ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3473/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : C.M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 2 din 27 februarie 2001 emisă de Autoritatea Rutieră Română, prin care a fost eliberată din funcția de director economic din cadrul Direcției Economice, fiind încadrată, cu aceeași dată de 1 martie 2001, pe un post de execuție corespunzător pregătirii profesionale, respectiv expert I în cadrul aceleiași direcții, Serviciul Financiar B.V.C., pe o perioadă de 60 de zile. Prin sentința civilă nr. 5471 din 17 mai 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, a fost admisă în parte contestația celei în cauză, dispunându-se reîncadrarea sa în funcția deținută anterior emiterii deciziei nr. 2/2001.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata daunelor morale în valoare de 100.000.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că decizia contestată a fost motivată cu titlu general, astfel încât este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 130 lit. e) și art. 134 din C. mun. Recursul declarat de unitate împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1071 din 19 iulie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a. Considerând că hotărârile menționate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recursul în anulare de față, întemeiat pe prevederile art. 330, pct. 1 și 2 C. proc.

civ., solicitând casarea lor și pe fond admiterea acțiunii numai în ceea ce privește constatarea nulității absolute a mențiunii privind perioada determinată din decizia contestată. Se susține că anularea deciziei nr. 2 din 27 februarie 2001 este greșită, în condițiile în care funcția de director economic nu a fost obținută de cea în cauză prin concurs, ci prin numire și pe de altă parte nu se justifică încadrarea contestatoarei pe un post de execuție pe o perioadă de timp determinată, respectiv 60 de zile, în situația în care s-a perfectat transferul la altă unitate – S.C. R. S.A. Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează: Potrivit art. 13 lit. e) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Autorităților Rutiere Române, aprobat prin H.G.

nr. 625/1998, Consiliul de conducere numește și revocă personalul de conducere al Autorităților Rutiere Române. Contestatoarea a ocupat funcția de director economic, ca urmare a numirii sale de către Consiliul de conducere. Potrivit textului redat, acesta are nu numai dreptul de a numi personal de conducere, ci și de a dispune revocarea acestuia, fără a fi necesară urmarea unei anumite proceduri prealabile sau a motivării măsurii luate. În aceste condiții, se constată că anularea deciziei nr. 2 din 27 februarie 2001 emisă de directorul general nu se justifică. Tot astfel, este nelegală și dispoziția de reintegrare a celei în cauză în funcția deținută anterior și aceasta, cu atât mai mult cu cât hotărârea Consiliului de conducere din data de 27 februarie 2001 prin care s-a hotărât eliberarea din funcția de director economic a contestatoarei și care a stat la baza deciziei de eliberare din funcție emisă de directorul general este încă în vigoare.

Măsura luată de conducătorul unității este nelegală însă sub aspectul limitării la o perioadă de 60 de zile a încadrării contestatoarei pe un post de execuție corespunzător pregătirii profesionale, în lipsa acordului acesteia în acest sens, astfel fiind nesocotite prevederile art. 70 alin. (1) din C. mun. De aceea, recursul în anulare urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate și rejudecând pricina se va admite în parte contestația celei în cauză, dispunându-se înlăturarea din art. 2 al deciziei ce formează obiectul judecății mențiunea limitării la 60 de zile a încadrării într-o funcție de execuție. Soluția se impune și pentru că s-a perfectat transferul, la cerere al angajatei la altă unitate, situație în care cererea de reintegrare pe postul deținut anterior este lipsită de obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 5471 din 17 mai 2001 a Judecătoriei sector 1 București și deciziei nr. 1091 din 19 iulie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care le casează. Rejudecând pricina, admite în parte contestația și înlătură din art. 2 al deciziei contestate mențiunea limitării încadrării „pe o perioadă de 60 de zile”. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2003.