ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 540/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel București reclamanta M.L.A. a chemat în judecată

în calitate de pârât Ministerul Sănătății – Direcția de Sănătate Publică a

municipiului București pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să îl oblige

pe pârât la înscrierea Cabinetului Individual de Stomatologie în registrul unic

al cabinetelor medicale.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că este medic stomatologic la un cabinet școlar și că pentru a putea

asigura un tratament corespunzător elevilor a considerat că și acest cabinet

poate face parte din rândul celor susținute de casele de asigurări motiv pentru

care a solicitat pârâtei aprobarea încheierii unui contract de darea în comodat

a echipamentelor și aparaturii medicale, cererea fiindu-i respinsă.

Curtea de Apel București prin

sentința civilă nr. 534/2001 a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâta

Direcția de Sănătate Publică a municipiului București, constatând că Ministerul

Sănătății nu are calitate procesuală pasivă și a obligat pe pârâta să înscrie

în registrul unic al cabinetelor medicale la Cabinetul individual de

stomatologie „dr. M.L.A”.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că reclamanta deține autorizație de liberă practică,

că și-a constituit un cabinet medical în temeiul O.U.G. nr. 124/1998 și că

aceasta a încheiat cu Școala nr. 56 din București un contract de închiriere

pentru un spațiu situat în școala unde urmează să asigure asistență gratuită

elevilor.

S-a reținut de asemeni că Ordinul

nr. 509/1999 Anexa 1 emis de Ministerul Sănătății nu poate modifica o lege,

respectiv O.G. nr. 124/1998 modificată prin O.G. nr. 116/1999.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termenul legal pârâta Direcția de Săntătate Publică a

municipiului București.

În motivarea recursului,

recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond a interpretat

dispozițiile O.G. nr. 124/1998 și ale Ordinului Ministerului Sănătății nr.

141/2000 și 509/1999, ignorând faptul că spațiul în discuție, cabinet stomatologic

într-o unitate școlară nu este privat și nici nu a fost pus la dispoziția

intimatei de vreo autoritate publică centrală sau locală.

S-a susținut de asemeni că spațiile

în care funcționează cabinete medicale din cadrul unităților de învățământ nu

pot face obiectul contractului de comodat.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 304-304

1

C. proc. civ., Curtea îl va admite pentru următoarele considerente:

Cabinetul medical de stomatologie „dr. M.L.A.” a fost

constituit ca societate comercială tip SRL în conformitate cu Legea nr. 31/1990

pe baza unui contract de închiriere încheiat de intimata-reclamantă cu

conducerea școlii nr. 56 din București pentru cabinetul de stomatologie al

școlii.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din

O.G. nr. 124/1998 așa cum a fost modificată prin O.G. nr. 116/1999 „Cabinetele

medicale se pot inființa în cadrul actualelor dispensare medicale, policlinici

sau alte spații puse la dispoziți de autoritățile publice centrale sau locale ori

în spații private special amenajate și autorizate legal cu această destinație”.

Ori, în cauza dedusă judecății,

spațiul în discuție, cabinet stomatologic, într-o unitate școlară nu este nici

privat și nici nu i-a fost pus la dispoziția intimatei de vreo autoritate

publică centrală sau locală.

Prin Ordinul Ministerului Sănătății

nr. 509 /1999 emis în temeiul O.G. nr. 124/1998 se prevede în mod expres că nu

pot face obiectul contractului de comodat „spațiile în care funcționează

cabinete medicale din cadrul unităților de învățământ” (pct. 2 din Ordinul

Ministerului Sănătății nr. 509/1999).

Prevederile acestui ordin se coroborează cu

prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr. 141/2000, care prevede că

„asistența, medicală și stomatologică a preșcolarilor, elevilor și studenților

se asigură în cabinete medicale și stomatologice din școli și unități de

învățământ superior, finanțate de la bugetul de stat și care sunt integrate în

structura spitalelor teritoriale”.

Cu alte cuvinte, conform

reglementărilor actuale, în cadrul unităților școlare activitatea stomatologică

nu poate fi realizată decât de personal medico-sanitar de profil, finanțat de

la bugetul de stat și aflat în structura spitalelor teritoriale.

În consecință, în raport de cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. 314 C. proc. civ. recursul va fi

admis, sentința casată și în fond acțiunea respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Direcția

de Sănătate Publică a municipiului București, împotriva sentinței civile nr.

534 din 26 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și în fond

respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februaraie 2003.