ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1595/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 42/CA din 24 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, a fost anulată, ca netimbrată, acțiunea civilă formulată de reclamanta, SC C.R.G. SA, cu sediul în Alba Iulia, împotriva pârâtei B.C.R. SA, sucursala Alba Iulia. De asemenea, a fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâtei, formulată de SC A.M.P. SA cu sediul în orașul Zlatna, județul Alba, și a fost obligată reclamanta să plătească intervenientei suma de 19.645.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la două termene consecutive de judecată, respectiv, 10 octombrie 2000 și 14 noiembrie 2000, i s-a pus în vedere reclamantei să depună taxa judiciară de timbru, în cuantum de 19.585.000 lei, ori o dovadă de scutire sau eșalonare a plății de la Administrația Financiară.

La termenul din 19 februarie 2000, reclamanta a depus o copie a cererii adresată Administrației Financiare și a solicitat un nou termen pentru a depune dovada eșalonării sau scutirii de plată a taxei. Raportat la numărul mare de termene acordate în scopul depunerii dovezii de plată a taxei de timbru, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cererea reclamantei a fost anulată ca netimbrată, iar cererea de intervenție formulată de SC A.M.P. SA Zlatna a fost admisă. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 460/A din 4 iunie 2001, a admis apelul declarat de reclamanta SC C.R.B. SRL Alba Iulia, succesoare a SC C.R.G.

SRL, împotriva sentinței civile nr. 42/CA/2001, pronunțată de Tribunalul Alba, în sensul că a anulat sentința atacată și a stabilit termen, la 9 iulie 2001, pentru rejudecare pe fond, urmând a fi citate părțile, iar reclamanta a fost citată cu mențiunea de a timbra apelul cu suma de 9.792.500 lei și, pentru fond, cu suma de 19.585.000 lei. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că acțiunea reclamantei a fost timbrată cu 3.000 lei timbru judiciar, iar, pentru taxa de timbru fiscal, reclamanta a dovedit că a formulat cerere către Administrația Financiară a municipiului Alba Iulia, pentru scutirea plății taxei de timbru sau eșalonare, edificatoare fiind, în acest sens, adresele de la dosarul de fond.

Instanța de fond, ignorând cererile formulate, în aceste sens, de către reclamantă și răspunsul Administrației Financiare a municipiului Alba Iulia, a procedat la judecarea cauzei, pronunțând soluția de anulare, ca netimbrată, a acțiunii reclamantei. Mai mult, la data soluționării cauzei, exista la dosar cerere din partea reclamantei și care viza introducerea în cauză a SC C.R.B. SRL, ca succesoare în drepturi a reclamantei, cerere asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 7565, pronunțată în ședința publică de la 12 decembrie 2001, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de intervenienta SC A.M.P. SA Zlatna și de pârâta B.C.R.

SA, sucursala Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 460/A din 4 iunie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, cu motivarea că, în spiritul dispozițiilor Legii nr. 146/1997, care statuează asupra obligativității timbrării cererilor adresate instanțelor judecătorești, este reglementată, concomitent, și posibilitatea acordării de facilități, constând în eșalonarea, amânarea plății sau scutirea de obligația legală a timbrării, care sunt de competența a fi aprobate de Ministerul Finanțelor Publice. În primă instanță, s-a făcut dovada solicitării organului competent de a aproba facilitățile reglementate de acest act normativ și, în raport cu această împrejurare, aceeași instanță avea obligația de a suspenda judecata până la soluționarea cererii reclamantei de către organul fiscal.

Corect a apreciat instanța de apel, potrivit art. 297 C. proc. civ., procedând la anularea cererii de chemare în judecată, fără a intra în cercetarea fondului, găsind apelul întemeiat și urmând a proceda la judecarea în continuare a procesului. Rejudecând cauza în fond, prin decizia civilă nr. 13/A din 6 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea reclamantei, SC C.R.B. SRL Alba, pentru societatea absorbită SC C.R.G. SA Alba, împotriva pârâtei B.C.R. SA Alba. De asemenea, a fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâtei, formulată de SC A.M.P. SA Zlatna, iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 5.650.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către B.C.R.

SA Alba, precum și la 21.695.000 lei cheltuieli de judecată către intervenienta SC A.M.P. SA Zlatna. Pentru a decide în acest mod, instanța de apel a stabilit că, din examinarea probelor, a rezultat că între reclamanta SC C.R.B. SA Alba și intervenienta SC A.M.P. SA Zlatna au existat mai multe procese, iar hotărârile judecătorești au fost puse în executare prin înființarea și validarea popririi pe disponibilul din contul debitoarei, deschis la terțul poprit B.C.R. SA Alba-Iulia. Fiind dispusă efectuarea unei expertize contabile, ca probă nouă în această fază procesuală, s-a constatat că toate creanțele reclamantei au fost achitate voluntar și integral de către debitoarea SC A.M.P. SA și de către terțul poprit B.C.R.

