ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1020/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamantele E.C.E. și G.I. C. E. A.

împotriva deciziei nr.56 din 19 aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj – secția

civilă.

La

apelul nominal s-a prezentat: intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj, prin

consilier juridic V.C.S., lipsind atât recurentele reclamante cât și intimatul

pârât Consiliul Local al Comunei Gârbou, județul Sălaj.

Procedura

completă.

Recursul

este scutit de timbru.

Intimatul

pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a

Finanțelor Publice Sălaj a depus la dosar întâmpinare.

Neexistînd

cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată și

dă  cuvântul părții prezente cu privire la recurs.

Consilier

juridic V.C.S., pentru intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj, solicită respingerea

recursului ca nefondat, pentru motivele prezentate în întâmpinarea de la dosar.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 1.10.2001, reclamantele E.C.E. și G. I.C.E.A., în

calitate de moștenitoare  ale defunctului E.C., au chemat în judecată Statul

Român prin Consiliul Local al com. Cârbou și Ministerul Finanțelor prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Sălaj,

solicitând anularea Dispoziției nr.67/29.08.2001 emisă de Primăria Gârbou și

restituirea în natură, respectiv acordarea de despăgubiri pentru imobilele

înscrise în C.F. nr.1112 și C.F. nr.623 Gârbou.

În

motivarea acțiunii se arată că antecesorul reclamantelor, prin hotărârea

nr.9/28 iulie 1946 a Tribunalului Poporului Cluj – a fost condamnat la doi ani

detenție pentru săvârșirea infracțiunii „vinovat pentru dezastrul  țării prin

săvârșirea de crime de război”, cu pedeapsa complementară a confiscării averii.

Prin

sentința civilă nr.1/1999 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, s-a

dispus reabilitarea judecătorească, iar la 25.06.2001 reclamantele s-au adresat

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

pentru declararea recursului în anulare împotriva hotărârii de condamnare.

Prin

sentința civilă nr.638 din 26 octombrie 2001, Tribunalul Sălaj, a respins

acțiunea, ca nefondată.

Curtea

de Apel Cluj, prin decizia civilă nr.56/19 aprilie 2002, a respins apelul

declarat de reclamante împotriva sentinței nr.638 din 26.10.2001, a

Tribunalului Sălaj.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel, ca și prima instanță, a reținut că,

antecesorul reclamantelor a fost condamnat pentru complicitate la crime de

război constând în deportarea unor familii de români din com. Gârbou jud.

Someș, în perioada în care acest teritoriu s-a aflat, din toamna anului 1940,

sub administrație maghiară.

Rezultă

astfel, arată instanța că imobilele solicitate, confiscate astfel, nu au fost

preluate abuziv, art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.10/2001 nefiind aplicabil.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele, fără

a-l întemeia pe vreunul din motivele de casare prev. de art.304

C.proc.civ.arătând numai, cu privire la condamnarea tatălui lor, că aceasta a

fost nelegală, scopul real urmărit fiind confiscarea imobilelor, motiv pentru

care cererea formulată se încadrează în prevederile art.2 lit.b din Legea

nr.10/2001.

Recursul

nu este întemeiat.

Reclamantele,

prin notificare, au solicitat  restituirea în natură a imobilului înscris în

C.F. 623 Gârbou și acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul înscris în

C.F. 11120 Gârbou.

Primăria

comunei Gârbou prin Dispoziția nr.67/29 august 2001 a respins cererea cu

motivarea că acele imobile „au fost confiscate pentru crime de război, conform

hotărârii Tribunalului Poporului Cluj nr.9/1946, neîncadrîndu-se în prevederile

Legii nr.10/2001”.

În

adevăr, prin Hotărârea nr.9 din  25 iunie  1946 a Tribunalului Poporului Cluj,

antecesorul reclamantelor a fost condamnat pentru săvârșirea de crime de

război, prev. de art.2 din Decretul-Lege nr.312/1945 pentru urmărirea și

sancționarea celor vinovați de dezastrul  țării sau de crime de război, la

pedeapsa de 2 ani detenție simplă, dispunându-se confiscarea întregii averi –

în folosul statului român.

Potrivit

art.2 lit.b din Legea nr.10/2001  în categoria imobilelor preluate în mod

abuziv, sunt incluse imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare a

unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură

politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției

față de sistemul totalitar comunist.

Or,

din considerentele hotărârii de condamnare menționate, rezultă că fapta

săvârșită a constat în deportarea unor familii de români, din Ardealul de Nord

în toamna anului 1940, în timpul administrației militare maghiare, situație în

care, evident condamnarea, ca și măsura confiscării averii nu pot fi considerate

ca fiind de natură politică în sensul și în condițiile stabilite de prevederile

art.2 lit.b din Legea nr.10/2001, după cum, într-o asemenea ipoteză, nu pot fi

incidente nici prevederile art.2 lit.h, aceeași lege.

Așa

fiind, cum imobilele în litigiu nu apar astfel ca fiind preluate în mod abuziv,

în sensul dispozițiilor legii,  în mod corect, instanțele au respins acțiunea.

Față

de cele arătate, în baza art.312 C.proc.civ.recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantele E.C.E. și G. I.C.E.A. împotriva deciziei nr.56 din 19 aprilie 2002

a Curții de Apel Cluj – secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 matrtie 2003.