ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3025/2012

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 7 februarie 2012, Tribunalul Gorj, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul T.L.F. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. și ped. de art. 183 C. pen. În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.L.F., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte împotriva lui Z.G.G.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 18 iulie 2011 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a sentinței în vederea introducerii acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. S-a admis în parte acțiunea civilă și în baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 2.412, 35 lei despăgubiri materiale și la 40.000 lei daune morale către partea civilă Z.P.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, a fost obligat inculpatul la 718 lei despăgubiri civile către partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Gorj și dobânda legală aferentă până la achitarea debitului. A fost obligat inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: În data de 17 iulie 2011, duminica, inculpatul T.L.F. s-a întâlnit cu victima Z.G.G. și au consumat băuturi alcoolice într-un bar situat în aproprierea locuinței lor din comuna Licurici, sat Licurici, județul Gorj. Aceștia au băut până în jurul orelor 2 00 , când au luat hotărârea de a merge la locuința martorului B.C., vărul inculpatului, situată în comuna Berlești județul Gorj, având asupra lor o sticlă cu bere.

Aici cei trei au consumat vin până în jurul orei 5 00 , când martorul s-a dus la culcare, cei doi rămânând împreună în altă cameră din casa martorului menționat. Dimineața la ora 10 30 (18 iulie 2011) cei trei au plecat la magazinul din sat. Inițial cei trei au stat la masă împreună. Aici victima a consumat vin adus de la B.C., iar inculpatul bere. La un moment dat între victimă și vânzătoare, respectiv martora U.C., s-a iscat un incident, întrucât aceasta a refuzat să-i dea băutură în schimbul lănțișorului și a telefonului mobil. Iritat de acest refuz, victima a proferat cuvinte și expresii triviale vânzătoarei și celorlalți consumatori, ce au fost ascultați ca martori. Inculpatul ofensat de acest comportament i-a dat un pumn victimei în față.

De menționat că inculpatul dar mai ales victima se aflau în stare avansată de ebrietate survenită pe fondul consumului îndelungat de alcool, victima având o alcoolemie de 2,15‰ așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală (fila 92 d.u.p.). După acest incident cei doi au continuat să consume alcool dar la mese separate. După circa 10 minute victima s-a ridicat de la masă intenționând să plece, însă pe DN 67 a fost ajunsă de inculpat, acesta lovind-o cu palma în zona feței, moment în care datorită stării avansate de ebrietate Z.G. a căzut pe spate - partea dreaptă -, aspect confirmat de excoriațiile identificate cu ocazia autopsiei pe cotul și piciorul drept, lovindu-se cu capul de asfalt.

Datorită impactului cu planul dur victima a suferit un traumatism cranio-cerebral și cervico-vertebro-medular acut ce a condus la o hemoragie meningo-cerebrală și medulară cervicală, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală și a raportului de expertiză medico-legală (fila 175-176 dosar instanță). Din aceste probe a mai rezultat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și/ sau de corp dur, cădere și torsionare bruscă a capului și cele de la nivelul capului și coloanei vertebrale cervicale superioare, produse mai probabil prin cădere (și torsionarea bruscă a capului ca element final al căderii la o persoană cu alcoolemie mare), sunt în legătură directă de cauzalitate cu decesul.

După ce victima a căzut pe asfalt inculpatul a lovit-o ușor cu piciorul verificând dacă mai trăiește. Observând cele întâmplate, martorul B.C. a plecat de la masă și l-a luat pe inculpat, care s-a așezat la masă. B.C. s-a deplasat din nou în drum și a verificat dacă victima mai are puls, constatând acest fapt, întrucât victima era poziționată pe mijlocul drumului a tras-o pe acostament. Aici a venit și martorul L.V., cei doi încercând resuscitarea empirică a victimei. Imediat la lacul faptei au sosit și o parte din martorii ascultați în cauză pentru vedea ce s-a întâmplat și au transportat pe brațe victima pe o distanță de aproximativ 8 m, la umbră, continuând manevrele de resuscitare, însă la scurt timp victima a decedat.

