ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2621/2012

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 august 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7637/110/2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, printre altele, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a apelantului-inculpat L.M.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.M.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a reținut că prin Sentința penală nr. 129/D/2012 din 16 mai 2012, a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosarul nr. 7637/110/2010, s-a dispus printre altele, condamnarea inculpatului L.M., zis „M.”, cetățean român - pentru săvârșirea infracțiunilor de:

trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu referire la art. 15 din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.;

trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 406 din 21 iunie 2011 a Judecătoriei Onești, definitivă prin Decizia penală nr. 1252 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău.

S-a repus în individualitate pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, aplicată prin această sentință penală, în pedepsele componente:

8 (opt) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002;

3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului prin Decizia penală nr. 217/A din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 786/2007 a Curții de Apel Bacău la data de 01 noiembrie 2007, pentru care în temeiul art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere prin Sentința penală nr. 406 din 21 iunie 2011 a Judecătoriei Onești definitivă prin Decizia penală nr. 1252 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de la pct. I, cu pedeapsa de pct. II lit. a), în pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a menținut revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei și în baza art. 83 C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin Decizia penală nr. 217/A din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 786/2007 a Curții de Apel Bacău la data de 01 noiembrie 2007.

Pedeapsă de executat: 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului L.M..

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată prin detenție de la 07 mai 2005 la 20 septembrie 2005, și reținerea și arestul preventiv de la data de 27 mai 2010 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate P.M.C. împotriva inculpatului L.M., cu date cunoscute, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., întrucât partea vătămată și-a retras plângerea.

Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea și a inculpaților L.F.V. și I.C.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Ministerul Public/Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție/Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism/Serviciul Teritorial Bacău, precum și inculpații L.M., L.F.V. și I.C., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 7637/110/2010.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului se constată că în mod corect Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a apreciat ca legală și temeinică această măsură apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, respectiv art. 148 alin. (1) lit. b), c), d), e) și f) C. proc. pen., nu s-au schimbat.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, fiind incidente dispozițiilor art. 143 C. proc. pen.

Și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., sunt îndeplinite în cauză cumulativ, în sensul că există presupunerea că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și există date că acesta încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă.

Luarea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor presupuse a fi săvârșite, de împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele.

Referitor la gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite se impune a se arăta că traficul de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una din cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate.

Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave, așa cum rezultă și din probele administrate în cauză, unele dintre ele fiind săvârșite în statele membre ale Uniunii Europene.

Infracțiunile pentru care este judecat apelantul-inculpat, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar a sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

Gradul de pericol social al infracțiunilor presupuse a fi săvârșite de inculpat trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, consecințele grave pe care le-au avut sau le-ar fi putut avea asupra victimelor infracțiunilor de trafic de persoane, de frecvența deosebită pe care a luat-o săvârșirea unor infracțiunilor de acest gen, impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populației, cu luarea în considerare a valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator, astfel că și din acest punct de vedere lăsarea în libertate a recurentului-inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave, cum sunt cele pentru care este judecat acesta, precum și de caracterul transfrontalier al acestora.

Așa cum rezultă din probele administrate în cauză presupusa activitate infracțională a inculpatului s-a desfășurat în perioada 2009 - 2010, transformându-se pentru acesta într-o adevărată îndeletnicire, în care a atras mai multe persoane, el fiind cel se presupune că coordona activitatea grupului, unele dintre acestea recrutând persoane de aceeași factură dornice să obține venituri ilicite din recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea a numeroase persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra sau de a-și exprima voința, în scopul exploatării acestor persoane.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri pentru care a fost condamnat inculpatul, așa cum a reținut și prima instanță, chiar dacă nu este o faptă săvârșită prin violență, valorile sociale pe care le ocrotește textul de lege se referă la relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, relații a căror existență și dezvoltare sunt condiționate de respectarea normelor legale privitoare la producția, circulația, transportul, cumpărarea etc. a substanțelor aflate sub control național.

Din probele administrate în cauză, cu deosebire transcrierile înregistrării convorbirilor telefonice purtate de recurentul-inculpat, coroborate cu declarațiile martorilor, rezultă că inculpatul este o persoană violentă, așa și explicându-se teama persoanelor vătămate și chiar a martorilor, de a date declarații în fața organelor de cercetare penală, cu privirea la infracțiunile presupuse a fi săvârșite de acesta, astfel că există posibilitatea ca inculpatul să încerce să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor și să exercite presiuni asupra persoanelor vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu acestea.

De altfel, pe parcursul procesului penal și la instanța de fond au apărut indicii că rude și apropiați ai apelantului-inculpat L.M. au încercat să influențeze, prin amenințări și intimidare, victimele din prezenta cauză și unii martori audiați, situație care se menține și în prezent, față și de poziția apelantului-inculpat.

Având în vedere persoana apelantului-inculpat, aplicarea de instanța de fond a unei pedepse rezultante aspre, de 11 ani închisoare evidențiază și un risc procesual major ca acesta să încerce să se sustragă executării pedepsei, în măsura în care starea de arest nu va fi menținută de instanțele de control judiciar, temei al arestării care se adaugă la cele avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive de libertate.

Rezonanța socială pe care a produs-o presupusele fapte săvârșite de inculpatul în comunitatea în care trăiau părțile, reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față.

În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.

Față de considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat pronunțată de Curtea de Apel Bacău este legală, temeinică și corespunzător motivată în fapt și în drept, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva Încheierii din 23 august 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 7637/110/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 august 2012.

Procesat de LM