ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1724/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1724/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de
suspendare înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 1599/118/2012,
reclamanta CN A.P.M. SA Constanța, în contradictoriu cu pârâta Comuna Agigea -
prin Primar, a solicitat, în temeiul art. 215 alin. (2) și (3) C. proc. fisc.
și art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului
administrativ fiscal reprezentat de „înștiințarea de plată pentru anul 2012” emisă de organele fiscale ale Comunei Agigea până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca
obiect anularea actului administrativ fiscal împotriva căruia s-a formulat
contestație administrativă la organul emitent.
În
motivarea cererii, reclamanta a susținut că cele două condiții (caz justificat
și pagubă iminentă) prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt
îndeplinite.
În
acest sens, aceasta a arătat că punerea în executare a obligațiilor de plată
instituite prin Înștiințarea de plată pentru anul 2012, ar crea consecințe
negative asupra intereselor companiei, realizându-se astfel un dezechilibru
financiar în sursele de venit ale companiei, precum și imposibilitatea
realizării investițiilor contractate, absolut necesare pentru desfășurarea
activității portuare și, de aici, existând premizele aplicării unor eventuale
sancțiuni de către Uniunea Europeană.
Mai
mult, reclamanta a susținut că paguba iminentă decurge și din imposibilitatea
întoarcerii executării silite, având în vedere că organul fiscal ar proceda, la
compensarea sumelor datorate cu titlu de obligații fiscale curente cu sumele
care se datorează pe viitor.
Prin
Sentința civilă nr. 1296 din 6 aprilie 2012, Tribunalul Constanța a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.
Cauza
a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, la data de 17 mai 2012 sub nr. 681/36/2012.
Pârâta,
prin concluzii scrise, a solicitat respingerea cererii ce nefondată. Cu privire
la motivul cererii de suspendare vizând cazul bine justificat a arătat că nu
are relevanță că sediul contribuabilului se află în altă localitate, deoarece
impozitele se datorează localității pe raza teritorială în care se află
imobilul, potrivit art. 249 C. proc. civ., iar imobilele aflate în zona
Portului Constanța Sud Agigea se găsesc pe raza Unității Administrative
Teritoriale Agigea.
Prin
sentința civilă nr. 336 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a
II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de
suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta CN A.P.M.
SA Constanța.
Pentru
a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că simplul fapt că
executarea actului administrativ afectează într-o anumită măsură patrimoniul
persoanei căreia i se adresează nu poate justifica suspendarea executării
actului.
Motivele
invocate de reclamantă în acțiune nu sunt de natură a crea de plano o îndoială
serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.
Deși,
înscrisurile depuse de reclamantă în probațiune sunt de natură a induce
aparența unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei, această pagubă nu
este rezultatul executării actului administrativ contestat, impozitele către
bugetul local urmând a fi plătite în fiecare an, iar ceea ce se contestă este
solicitarea la plată din partea Unității Administrativ Teritoriale Agigea, în
loc de Constanța, cum ar fi trebuit, în opinia reclamantei.
Prin
urmare, Curtea a constatat că, în măsura în care nu sunt întrunite cumulativ
cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu este suficientă doar iminența
producerii unei pagube în patrimoniul reclamantei, fiind necesar a exista o
legătură între această pagubă și actul administrativ emis în condiții de
nelegalitate.
Împotriva
acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta CN A.P.M. SA Constanța,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele:
Astfel
cum a reținut și instanța de fond, „cazuri bine justificate sunt acele
împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze
o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ"
Sub
acest aspect, instanța a reținut faptul că pentru justificarea îndeplinirii
acestei condiții singura motivație a fost cea referitoare la afectarea într-o
anumită măsură a patrimoniul CN A.P.M. SA.
În
realitate, argumentele prezentate pentru justificarea îndeplinirii condiției „cazului
bine justificat" au fost cu totul altele, iar acestea nu pot echivala cu
concluzia instanței, respectiv afectarea patrimoniului.
