ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2330/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, în urma

declinării la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

reclamanta SC J.T.I. SA România a solicitat anularea procesului-verbal de

control nr. 472 din 13 decembrie 2000 întocmit de Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială a municipiului București, exonerarea de plata debitelor

reținute și restituirea contribuției de asigurări sociale pentru plățile

compensatorii și a contribuției către Fondul de Pensii și Asigurări Sociale ale

Agricultorilor, considerate plăți nedatorate.

În esență, reclamanta a arătat că,

prin actul de control, s-a reținut greșit ca fiind limitativă lista drepturilor

exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale.

A mai susținut că nu datorează nici

o sumă Fondului de Pensii și Asigurări Sociale ale Agricultorilor, conform

adresei nr. 6228/2000 eliberată de Ministerul Agriculturii și Alimentației, de

care instanța nu a ținut cont.

Curtea de Apel București s-a

pronunțat prin sentința civilă nr. 481 din 30 aprilie 2002, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că suma imputată și plătită de reclamantă, cu titlu de CA.S. și

majorările de întârziere aferente, a fost legal achitată, deoarece contribuția

pentru asigurări sociale se datorează și pentru sumele reprezentând plăți

compensatorii întrucât, în cauză, nu este aplicabilă H.G. nr. 389/1992, cu

privire la contribuția pentru asigurările de stat, ci H.G. nr. 838/1995 privind

condițiile pentru acordarea compensațiilor, care nu se supun impozitului pe

salariile acordate salariaților disponibilizați cu ocazia restructurării

agenților economici cu capital majoritar privat.

Instanța a mai reținut că întrucât

reclamanta nu a achitat C.A.S. - ul pentru sumele reprezentând plăți

compensatorii, nu putea beneficia de reducerile prevăzute de O.U.G. nr. 2/1999,

aceste plăți compensatorii trebuind să se fi plătit înainte de desfacerea

contractului de muncă, în perioada preavizului de concediere.

În ceea ce privește contribuția la

Fondul pentru Agricultură, privind Fondul de Pensii al Agricultorilor, instanța

a stabilit că se datorează în raport cu obiectul de activitate al societății și

anume, acela de producere a țigaretelor, potrivit procesului-verbal de control.

Împotriva sentinței astfel

pronunțate, a declarat recurs reclamanta SC J.T.I SA, criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța, în mod greșit, nu a ținut

cont, că baza legală pentru neplata C.A.S. - ului o constituie H.G. nr.

389/1972 art. 2, potrivit căreia pentru drepturile plătite potrivit

dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractelor de muncă nu se datorează

C.A.S.

Totodată, în mod greșit instanța a

stabilit că nu-i pot fi aplicabile facilitățile conferite al O.G. nr. 2/1999,

întrucât a respectat prevederile impuse de acest act normativ, astfel cum

rezultă fără echivoc din raportul de expertiză dispus în cauză.

Cu privire la contribuția pentru

Fondul de Asigurări Sociale și Pensie pentru Agricultori, recurenta a susținut

că instanța, în mod neîntemeiat, nu a luat în considerarea adresa 6228/2000

emisă de Ministerul Agriculturii și Alimentației – Direcția Generală de Resurse

și Politică Alimentară, care a fost dată în baza instrucțiunilor comune M.M.P.S

și Ministerului Finanțelor, emise potrivit dispozițiilor H.G. nr. 3/1997.

Curtea, verificând cauza în lumina

dispozițiilor art. 304 și 304

1

C. proc. civ., va admite recursul, va

casa sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,

pentru cele ce urmează.

Problema în discuție este de a se

stabili dacă sumele precizate în actul de control și ulterior achitate,

reprezentând C.A.S. și majorări de întârziere aferente, precum și contribuția

la Fondul de Pensii pentru Agricultori sunt sau nu legal datorate.

Cu privire la neplata C.A.S. - ului,

pentru cele 6 salarii achitate cu titlu de plăți compensatorii salariaților

disponibilizați, Curtea constată că, în speță, sunt aplicabile prevederile

Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale,

care precizează la art. 2: „Contribuția pentru asigurări sociale nu se

datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din

fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit

dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractului de muncă”.

În acest sens, sunt și Precizările

comune ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor

nr. 947/MF/181679 din 10 iulie 1992.

În mod neîntemeiat, instanța de fond

a susținut că pentru ca plățile compensatorii acordate salariaților disponibilizați

să fie scutite de plata C.A.S. - ului, trebuia ca înaintea desfacerii

contractului de muncă, sumele acordate să fi fost înscrise în carnetul de

muncă, întrucât există în acest sens dovezi la dosar, iar legarea înscrierii în

carnetul de muncă a plăților compensatorii de anterioritate efectuării

acestora, nu rezultă implicit sau explicit din textul legii.

În consecință, cu ocazia rejudecării

cauzei, instanța va verifica în ce cuantum au fost achitate sumele solicitate,

dacă actualizarea sumei totale la rata inflației s-a făcut corect, conform

actelor doveditoare și ce sumă se datorează cu acest titlu, precum și

stabilirea perioadelor pentru care trebuie acordată.

Cu privire la Fondul de Pensii al

Agricultorilor se reține că potrivit dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 3/1997,

Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor au emis

instrucțiuni privind modul de calcul și virare a sumelor datorate pentru Fondul

de Pensii și Asigurări Sociale ale Agricultorilor.

Față de cele de mai sus urmează ca

instanța de fond să solicite și avizul Ministerului Finanțelor, astfel încât cu

ocazia rejudecării fondului să se aibă în vedere ambele avize.

Instanța va avea în vedere și se va

pronunța și cu privire la aplicabilitatea în cauză a Ordonanței nr. 113 din 30

august 1994.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

J.T.I. SA, împotriva sentinței civile nr. 481 din 30 aprilie 2002 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2003.