ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4625/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4625/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta Asociația de proprietari Arad a

solicitat în contradictoriu cu S.C. D. S.A. Târgu-Mureș ca prin hotărârea ce se

va pronunța pârâta să fie obligată să încheie contracte de furnizare a gazelor

naturale sub sancțiunea unor daune cominatorii, cu motivarea că, deși a obținut

toate avizele pentru rețeaua de gaze și branșament și s-au efectuat lucrările

pe cheltuiala asociației, pârâta a refuzat să încheie contractul de furnizare a

gazelor pe motivul că nu s-a obținut acordul proprietarului conductei de gaze.

Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea

acțiunii și a chemat în garanție Asociația de proprietari Arad, pentru ca

ipoteza în care va fi considerată căzută în pretenții să fie obligată chemata

în garanție la plata despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Arad prin sentința nr. 1137 din 27

noiembrie 2000 a respins ca nefondată acțiunea și cererea de chemare în

garanție. Sentința a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara care prin

decizia nr. 175 din 25 februarie 2001 a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Din analiza criticilor aduse sentinței în raport

de actele dosarului, instanța de apel a reținut că branșarea rețelei executate

de reclamantă urma să se realizeze în rețeaua proprietate a chematei în garanție

și că lipsa unei dispoziții exprese în O.G. nr. 60/2000 cu privire la acordul

proprietarului nu prezintă nici o relevanță întrucât aceasta este afirmat cu

valoare de principiu de dispozițiile art. 480 și  art. 481 C. civ.

Cât privește despăgubirile la care chemata în

garanție, proprietară a rețelei, este îndreptățită pentru acceptarea branșării,

instanța de apel a reținut că reclamanta nu a inițiat vreun demers pentru

stabilirea cuantumului acestora așa încât și sub acest aspect apelul declarat

de reclamantă a fost socotit ca neîntemeiat.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat

recurs, Asociația Proprietarilor din Arad, neargumentat în drept potrivit art. 304

alin. (1)-(10) C. proc. civ.

În esență, recurenta a susținut că decizia

instanței de apel este netemeinică pentru că pârâta nu are nici un temei legal

să-i refuze racordarea cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere tehnic,

instalația a fost avizată și recepționată chiar de pârâtă.

A mai susținut că intervenienta nu și-a

demonstrat nici un interes care să-i justifice cererea, susținere care se

bazează pe lipsa raporturilor juridice dintre pârâtă și intervenientă.

Recurenta a considerat că deși instalațiile s-au

efectuat cu fonduri care aparțineau persoanelor fizice sau juridice, instalațiile

astfel realizate devin proprietate publică.

Pe baza acestui argument recurenta a considerat

că cei care au contribuit cu fonduri nu pot dispune în orice moment de

instalațiile respective.

Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat,

în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Intimata, Asociația Proprietarilor din Arad,

chemata în garanție prin întâmpinare a precizat că, președintele asociației

reclamante și încă trei familii au plătit partea de contribuție pentru branșare

și că în prezent beneficiază de furnizarea de gaze.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

rezultă că acțiunea a fost promovată de reprezentantul legal al Asociației

proprietarilor.

pe care intimatele le-au prezentat indirect și nu pe calea unei excepții, este

de reținut că recurenta face vorbire în criticile sale despre o  intervenientă

care  nu și-a justificat un interes în proces.

Din nici o lucrare a dosarului nu

rezultă că a fost formulată și soluționată o astfel de cerere, litigiul purtând

între reclamantă, pârâtă și chemata în garanție.

recurenta face trimitere la motivele de apel deși procedural, recursul se

motivează în conformitate cu art. 303 și  art. 304 alin. (1)-(10) C. proc. civ.

prin argumentarea separată în fapt și în drept al fiecărui motiv.

este întemeiat câtă vreme instalația construită pe cheltuiala chematei în garanție

este proprietara acesteia și nu a pârâtei D.N. Arad, care este doar

întreținătorul de sistem.

În acest context trimiterea la H.G.

nr. 942/1995

[

art. 32 alin. (1) și (2)] cât și la

art. 480 și art. 481 C. proc. civ. a fost corect făcută de instanțele care au

soluționat cauza întrucât nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea, afară

numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă

despăgubire.

Așadar, preluarea din punct de

vedere tehnic a branșamentului de către pârâtă nu o pune în situația de a

încheia contractul de furnizare fără ca proprietarul să primească o justă

despăgubire.

În fine, din susținerile pârâtei și

ale chematei în garanție rezultă că pentru persoanele care au achitat sumele

cuvenite pentru branșare s-a procedat la furnizarea de gaz metan.

În consecință, întrucât nu sunt

motive de netemeinicie și nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 alin. (7)-(10)

C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta Asociația de Proprietari Arad împotriva deciziei nr. 175

A din 26 februarie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi  26 noiembrie 2003.