Ambulanța a venit după circa 30 de minute însă, echipajul acesteia a constatat decesul lui Z.G.G. De remarcat că în toată această perioadă inculpatul a stat la masă și la reproșurile martorilor a răspuns că a murit și tatăl său iar dacă moare victima nu-i nici o problemă. În ceea ca privește atitudinea procesuală a inculpatului instanța a reținut că acesta inițial a negat faptul că a lovit victima, susținând că aceasta s-a dezechilibrat când a încercat să scape de strânsoare inculpatului care îl apucase de mână. Numai în cursul cercetării judecătorești, după ascultarea repetată a martorilor, a recunoscut printr-un memoriu (fila 43) și ulterior nemijlocit (fila 65) că a lovit victima cu palma.

Instanța de fond a reținut că încadrarea juridică dată faptei inculpatului prin rechizitoriu este greșită, iar acțiunea acestuia astfel cum e probată în cauză, de a lovi cu palma partea vătămată, care s-a dezechilibrat și în urma impactului cu solul a suferit leziuni traumatice foarte grave, în urma cărora victima a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., text în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul T.L.F. și partea civilă Z.P.

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reținând cauza spre rejudecare, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată este prea blândă, raportat la împrejurările concrete, mobilul, comportamentul anterior și după săvârșirea infracțiunii, neacordând niciun fel de ajutor victimei, martorii fiind cei care au verificat dacă victima mai era în viață și au anunțat medicii, este o persoană violentă, a mai fost cercetat pentru infracțiuni cu violență, iar în faza de urmărire penală nu a recunoscut săvârșirea faptei. A mai arătat că în mod greșit prima instanță a reținut circumstanțe atenuante judiciare, inclusiv în ceea ce privește consecințele reținerii acesteia, astfel că trebuiau reținute dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

și nu art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. Inculpatul a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, impunându-se ca modalitatea de executare să fie cea prevăzută de art. 86 1 C. pen. sau art. 86 7 C. pen., depunând o adresă prin care o societate este de acord ca acesta să execute pedeapsa la locul de muncă, ținând cont de faptul că inculpatul și victima erau prieteni, se aflau împreună la bar, a recunoscut săvârșirea faptei, în sensul că a împins-o pe victimă, lipsa antecedentelor penale și a împrejurărilor concrete. Partea civilă, a solicitat în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale și rejudecând cauza, să fie majorat cuantumul pedepsei, prima instanță deși a reținut pericolul social concret ridicat, totuși, i-a aplicat o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, inculpatul are dificultăți reale privind relațiile cu ceilalți, consumă excesiv alcool, dar și raportat la conduita postfactuală, gravitatea și împrejurările concrete, neîncercând să acorde ajutor victimei. A solicitat, de asemenea, ca inculpatul să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., întrucât prima instanță în mod incorect a schimbat încadrarea juridică, inculpatul acționând cu intenția de a ucide raportat la autopsia și declarațiile martorilor B. și S. Instanța de apel a apreciat ca întemeiate criticile formulate de parchet și partea civilă sub aspectul individualizării pedepsei și ca neîntemeiate celelalte critici ale părții civile și inculpatului.

Sub aspectul încadrării juridice a faptei s-a reținut că probele administrate au conturat existența infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. și nu aceea a infracțiunii de omor prev. de art. 174-175 C. pen. Pe corpul victimei nu s-au constatat și alte leziuni care să ateste că inculpatul a lovit-o în mai multe zone, inclusiv că i-ar fi luxat coloana, raportul de expertiză medico – legală, concluzionând că decesul s-a produs în urma căderii victimei și lovirii de corp dur (sol). S-a reținut, însă, că circumstanțele atenuante nu se justifică în cauză în condițiile în care inculpatul nu recunoaște în totalitate fapta, iar pedeapsa aplicată de prima instanță este prea blândă raportat la gravitatea faptei, astfel că, sub acest aspect, au fost admise criticile formulate de parchet și partea civilă și, corelativ, respinse criticile formulate de inculpat.

Pentru aceste considerente, instanța de apel, prin decizia penală nr. 229 din 29 iunie 2012 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea civilă Z.P. și a desființat sentința în ceea ce privește individualizarea pedepsei. A înlăturat aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. b) și în baza art. 183 C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași decizie apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă Z.P. și inculpatul T.L.F. Partea civilă a criticat decizia pentru greșita încadrarea juridică dată faptei inculpatului, solicitând condamnarea acestuia pentru infracțiunea de omor calificat, iar pe latură civilă a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor materiale și a daunelor morale acordate.

