ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3025/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3025/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din 7 februarie

2012, Tribunalul Gorj, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea

juridică a faptei pentru care inculpatul T.L.F. a fost trimis în judecată, din

infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 174 alin. (1) rap. la art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare

de moarte prev. și ped. de art. 183 C. pen.

În baza art. 183 C.

pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul T.L.F., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

împotriva lui Z.G.G.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la 18 iulie 2011 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat,

după rămânerea definitivă a sentinței în vederea introducerii acestora în

Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

S-a admis în parte

acțiunea civilă și în baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 2.412, 35 lei despăgubiri materiale și la 40.000 lei daune

morale către partea civilă Z.P.

În baza art. 313 din

Legea nr. 95/2006 modificată, a fost obligat inculpatul la 718 lei despăgubiri

civile către partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Gorj și dobânda

legală aferentă până la achitarea debitului.

A fost obligat

inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 17 iulie

2011, duminica, inculpatul T.L.F. s-a întâlnit cu victima Z.G.G. și au consumat

băuturi alcoolice într-un bar situat în aproprierea locuinței lor din comuna

Licurici, sat Licurici, județul Gorj. Aceștia au băut până în jurul orelor 2

00

,

când au luat hotărârea de a merge la locuința martorului B.C., vărul

inculpatului, situată în comuna Berlești județul Gorj, având asupra lor o

sticlă cu bere. Aici cei trei au consumat vin până în jurul orei 5

00

,

când martorul s-a dus la culcare, cei doi rămânând împreună în altă cameră din

casa martorului menționat.

Dimineața la ora 10

30

(18 iulie 2011) cei trei au plecat la magazinul din sat. Inițial cei trei au

stat la masă împreună. Aici victima a consumat vin adus de la B.C., iar

inculpatul bere.

La un moment dat

între victimă și vânzătoare, respectiv martora U.C., s-a iscat un incident,

întrucât aceasta a refuzat să-i dea băutură în schimbul lănțișorului și a

telefonului mobil. Iritat de acest refuz, victima a proferat cuvinte și

expresii triviale vânzătoarei și celorlalți consumatori, ce au fost ascultați

ca martori.

Inculpatul ofensat de

acest comportament i-a dat un pumn victimei în față. De menționat că inculpatul

dar mai ales victima se aflau în stare avansată de ebrietate survenită pe

fondul consumului îndelungat de alcool, victima având o alcoolemie de 2,15‰ așa

cum rezultă din raportul de constatare medico-legală (fila 92 d.u.p.). După

acest incident cei doi au continuat să consume alcool dar la mese separate.

După circa 10 minute

victima s-a ridicat de la masă intenționând să plece, însă pe DN 67 a fost ajunsă de inculpat, acesta lovind-o cu palma în zona feței, moment în care datorită stării

avansate de ebrietate Z.G. a căzut pe spate - partea dreaptă -, aspect

confirmat de excoriațiile identificate cu ocazia autopsiei pe cotul și piciorul

drept, lovindu-se cu capul de asfalt.

Datorită impactului

cu planul dur victima a suferit un traumatism cranio-cerebral și

cervico-vertebro-medular acut ce a condus la o hemoragie meningo-cerebrală și

medulară cervicală, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală și

a raportului de expertiză medico-legală (fila 175-176 dosar instanță). Din

aceste probe a mai rezultat că leziunile traumatice s-au putut produce prin

lovire cu și/ sau de corp dur, cădere și torsionare bruscă a capului și cele de

la nivelul capului și coloanei vertebrale cervicale superioare, produse mai

probabil prin cădere (și torsionarea bruscă a capului ca element final al

căderii la o persoană cu alcoolemie mare), sunt în legătură directă de

cauzalitate cu decesul.

După ce victima a

căzut pe asfalt inculpatul a lovit-o ușor cu piciorul verificând dacă mai

trăiește. Observând cele întâmplate, martorul B.C. a plecat de la masă și l-a

luat pe inculpat, care s-a așezat la masă. B.C. s-a deplasat din nou în drum și

a verificat dacă victima mai are puls, constatând acest fapt, întrucât victima

era poziționată pe mijlocul drumului a tras-o pe acostament. Aici a venit și

martorul L.V., cei doi încercând resuscitarea empirică a victimei. Imediat la

lacul faptei au sosit și o parte din martorii ascultați în cauză pentru vedea

ce s-a întâmplat și au transportat pe brațe victima pe o distanță de

aproximativ 8 m, la umbră, continuând manevrele de resuscitare, însă la scurt

timp victima a decedat. Ambulanța a venit după circa 30 de minute însă,

echipajul acesteia a constatat decesul lui Z.G.G.

De remarcat că în

toată această perioadă inculpatul a stat la masă și la reproșurile martorilor a

răspuns că a murit și tatăl său iar dacă moare victima nu-i nici o problemă.

