fost confiscate pentru crime de război, conform hotărârii Tribunalului Poporului Cluj nr.9/1946, neîncadrîndu-se în prevederile Legii nr.10/2001”.

În adevăr, prin Hotărârea nr.9 din 25 iunie 1946 a Tribunalului Poporului Cluj, antecesorul reclamantelor a fost condamnat pentru săvârșirea de crime de război, prev. de art.2 din Decretul-Lege nr.312/1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de război, la pedeapsa de 2 ani detenție simplă, dispunându-se confiscarea întregii averi – în folosul statului român. Potrivit art.2 lit.b din Legea nr.10/2001 în categoria imobilelor preluate în mod abuziv, sunt incluse imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.

Or, din considerentele hotărârii de condamnare menționate, rezultă că fapta săvârșită a constat în deportarea unor familii de români, din Ardealul de Nord în toamna anului 1940, în timpul administrației militare maghiare, situație în care, evident condamnarea, ca și măsura confiscării averii nu pot fi considerate ca fiind de natură politică în sensul și în condițiile stabilite de prevederile art.2 lit.b din Legea nr.10/2001, după cum, într-o asemenea ipoteză, nu pot fi incidente nici prevederile art.2 lit.h, aceeași lege. Așa fiind, cum imobilele în litigiu nu apar astfel ca fiind preluate în mod abuziv, în sensul dispozițiilor legii, în mod corect, instanțele au respins acțiunea. Față de cele arătate, în baza art.312 C.proc.civ.recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantele E.C.E. și G. I.C.E.A. împotriva deciziei nr.56 din 19 aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj – secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 matrtie 2003.