Urmare
a executării lucrărilor de cadastru general, prin încheierea O.C.P.I. Constanța
nr. 2564 din 16 februarie 2006, au fost definitivate lucrările de cadastru la
nivelul Portului Constanța. Prin această încheiere, Portului Constanța i-a fost
alocat numărul cadastral x, fiind înscris în cartea funciară x. deschisă pe UAT
Municipiul Constanța. În aceste condiții, în respectarea normelor legale cu
privire la datorarea taxelor și impozitelor, pentru toate clădirile situate pe
suprafața de teren aferentă numărului cadastral x impozitul se datorează și se
plătește către Municipiul Constanta.
Așadar,
în condițiile în care CN A.P.M. SA nu are amplasată nici o clădire pe UAT
Comuna Agigea, este evident faptul ca nu poate fi obligată la plata unui
impozit pe clădiri către organele fiscale ale acestei unități administrativ
teritoriale.
Mai
mult decât atât, pentru atingerea aceluiași scop, respectiv pentru a obține
impozit pe clădiri de la CN A.P.M. SA, în mod abuziv, Consiliul Local Agigea a
emis Hotărârea nr. 38 din 23 martie 2009 „privind includerea în administrarea
teritorială o Comunei Agigea a suprafeței de 988 ha din incinta Portului
Constanța Sud
”
,
potrivit căreia la art.
3 se stabilește „colectarea și încasarea de către Comuna Agigea a tuturor
taxelor și impozitelor pe suprafața de 988 ha” H.C.L. Agigea nr. 38 din 23
martie 2009 a fost anulată de instanța de judecată în cadrul Dosarul nr. 4910/118/2009,
ceea ce dovedește în plus faptul că Primăria Agigea nu are competența de a
stabili și percepe taxe și impozite pentru clădiri situate în Portul Constanța.
Conform
înștiințării de plată pentru anul 2012. CN A.P.M. SA a fost obligată la plata
sumei de 698.775 lei cu titlu de impozit pe clădiri PJ.
Or,
potrivit normelor legale ce reglementează materia obligațiilor fiscale,
respectiv potrivit dispozițiilor art. 85 C. proc. fisc., datoriile fiscale iau
naștere pe două căi.
-
prin Declarație de impunere formulată de către contribuabil,
-
prin Decizie emisă de către organul fiscal în situația în care contribuabilul
nu depune declarația de impunere.
Așadar,
plata taxelor și impozitelor nu este o opțiune în sarcina contribuabilului,
acesta fiind obligat să procedeze conform dispozițiilor legale.
Potrivii
principiului conform căruia accesoriul urmează principalul, respectiv clădirile
urmează soarta terenului, in raport cu dispozițiile art. 249 alin. (2) din C.
fisc., pentru clădirile situate pe acest teren care este arondat administrativ
teritorial către Municipiul Constanta, impozitul este datorat către Municipiul
Constanta.
Astfel,
în condițiile în care CN APM SA:
-
conform declarației de impunere, nu are declarată nici o clădire impozabilă la
organele fiscale ale UAT Agigea - Declarația de impunere a CNAPM SA.
-
nu deține nici o clădire impozabilă pe UAT Agigea,
deoarece clădirile
impozabile sunt situate în interiorul numărului cadastral x, aferent UAT
Municipiul Constanța.
-
H.C.L. Agigea nr. 3S din 23 martie 2009, prin care Comuna Agigea si-a însușit în
mod abuziv o suprafață de teren portuar, a fost anulată,
-
suma de 698.775 lei nu are la bază un titlu de creanță
(declarație de
impunere sau decizie de impunere) conform normelor imperative în materie
fiscală,
-
organul fiscal nu a emis o decizie
din care să rezulte că CN A.P.M. SA datorează
suma de 698.775 lei și care să prezinte motivele și modul în care s-a ajuns la
suma de 698.775 lei,
-
organele fiscale ale Comunei Agigea nu pot institui în sarcina CN A.P.M. SA,
obligații fiscale cu titlu de impozit pe clădiri.