SA Alba Iulia, expertul stabilind că cele două părți debitoare și terțul poprit au plătit reclamantei, în plus, față de datoriile stabilite prin cele trei sentințe de validare a popririi, suma de 160.464.119 lei, din care, la sentința nr. 3378 din 18 august 1999, s-a achitat un plus de 149.991.000 lei. Modul în care reclamanta a încasat creanțele de la intervenientă și terțul poprit a fost explicat de expertul contabil în relație cu cele trei sentințe puse în executare. Apare evident că reclamanta a încasat, în plus, 160.473.119 lei, anterior validării popririi prin sentința nr. 3378 din 18 august 1999, iar, prin sentința nr. 3378, a fost validată creanța reclamantei, în sumă de 354.259.399 lei.

Din această creanță, suma de 160.473.119 lei era deja încasată de reclamantă, așa cum s-a explicat anterior, rămânând de achitat o diferență de 193.786.280 lei. Cu toate acestea, cu ordinul de plată nr. 89 din 27 februarie 2000, s-a virat, în contul reclamantei, suma de 204.718.399 lei. Prin urmare și la această sentință, reclamanta a încasat, în plus, suma de 10.932.199 lei. Tot din aceeași expertiză rezultă că reclamanta a încasat în plus și sume plătite în executarea celei de a treia sentințe, având nr. 3764 din 21 august 2000, per total creanțe menținându-se o sumă încasată fără justă cauză, în cuantum de 160.464.119 lei.

În raport cu calculele făcute prin expertiză și bazate pe documentele și actele contabile ale băncii pârâte și pe cele ale intervenientei, s-a apreciat că pretențiile reclamantei, cu titlu de despăgubiri, în cuantum de 500.000.000 lei, nu se justifică în nici un fel și este, evident, nereală susținerea din acțiunea reclamantei, conform căreia aceasta ar fi încercat acest prejudiciu din vina băncii, care, anterior și ulterior lunii februarie 2000, nu i-ar fi virat din disponibilul bănesc al debitoarei, SC A.M.P. SA Zlatna, întreaga creanță rezultată din sentința nr. 3378/1999. Conform art. 1081 C. civ., daunele nu sunt datorate decât dacă debitorul a întârziat îndeplinirea obligației sau nu a executat obligația.

În speță, nici banca, în calitate de terț poprit, și nici SC A.M.P. SA, în calitatea de debitoare urmărită, nu s-au aflat în întârziere, întrucât, după 27 februarie 2000, obligația debitoarei față de reclamantă, pentru suma de 354.259.399 lei, s-a stins prin plată, conform art. 1091 C. civ., la aceeași dată, 27 februarie 2000, reclamanta încasând, în plus, suma de 10.932.199 lei. În calitatea sa de comerciant, reclamanta era obligată să țină evidența contabilă și să înregistreze sistematic și cronologic toate operațiunile patrimoniale, conform cerințelor impuse de art. 22 – 23 și 46 C. com. Împotriva deciziei civile nr. 13/A din 6 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba, Iulia secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC C.R.P.

SA Alba Iulia, care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că soluția, în cauză, a fost pronunțată față de o societate care și-a încetat existența, fiind absorbită de recurentă, precum și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, susținându-se că achitarea sumelor de bani a fost făcută cu mare întârziere de către intervenientă, iar pârâta în cauză, cu toate că, în popriri, era terț poprit, nu și-a îndeplinit obligația legală, care îi revenea, în baza hotărârii de poprire, în termen legal, prin executarea de bună voie a popririi validate. De asemenea, s-a greșit, atunci când nu au fost acordate daunele cauzate de plata cu întârziere a datoriei, precum și aprecierea că, prin O.P.