În ceea ca privește

atitudinea procesuală a inculpatului instanța a reținut că acesta inițial a

negat faptul că a lovit victima, susținând că aceasta s-a dezechilibrat când a

încercat să scape de strânsoare inculpatului care îl apucase de mână. Numai în

cursul cercetării judecătorești, după ascultarea repetată a martorilor, a

recunoscut printr-un memoriu (fila 43) și ulterior nemijlocit (fila 65) că a

lovit victima cu palma.

Instanța de fond a

reținut că încadrarea juridică dată faptei inculpatului prin rechizitoriu este

greșită, iar acțiunea acestuia astfel cum e probată în cauză, de a lovi cu

palma partea vătămată, care s-a dezechilibrat și în urma impactului cu solul a

suferit leziuni traumatice foarte grave, în urma cărora victima a decedat,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., text în baza căruia a dispus

condamnarea inculpatului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul T.L.F.

și partea civilă Z.P.

Reprezentantul parchetului

a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reținând cauza

spre rejudecare, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, întrucât

pedeapsa aplicată este prea blândă, raportat la împrejurările concrete,

mobilul, comportamentul anterior și după săvârșirea infracțiunii, neacordând

niciun fel de ajutor victimei, martorii fiind cei care au verificat dacă

victima mai era în viață și au anunțat medicii, este o persoană violentă, a mai

fost cercetat pentru infracțiuni cu violență, iar în faza de urmărire penală nu

a recunoscut săvârșirea faptei.

A mai arătat că în

mod greșit prima instanță a reținut circumstanțe atenuante judiciare, inclusiv

în ceea ce privește consecințele reținerii acesteia, astfel că trebuiau

reținute dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. și nu art. 76 alin. (1) lit. d)

C. pen.

Inculpatul a

solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe în ceea ce

privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, impunându-se ca

modalitatea de executare să fie cea prevăzută de art. 86

1

C. pen.

sau art. 86

7

C. pen., depunând o adresă prin care o societate este

de acord ca acesta să execute pedeapsa la locul de muncă, ținând cont de faptul

că inculpatul și victima erau prieteni, se aflau împreună la bar, a recunoscut

săvârșirea faptei, în sensul că a împins-o pe victimă, lipsa antecedentelor

penale și a împrejurărilor concrete.

Partea civilă, a

solicitat în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului,

desființarea sentinței penale și rejudecând cauza, să fie majorat cuantumul

pedepsei, prima instanță deși a reținut pericolul social concret ridicat,

totuși, i-a aplicat o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, inculpatul are

dificultăți reale privind relațiile cu ceilalți, consumă excesiv alcool, dar și

raportat la conduita postfactuală, gravitatea și împrejurările concrete,

neîncercând să acorde ajutor victimei. A solicitat, de asemenea, ca inculpatul

să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C.

pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., întrucât prima instanță în mod incorect

a schimbat încadrarea juridică, inculpatul acționând cu intenția de a ucide

raportat la autopsia și declarațiile martorilor B. și S.

Instanța de apel a apreciat

ca întemeiate criticile formulate de parchet și partea civilă sub aspectul

individualizării pedepsei și ca neîntemeiate celelalte critici ale părții

civile și inculpatului.

Sub aspectul

încadrării juridice a faptei s-a reținut că probele administrate au conturat

existența infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. și nu aceea a infracțiunii de

omor prev. de art. 174-175 C. pen.

Pe corpul victimei nu

s-au constatat și alte leziuni care să ateste că inculpatul a lovit-o în mai

multe zone, inclusiv că i-ar fi luxat coloana, raportul de expertiză medico –

legală, concluzionând că decesul s-a produs în urma căderii victimei și lovirii

de corp dur (sol).

S-a reținut, însă, că

circumstanțele atenuante nu se justifică în cauză în condițiile în care

inculpatul nu recunoaște în totalitate fapta, iar pedeapsa aplicată de prima

instanță este prea blândă raportat la gravitatea faptei, astfel că, sub acest

aspect, au fost admise criticile formulate de parchet și partea civilă și,

corelativ, respinse criticile formulate de inculpat.

Pentru aceste

considerente, instanța de apel, prin decizia penală nr. 229 din 29 iunie 2012 a

admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea

civilă Z.P. și a desființat sentința în ceea ce privește individualizarea

pedepsei.

A înlăturat aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. b) și în baza art. 183 C. pen. l-a condamnat

pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței.

Prin aceeași decizie

apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs partea civilă Z.P. și inculpatul T.L.F.

Partea civilă a

criticat decizia pentru greșita încadrarea juridică dată faptei inculpatului, solicitând

condamnarea acestuia pentru infracțiunea de omor calificat, iar pe latură

civilă a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor materiale și a daunelor

morale acordate.

Inculpatul a

solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței sub aspectul individualizării

pedepsei, considerând că în mod nejustificat au fost înlăturate în apel

circumstanțele atenuante reținute în favoarea sa de prima instanță.

