ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 229/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1612

din 26 iulie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, s-a constatat inadmisibilitatea și tardivitatea capătului de

cerere privind restituirea către reclamanta SC J.T. SA, a sumei de 32.566.238.809

lei, reprezentând contribuție la Fondul de pensii și asigurări sociale ale

agricultorilor și în consecință, s-a hotărât respingerea lui, iar pe fondul

cauzei, s-a respins contestația reclamantei, formulată în contradictoriu cu

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru anularea

procesului-verbal nr. 472/2000, prin care i-au fost stabilite obligații fiscale

privind asigurările sociale și Fondul de pensii și asigurări sociale ale

agricultorilor.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut că cererea de returnare a sumei mai sus menționate, este

inadmisibilă, întrucât se referă la o plată făcută anterior perioadei avută în

vedere de procesul-verbal, care face obiectul cauzei, iar dacă ar fi analizată

separat, s-ar constata că în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990,

este tardiv formulată.

În ce privește capătul de

cerere privind anularea actului de control și exonerarea reclamantei de plata

contribuției pentru asigurările sociale de stat, a contribuției pentru pensia

suplimentară și a contribuției datorate Fondului de pensii și asigurări sociale

ale agricultorilor, s-a reținut că probele administrate atestă legalitatea

actului de control.

Împotriva acestei soluții,

reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie.

Printr-un motiv de recurs

prezentat separat, s-a invocat și nelegalitatea hotărârii atacate, conform art.

304 pct. 3 C. proc. civ.

Examinând sentința, în

raport cu acest motiv de recurs de ordine publică, se constată că este nelegală,

întrucât a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe.

Astfel, potrivit art. 155

din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale, „Tribunalele soluționează în primă instanță, litigiile

privind: a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale;

b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere (..)”.

Din procesul-verbal a cărei

anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată, proces-verbal încheiat

la 13 decembrie 2000, de Corpul de Control Asigurări Sociale din cadrul

Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială, rezultă fără dubiu, că

obligațiile bugetare stabilite în sarcina reclamantei-recurente, vizează

constituirea Fondului de asigurări sociale și pensii pentru agricultori.

Or, în aceste condiții,

Curtea de Apel București, care a soluționat cauza în primă instanță, cu

ignorarea dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000, a pronunțat o hotărâre

nelegală, încălcând competența completelor specializate ale Tribunalului

București, organizate în temeiul art. 154 alin. (2) din același act normativ.

Așa fiind, în conformitate

cu prevederile art. 312 alin. (1) și (6) și art. 313 C. proc. civ., se va

admite recursul și va fi casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei, la Tribunalul București, spre competentă soluționare.

În raport cu rezolvarea dată

recursului, examinarea celorlalte motive invocate de recurentă, pentru

netemeinicia hotărârii, devine inutilă în această fază procesuală, instanța de

trimitere urmând să le aibă în vedere sub forma unor apărări de fond, la

soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

SC J.T. SA București împotriva sentinței civile nr. 1612 din 26 iulie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București, secția a VIII-a.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2005.