Inculpatul a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței sub aspectul individualizării pedepsei, considerând că în mod nejustificat au fost înlăturate în apel circumstanțele atenuante reținute în favoarea sa de prima instanță. Recursurile sunt neîntemeiate. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de recurenți, cât și conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Primul motiv de recurs formulat de partea civilă se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. și vizează încadrarea juridică dată faptei inculpatului, susținându-se că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Înalta Curte apreciază critica neîntemeiată. În mod corect ambele instanțe au avut în vedere declarațiile martorilor în măsura în care acestea s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, în special cu raportul de expertiză medico - legală, dar și declarația martorului legist luată în cursul cercetării judecătorești. Deși o parte din martorii audiați au declarat că au văzut sau au auzit de la alți martori că inculpatul, după ce a lovit victima cu pumnul în zona feței și aceasta a căzut, a continuat să o lovească cu piciorul, raportul de expertiză medico - legală atestă că pe torace sau altă parte a corpului cu excepția capului și a coloanei nu s-au constatat leziuni care să confirme loviturile susținute de martori.

Excoriațiile produse și constatate pe corpul victimei au fost de mici dimensiuni și sunt leziuni minore, de zgâriere, nicidecum produse de o lovitură cu piciorul, caz în care rămâneau echimoze, respectiv o marcă traumatică. Acest lucru rezultă și din declarația detaliată dată în fața instanței de medicul legist, care a arătat că nu a fost constatate, în momentul efectuării autopsiei, leziuni pe cap sau în alte zone ale corpului care să ateste lovituri recente sau mai vechi. Pe de altă parte, nu poate fi vorba nici de o luxație a coloanei, întrucât aceasta ar fi condus la decesul imediat al victimei. Mecanismul de producere al entorsei de la coloana cervicală superioară constatat putea avea loc prin cădere, torsionarea bruscă a capului, accidentală, dar și ca urmare a manipulării și resuscitării empirice a victimei.

Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că, moartea victimei Z.G.G. s-a datorat inundației sanguine cerebrale ventriculare generalizate urmare unui traumatism cranio-cerebral, între această leziune și deces fiind legătură directă necondiționată (lanț monocauzal primar). Leziunea de violență tanatogeneratoare craniană s-a produs cu cea mai mare probabilitate prin cădere și lovire de corp dur (sol). Totodată s-a apreciat că loviturile ulterioare ce se presupune că au fost aplicate victimei căzute, cu piciorul, nu au avut legătură de cauzalitate cu decesul și în contextul dat nu puteau agrava starea victimei indusă de leziunile craniene tanatogeneratoare produse prin cădere. De aici s-a apreciat, corect, că inculpatul nu a avut niciun moment intenția de a suprima viața victimei, ci dosar de a-i aplica o corecție fizică, cu atât mai mult cu cât cei doi erau prieteni se cunoșteau de mult timp, mergeau împreună la muncă.

Prin urmare, în mod corect ambele instanțe au reținut că fapta a fost săvârșită de inculpat cu intenția depășită, ce caracterizează infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. Nici critica formulată de partea civilă pe latură civilă a cauzei nu este fondată (caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.). Instanțele au reținut că pretențiile acesteia au fost dovedite în parte, din probele administrate rezultând că cheltuielile de înmormântare și pomenire a victimei s-au ridicat la suma de 2.412,35 lei. În privința daunelor morale s-a considerat că suma de 80.000 lei solicitată de partea civilă este exagerată, acordându-se suma de 40.000 lei ce reprezintă o reparație justă și echitabilă, iar acest cuantum nu poate fi cenzurat de Înalta Curte în cadrul nici unuia din cazurile de casare expres și limitativ prev. de art. 385 9 C. proc.

pen. În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, raportat la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nu este fondat. În apel, în mod corect au fost înlăturate circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului de prima instanță, prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința majorării pedepsei. Lipsa antecedentelor penale nu justifică reținerea în favoarea acestuia a disp. art. 74 lit. a) C. pen., în contextul în care din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul este o persoană apreciată în comunitate ca fiind periculoasă, de natură să inspire teamă, datorită unui comportament ce devenea violent și agresiv pe fondul consumului frecvent de alcool.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile formulate în cauză, cu obligarea recurenților la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Potrivit art. 385 16 , art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. se va deduce la zi prevenția pentru inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Z.P. și de inculpatul T.L.F. împotriva deciziei penale nr. 229 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 iulie 2011, la 26 septembrie 2012. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2012.