ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4625/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Asociația de proprietari Arad a solicitat în contradictoriu cu S.C. D. S.A. Târgu-Mureș ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată să încheie contracte de furnizare a gazelor naturale sub sancțiunea unor daune cominatorii, cu motivarea că, deși a obținut toate avizele pentru rețeaua de gaze și branșament și s-au efectuat lucrările pe cheltuiala asociației, pârâta a refuzat să încheie contractul de furnizare a gazelor pe motivul că nu s-a obținut acordul proprietarului conductei de gaze. Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii și a chemat în garanție Asociația de proprietari Arad, pentru ca ipoteza în care va fi considerată căzută în pretenții să fie obligată chemata în garanție la plata despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Arad prin sentința nr. 1137 din 27 noiembrie 2000 a respins ca nefondată acțiunea și cererea de chemare în garanție. Sentința a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara care prin decizia nr. 175 din 25 februarie 2001 a respins ca nefondat apelul reclamantei. Din analiza criticilor aduse sentinței în raport de actele dosarului, instanța de apel a reținut că branșarea rețelei executate de reclamantă urma să se realizeze în rețeaua proprietate a chematei în garanție și că lipsa unei dispoziții exprese în O.G. nr. 60/2000 cu privire la acordul proprietarului nu prezintă nici o relevanță întrucât aceasta este afirmat cu valoare de principiu de dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ.

Cât privește despăgubirile la care chemata în garanție, proprietară a rețelei, este îndreptățită pentru acceptarea branșării, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a inițiat vreun demers pentru stabilirea cuantumului acestora așa încât și sub acest aspect apelul declarat de reclamantă a fost socotit ca neîntemeiat. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, Asociația Proprietarilor din Arad, neargumentat în drept potrivit art. 304 alin. (1)-(10) C. proc. civ. În esență, recurenta a susținut că decizia instanței de apel este netemeinică pentru că pârâta nu are nici un temei legal să-i refuze racordarea cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere tehnic, instalația a fost avizată și recepționată chiar de pârâtă.

A mai susținut că intervenienta nu și-a demonstrat nici un interes care să-i justifice cererea, susținere care se bazează pe lipsa raporturilor juridice dintre pârâtă și intervenientă. Recurenta a considerat că deși instalațiile s-au efectuat cu fonduri care aparțineau persoanelor fizice sau juridice, instalațiile astfel realizate devin proprietate publică. Pe baza acestui argument recurenta a considerat că cei care au contribuit cu fonduri nu pot dispune în orice moment de instalațiile respective. Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat, în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Intimata, Asociația Proprietarilor din Arad, chemata în garanție prin întâmpinare a precizat că, președintele asociației reclamante și încă trei familii au plătit partea de contribuție pentru branșare și că în prezent beneficiază de furnizarea de gaze.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Din nici un act al dosarului nu rezultă că acțiunea a fost promovată de reprezentantul legal al Asociației proprietarilor. 2. Dacă se trece peste acest aspect pe care intimatele le-au prezentat indirect și nu pe calea unei excepții, este de reținut că recurenta face vorbire în criticile sale despre o intervenientă care nu și-a justificat un interes în proces. Din nici o lucrare a dosarului nu rezultă că a fost formulată și soluționată o astfel de cerere, litigiul purtând între reclamantă, pârâtă și chemata în garanție. 3. În ce privește criticile pe fond, recurenta face trimitere la motivele de apel deși procedural, recursul se motivează în conformitate cu art. 303 și art. 304 alin. (1)-(10) C. proc.

civ. prin argumentarea separată în fapt și în drept al fiecărui motiv. 4. Refuzul pârâtei privind branșarea este întemeiat câtă vreme instalația construită pe cheltuiala chematei în garanție este proprietara acesteia și nu a pârâtei D.N. Arad, care este doar întreținătorul de sistem. În acest context trimiterea la H.G. nr. 942/1995 [ art. 32 alin. (1) și (2)] cât și la art. 480 și art. 481 C. proc. civ. a fost corect făcută de instanțele care au soluționat cauza întrucât nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire. Așadar, preluarea din punct de vedere tehnic a branșamentului de către pârâtă nu o pune în situația de a încheia contractul de furnizare fără ca proprietarul să primească o justă despăgubire.

În fine, din susținerile pârâtei și ale chematei în garanție rezultă că pentru persoanele care au achitat sumele cuvenite pentru branșare s-a procedat la furnizarea de gaz metan. În consecință, întrucât nu sunt motive de netemeinicie și nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 alin. (7)-(10) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari Arad împotriva deciziei nr. 175 A din 26 februarie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2003.