ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 575/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice

împotriva deciziei civile nr.207 A din 23.04.2001 a Curții de Apel București –

Secția a III-a Civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2003, care

face parte integrantă din prezenta iar pronunțarea s-a amânat la data de 6

februarie 2003, 12 februarie 2003 iar apoi la 17 februarie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr.2702/2000 reclamanta „P.,T., A., N. & Associes”

– societate de avocați – a chemat în judecată Ministerul Finanțelor solicitând

obligarea acestora la plata sumei de 281.573,10 franci elvețieni cu titlu de

asistență juridică prestată în perioada 1993 – 1997 în legătură cu procesul

desfășurat în Elveția între Statul Român și fostul Rege Mihai I de România

având ca obiect revendicarea  a  42  de  tablouri  făcând  parte  din

patrimoniul  național  al României plus dobânda de 6% pe an începând cu data

punerii în întârziere și până la data plății efective.

În

drept reclamanta a invocat dispozițiile art.1532 și urm. C. civ.

Tribunalul

București – Secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr.1229 din 17

noiembrie 2000 a admis acțiunea și a obligat Ministerul Finanțelor la plata

sumei de 281.573,10 franci elvețieni plus dobânda de 6%/an cu începere de la 21

octombrie 2000 și până la achitarea sumei.

S-a

reținut că între părți a existat un contract de mandat tacit precum și că

pârâtul datorează plata sumelor menționate în temeiul art.1547 C.civ..

Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă prin decizia civilă nr.207 din 23

aprilie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul  Finanțelor

împotriva sentinței civile nr.1229 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului

București – Secția a III-a civilă cu  motivarea că  prima instanță a reținut că

între părți s-a încheiat un mandat tacit în temeiul căruia mandantul are

obligația de a restitui mandatarului toate cheltuielile făcute cu ocazia

executării mandatului precum și dobânda aferentă acestora din ziua plății.

În

termen legal, împotriva deciziei civile nr.207 din 23 aprilie 2001 a Curții de

Apel București – Secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Ministerul

Finanțelor solicitând casarea în temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ.și susținând

în esență că  în calitate de reprezentant al Statului Român, pentru

reprezentarea acestuia în instanță este necesară existența unei procuri

speciale încheiată în formă autentică precum și că un contract de mandat,

pentru a da naștere la drepturi și obligații directe, trebuie încheiat în formă

scrisă.

În

ședința publică din 17 februarie 2003 CURTEA din oficiu, în condițiile art.306

alin.2 C.proc.civ.a invocat prescripția dreptului la acțiune.

Recursul

urmează să fie admis pentru următoarele considerente:

Potrivit

art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă

dreptul  la  acțiune   având  un  obiect patrimonial  se stinge prin

prescripție dacă nu este exercitat în termenul stabilit de lege, iar conform

art.3 din același act normativ termenul  prescripției este de 3 ani.

În

speță, reclamanta a susținut că înte părți a existat un contract  de mandat

tacit în temeiul căruia a acordat Statului Român asistență juridică  în

perioada 1993 – 1997.

Instanța

de apel a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.1547 C.civ.

potrivit căruia  mandantul trebuie să desdăuneze pe mandatar de anticipațiile

și spezele făcute pentru îndeplinirea mandatului și să-i plătească onorariul,

dacă i s-a permis.

Acțiunea

prin care mandatarul solicită plata sumelor datorate de mandant este

personală,  patrimonială și prescriptibilă în termenul general de prescripție

de 3 ani.

Potrivit

art.1552 pct.1 C.civ. mandatul se stinge prin revocarea mandatarului.

Din

momentul revocării mandatarului de către mandant  contractul încetează, se

naște dreptul la acțiune și începe să curgă termenul de prescripție.

Curtea

Supremă de Justiție, hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în

care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împărejurări

de fapt ce au fost deplin stabilite.

În

speță, momentul încetării mandatului – situație de fapt – nu a fost stabilit

astfel încât se impune  admiterea recursului, casarea deciziei curții de apel,

și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a stabili

momentul la care se naște dreptul la acțiune și în raport de acesta, să

soluționeze excepția de prescripție.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice.

Casează

decizia civilă nr.207 A din 23 aprilie 2001 a Curții de Apel București – Secția

a III-a civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 februarie 2003.