Recursurile sunt

neîntemeiate.

Înalta Curte,

analizând decizia penală recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de

recurenți, cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Primul motiv de

recurs formulat de partea civilă se circumscrie cazului de casare prev. de art.

385

9

pct. 17 C. proc. pen. și vizează încadrarea juridică dată

faptei inculpatului, susținându-se că în mod greșit s-a dispus schimbarea

încadrării din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C.

pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.

183 C. pen.

Înalta Curte

apreciază critica neîntemeiată.

În mod corect ambele

instanțe au avut în vedere declarațiile martorilor în măsura în care acestea

s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, în special cu raportul

de expertiză medico - legală, dar și declarația martorului legist luată în

cursul cercetării judecătorești.

Deși o parte din

martorii audiați au declarat că au văzut sau au auzit de la alți martori că inculpatul,

după ce a lovit victima cu pumnul în zona feței și aceasta a căzut, a continuat

să o lovească cu piciorul, raportul de expertiză medico - legală atestă că pe

torace sau altă parte a corpului cu excepția capului și a coloanei nu s-au constatat

leziuni care să confirme loviturile susținute de martori.

Excoriațiile produse și

constatate pe corpul victimei au fost de mici dimensiuni și sunt leziuni

minore, de zgâriere, nicidecum produse de o lovitură cu piciorul, caz în care

rămâneau echimoze, respectiv o marcă traumatică.

Acest lucru rezultă

și din declarația detaliată dată în fața instanței de medicul legist, care a

arătat că nu a fost constatate, în momentul efectuării autopsiei, leziuni pe

cap sau în alte zone ale corpului care să ateste lovituri recente sau mai

vechi.

Pe de altă parte, nu

poate fi vorba nici de o luxație a coloanei, întrucât aceasta ar fi condus la

decesul imediat al victimei.

Mecanismul de

producere al entorsei de la coloana cervicală superioară constatat putea avea

loc prin cădere, torsionarea bruscă a capului, accidentală, dar și ca urmare a

manipulării și resuscitării empirice a victimei.

Raportul de expertiză

medico-legală

a concluzionat că, moartea victimei Z.G.G. s-a datorat inundației sanguine

cerebrale ventriculare generalizate urmare unui traumatism cranio-cerebral,

între această leziune și deces fiind legătură directă necondiționată (lanț

monocauzal primar). Leziunea de violență tanatogeneratoare craniană s-a produs

cu cea mai mare probabilitate prin cădere și lovire de corp dur (sol). Totodată

s-a apreciat că loviturile ulterioare ce se presupune că au fost aplicate

victimei căzute, cu piciorul, nu au avut legătură de cauzalitate cu decesul și

în contextul dat nu puteau agrava starea victimei indusă de leziunile craniene

tanatogeneratoare produse prin cădere.

De aici s-a apreciat,

corect, că inculpatul nu a avut niciun moment intenția de a suprima viața

victimei, ci dosar de a-i aplica o corecție fizică, cu atât mai mult cu cât cei

doi erau prieteni se cunoșteau de mult timp, mergeau împreună la muncă.

Prin urmare, în mod

corect ambele instanțe au reținut că fapta a fost săvârșită de inculpat cu

intenția depășită, ce caracterizează infracțiunea prev. de art. 183 C. pen.

Nici critica

formulată de partea civilă pe latură civilă a cauzei nu este fondată (caz de

casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.).

Instanțele au reținut

că pretențiile acesteia au fost dovedite în parte, din probele administrate

rezultând că cheltuielile de înmormântare și pomenire a victimei s-au ridicat

la suma de 2.412,35 lei.

În privința daunelor

morale s-a considerat că suma de 80.000 lei solicitată de partea civilă este

exagerată, acordându-se suma de 40.000 lei ce reprezintă o reparație justă și

echitabilă, iar acest cuantum nu poate fi cenzurat de Înalta Curte în cadrul

nici unuia din cazurile de casare expres și limitativ prev. de art. 385

9

C. proc. pen.

În ceea ce privește

recursul declarat de inculpat, raportat la cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nu este fondat.

În apel, în mod

corect au fost înlăturate circumstanțele atenuante reținute în favoarea

inculpatului de prima instanță, prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința

majorării pedepsei.

Lipsa antecedentelor

penale nu justifică reținerea în favoarea acestuia a disp. art. 74 lit. a) C.

pen., în contextul în care din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul

este o persoană apreciată în comunitate ca fiind periculoasă, de natură să

inspire teamă, datorită unui comportament ce devenea violent și agresiv pe

fondul consumului frecvent de alcool.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile formulate în cauză, cu

obligarea recurenților la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

Potrivit art. 385

16

,

art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. se va deduce la zi prevenția pentru

inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de partea civilă Z.P. și de inculpatul T.L.F. împotriva deciziei penale nr. 229

din 29 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 18 iulie 2011, la 26 septembrie

2012.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei

de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

septembrie 2012.