578 din 22 iulie 1999, s-a stins o parte din suma pentru care s-a solicitat validarea popririi, cheltuielile de judecată nu sunt justificate, iar instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fiind invocate, ca temei de drept, dispozițiile art. 304 pct. 5, 8, 9 și 10 C. proc. civ. Intimata-pârâtă B.C.R. SA a formulat întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanța de apel, rejudecând cauza, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării plăților stabilite prin titlurile executorii depuse la bancă, precum și cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială. Relevanță juridică deosebită pentru corecta și completa stabilire a situației de fapt și de drept o are raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert-contabil conf. univ. dr. T.N., probă admisă de instanța de apel, prin încheierea de ședință publică din 13 decembrie 2002, cu obiectivele acceptate de părți. Amplu documentat și bine structurat, prin raportul de expertiză contabilă, a fost efectuată o cronologie exactă a operațiunilor legate de sumele care fac obiectul sentințelor civile prin care SC A.M.P.

SA a fost obligată să le plătească către SC C.R.B. SRL cu titlu de preț neachitat, actualizări ale acestora și cheltuieli de judecată, fiind conferite, cu maximă claritate, răspunsuri la toate obiectivele stabilite. Verificând sentințele civile, nr. 340 din 29 mai 1996, pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 184/1996, nr. 603 din 8 septembrie 1998, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 2917/1997 și nr. 533 din 30 mai 2000, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 411/2000, rezultă că sumele datorate de intervenienta, SC A.M.P. SA, către SC C.R.B. SRL sunt în totalul de 991.097.523 lei. De necontestat, plățile efectuate de către SC A.M.P. SA sunt de 930.138.492 lei, bunurile livrate de către SC A.M.P.

SA către SC C.R.B. SRL sunt în valoare de 205.508.800 lei, iar compensările de 15.989.950 lei, deci, totalul decontărilor, raportat la cele trei titluri executorii enumerate mai sus, este în cuantum de 1.151.637.242 lei, respectiv, cu suma de 160.539.719 lei plătită mai mult. Explicația acestei plăți în plus este determinată de împrejurarea că prima tranșă ulterioară sentinței nr. 533 din 30 mai 2000, în sumă de 150.000.000 lei, este plătită de B.C.R. SA cu o întârziere de 111 zile, iar tranșele următoare au fost plătite la intervale de una până la 5 zile. Lichidarea datoriei are loc la 22 septembrie 2000, iar, la data de 27 septembrie 2000, se mai plătește încă o sumă de 150.000.000 lei. Plățile efectuate în plus, însumează 160.539.719 lei și au fost deținute de reclamanta SC C.R.B.

SRL de la data plății până la zi. De remarcat că sentința civilă nr. 533 din 30 mai 2000 a fost validată conform sentinței civile nr. 3764 de Judecătoria Alba Iulia, la data de 21 august 2000, iar învestirea cu formulă executorie a fost făcută la 15 septembrie 2000. Înregistrarea acestui titlu executoriu la B.C.R. SA Zlatna are loc la data de 18 septembrie 2000, constatându-se că data de la care sentința de validare a popririi este opozabilă pârâtei, B.C.R. SA Alba Iulia, este data de 18 septembrie 2000. Conform evidenței acestor documente, la data de 19 septembrie 2000, este efectuată prima plată de 150.000.000 lei, stabilindu-se că întârzierea nu poate fi imputată pârâtei.

Prin încheierea din ședința publică din 7 martie 2003, instanța de apel a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, același expert menținând opinia exprimată inițial, cu precizarea că decontările în plus, față de nivelul sumelor stabilite prin cele 3 sentințe, provin din faptul că, la primele 2 sentințe, decontările au fost efectuate de SC A.M.P. SA, inclusiv prin livrări de bunuri și compensări, iar la ultima numai în bani. Nu poate fi primită nici critica din motivele de recurs, prin care instanța de apel a pronunțat o hotărâre judecătorească față de o societate care și-a încetat existența, deoarece faptul că SC C.R.B. SRL a fost absorbită de SC C.R.P.

SA Alba Iulia are semnificația că, prin fuziune, a fost preluat atât activul, cât și pasivul societății, conform art. 244 din Legea nr. 31, privind societățile comerciale, cu modificările aduse ulterior, care arată că, în cazul fuziunii prin absorbție, societatea absorbantă dobândește drepturile și este ținută de obligațiile societății pe care o absoarbe. Nejustificată este și critica făcută de recurentă, privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., referitoare la cheltuielile de judecată, în sensul că nu putea fi obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intervenientei, intervenienta nedatorând taxă de timbru. Corect a motivat instanța că intervenienta a avut o conduită de bună-credință, taxele de timbru erau datorate în cuantumul legal prevăzut de lege, iar reclamanta a avut culpă procesuală.

Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, face ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta SC C.R.P. SA Alba Iulia, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând, ca legală și temeinică, decizia nr. 13/A/6 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta, SC C.R.P. SA Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 13/A din 6 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 mai 2004.