ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3473/2003

Asupra recursului

în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

C.M. a formulat contestație împotriva deciziei

nr. 2 din 27 februarie 2001 emisă de Autoritatea Rutieră Română, prin care a

fost eliberată din funcția de director economic din cadrul Direcției Economice,

fiind încadrată, cu aceeași dată  de 1 martie 2001, pe un post de execuție

corespunzător pregătirii profesionale, respectiv expert I în cadrul aceleiași

direcții, Serviciul Financiar B.V.C., pe o perioadă de 60 de zile.

Prin sentința civilă nr. 5471 din 17 mai 2001 a

Judecătoriei sectorului 1 București, a fost admisă în parte contestația celei

în cauză, dispunându-se reîncadrarea sa în funcția deținută anterior emiterii

deciziei nr. 2/2001. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatoarei de

obligare a intimatei la plata daunelor morale în valoare de 100.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că decizia contestată a fost motivată cu titlu general, astfel încât

este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 130

lit. e) și art. 134 din C. mun.

Recursul declarat de unitate împotriva acestei

hotărâri, a fost respins ca nefondat prin  decizia nr. 1071 din 19 iulie 2001 a

Tribunalului București, secția a V-a.

Considerând că hotărârile menționate au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce  a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție a declarat recursul în anulare de față, întemeiat pe

prevederile art. 330, pct. 1 și 2 C. proc. civ., solicitând casarea lor și pe

fond admiterea acțiunii numai în ceea ce  privește constatarea nulității

absolute a mențiunii privind perioada determinată din decizia contestată.

Se susține că anularea deciziei nr. 2 din 27

februarie 2001 este greșită, în condițiile în care funcția de director economic

nu a  fost obținută de cea în cauză prin concurs, ci prin numire și pe de altă

parte nu se justifică încadrarea contestatoarei pe un post de execuție pe o

perioadă de timp determinată, respectiv 60 de zile, în situația în care s-a

perfectat transferul la altă unitate – S.C. R. S.A.

Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi

admis în raport de cele ce urmează:

Potrivit art. 13 lit. e) din Regulamentul de

Organizare și Funcționare al Autorităților Rutiere Române, aprobat prin H.G. nr.

625/1998, Consiliul de conducere numește și revocă personalul de conducere al

Autorităților Rutiere Române.

Contestatoarea a ocupat funcția de director economic,

ca urmare a numirii sale de către Consiliul de conducere. Potrivit textului

redat,  acesta are nu numai dreptul de a  numi personal de conducere, ci și de

a dispune revocarea acestuia, fără a fi necesară urmarea unei anumite proceduri

prealabile sau a motivării măsurii luate.

În aceste condiții, se constată că anularea

deciziei nr. 2 din 27 februarie 2001 emisă de directorul general nu se

justifică. Tot astfel, este nelegală și dispoziția de reintegrare a celei în

cauză în funcția deținută anterior și aceasta, cu atât mai mult cu cât

hotărârea  Consiliului de conducere din data de 27 februarie 2001 prin care s-a

hotărât eliberarea din funcția de director economic a contestatoarei  și care a

stat la baza deciziei de eliberare din  funcție emisă de directorul general

este încă în vigoare.

Măsura luată de conducătorul unității este

nelegală însă sub aspectul limitării la o perioadă de 60 de zile a încadrării

contestatoarei pe un post de execuție corespunzător pregătirii profesionale, în

lipsa acordului acesteia în acest sens, astfel fiind nesocotite prevederile

art. 70 alin. (1) din  C. mun.

De aceea, recursul în anulare urmează a fi

admis, a se  casa hotărârile atacate și rejudecând pricina se va admite în

parte contestația celei în cauză, dispunându-se înlăturarea din art. 2 al

deciziei ce formează obiectul judecății mențiunea limitării la 60 de zile a

încadrării într-o funcție de execuție. Soluția se impune și pentru că s-a

perfectat transferul, la cerere al angajatei la altă unitate, situație în care

cererea de reintegrare pe postul deținut anterior este lipsită de obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței nr. 5471 din  17 mai 2001 a Judecătoriei sector 1 București

și deciziei nr. 1091 din 19 iulie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a

civilă, pe care le casează.

Rejudecând pricina, admite în parte contestația

și înlătură din art. 2 al deciziei contestate mențiunea limitării încadrării

„pe o perioadă de  60 de zile”.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 septembrie 2003.