ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2534/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 august 2012, Curtea de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus

arestarea preventivă a persoanei solicitate P.V. pe o durată de 5 zile începând

cu 8 august 2012 până la 12 august 2012 inclusiv.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel a reținut că:

Prin Semnalarea nr.

13224439/MMP din 02 august 2012 a Centrului de Cooperare Polițienească

Internațională - Biroul SIRENE și înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești la data de 08 august 2012, s-a adus la cunoștința autorităților

judiciare române existența pe numele persoanei solicitate P.V. a unui mandat

european de arestare, emis de Ministerul Danez de Justiție, în Cauza nr.

2012-3310-0191 privind pretinsa comitere a infracțiunii de jaf organizat sau

armat conform Secțiunii 288, Subsecțiunea 1, nr. 1, parțial conform Secțiunii

21 C. pen. Danez, infracțiune pedepsită conform Mandatului european de arestare

Secțiunea E, I, nr. 18 cu pedeapsa închisorii de maxim 6 ani, constând în aceea

că la data de 08 februarie 2012, în jurul orelor 6.40 PM, împreună cu M.C. ar

fi pătruns într-o casă în scopul comiterii unui furt, împrejurare în care l-au

lovit pe locatarul J.Y.R.M. cu o sticlă goală de vin în cap, care s-a spart,

după care au luat cheile de la casă și mașină și au dispărut.

Pentru evitarea

riscurilor ca persoana solicitată să se sustragă procedurilor de predare

prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că

aceasta este de acord să fie predată autorităților judiciare daneze pentru efectuarea

de cercetări în vederea stabilirii împrejurărilor concrete ale comiterii

pretinsei infracțiuni, că nu există obiecții privind identitatea și pentru a da

posibilitatea autorităților judiciare daneze să înainteze mandatul european de

arestare, Curtea a apreciat că se justifică luarea măsurii preventive a

arestării pe o durată de 5 zile, fiind îndeplinite cumulativ cerințele

prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât sub aspectul

cuantumului pedepsei prevăzută de lege, superioară limitei de 4 ani închisoare,

cât și al pericolului concret pentru ordinea publică, precum și cele prevăzute

de art. 143 rap. la art. 68

1

din același cod.

La alegerea măsurii,

instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete în care se pretinde că

a fost comisă fapta pentru care persoana solicitată este urmărită penal, precum

și gravitatea deosebită a acesteia și care a implicat violența, așa încât nu

poate fi primită solicitarea apărării privind luarea unei alte măsuri

restrictive de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea,

prezervarea ordinii publice și a desfășurării procesului penal în condiții

optime primând dreptului acesteia de a fi judecată în stare de libertate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs persoana solicitată solicitând admiterea lui,

casarea sentinței și rejudecând să se dispună revocarea arestării în principal,

iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri, respectiv măsura preventivă a

obligării de a nu părăsi localitatea.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că acesta nu este

fondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la

individualizarea măsurii necesare asigurării existenței posibilității predării

persoanei solicitate se constată că instanța de judecată are posibilitatea de a

dispune fie arestarea, fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de

persoana solicitată, instanța putând opta pentru una din cele două măsuri

alegând pe cea aptă să asigure atingerea scopului derulării în bune condiții a

procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004.

Se reține în speță

că, instanța a dispus arestarea persoanei solicitate constatând că sunt

îndeplinite dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura

privativă fiind singura aptă a asigura finalitatea acestei proceduri.

Apărările persoanei

solicitate în sensul că nu este vinovat de comiterea faptei nu pot fi luate în

examinare în cadrul acestei proceduri, instanțele române fiind chemate să se

pronunțe numai asupra unor eventuale motive de refuz ale executării, aceste

apărări putând însă a fi valorificate în fața autorităților judiciare daneze.

De asemenea, lipsa

mandatului european de arestare nu împiedică instanța să dispună asupra

arestării preventive a persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile având în

vedere caracterul de urgență al acestei proceduri.

Având în vedere

gravitatea faptei ce i se impută persoanei solicitate se constată că pentru

buna desfășurare a procedurilor de predare, privarea de libertate a acestuia

este pe deplin justificată.

Așa fiind, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a

respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V. împotriva Încheierii

din 08 august 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 653/42/2012.

Obligă recurentul

persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 august 2012.

Procesat de GGC - N