Pe
de altă parte, potrivit H.C.L. Agigea privind taxele și impozitele locale
pentru anul 2012, taxele de pază și gunoi se plătesc de către persoanele
juridice care dețin în raza teritorială a Comunei Agigea clădiri (astfel cum
acestea sunt definite de legislația fiscală) și terenuri. Sunt scutiți de la
plata acestora contribuabilii care dețin terenuri pe care nu există construcții
impozabile Pentru motivele arătate mai sus, nu se justifică nici taxele de pază
și gunoi aferente clădirilor (deoarece nu există clădiri impozabile).
În
concluzie, în condițiile în care în declarațiile de impunere ale administrației
către LAT Agigea nu există construcții impozabile din punct de vedere fiscal,
este evident faptul că nici taxele de pază și unor taxe aferente clădirilor nu
pot fi instituite, sens în care CN A.P M. SA nu datorează aceste taxe.
respectiv sumele de 120 lei - taxă pază și 600 lei - taxă gunoi, cuprinse în
înștiințarea de plată
În
consecință, CN A.P.M. SA nu datorează către Primăria Comunei Agigea impozitul
pe clădiri în sumă de 698.775 lei, aferent anului 2012 și nici sumele de 120
lei - taxă pază și 600 lei - taxă gunoi
Cu
privire la paguba iminentă, c
onform art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 aceasta reprezintă
„prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea
previzibila grava a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu
public;”
Sub
acest aspect, instanța a reținut faptul că recurenta a invocat „iminența
producerii unei pagube in patrimoniul său făcând dovada contractelor de
împrumut cu entități juridice internaționale și a proiectelor investiționale
aflate in curs de derulare.
Este
real că aceste înscrisuri sunt de natură a induce aparența unei pagube
iminente, însă această pagubă nu este rezultatul executării actului
administrativ contestat, impozitele către bugetul local urmând a fi plătite în
fiecare an, iar ceea ce se contestă este solicitarea de plată din partea UAT Agigea,
în loc de Constanța, cum ar fi trebuit în opinia reclamantei.”
Așa
cum s-a arătat, pentru dovedirea îndeplinirii acestei condiții, urmează a se
avea în vedere specificul activității desfășurată de către recurentă:
În
acest sens, s-a arătat că:
-
CN A.P.M. SA Constanța a fost înființată prin H.G. nr. 517/1998 privind
înființarea CN A.P.M. SA Constanta, modificata si completata prin H.G. 597/2009.
-
Potrivit dispozițiilor actului de înființare CN A.P.M. SA desfășoară activități
de interes public național si se organizează si funcționează pe baza de
gestiune economica si autonomie financiara, acoperindu-si cheltuielile din
venituri proprii.
-
prin delegație de competențe duce la îndeplinire obligațiile ce revin statului
din acordurile și convențiile internaționale la care statui Român este parte.
-
potrivit legislației privind înființarea, organizarea și funcționarea companiei
și desfășurarea activităților portuare (H.G. nr. 517/1998, O.G. nr. 22/1999. O.G.
nr. 42/1997) CN A.P.M. SA are obligația de a pune la dispoziția tuturor
utilizatorilor infrastructura portuara, in mod liber si nediscriminatoriu, obligația
de a asigura si furniza servicii de siguranță în port, de a asigura în permanență
adâncimile minime în bazinele portuare și la dane, de a refurniza utilitățile
către toți agenții economici care își desfășoară activitatea in incinta
portului (apă, energie, gaze).
Astfel,
pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor și atribuțiilor legale prin raportare
la respectarea acordurilor internaționale asumate de statul român, a fost
obligatorie realizarea unor proiecte, pentru care a fost necesară contractarea
de împrumuturi, atât externe cât și interne.
Nerespectarea
obligațiilor stabilite în sarcina CN A.P.M. SA ar avea consecințe negative, atât
pe plan internațional, cât și pe plan intern deoarece, ar avea consecințe
negative atât asupra activității companiei cât și asupra activității agenților
economici din port, sens în care:
-
nu se vor aduce la îndeplinire obligațiile asumate de statul Român, privind
realizarea proiectelor prin raportare la normele internaționale,
-
administrația nu va mai putea respecta obligațiile legale față de agenții
economici care depind de serviciile puse la dispoziție de CN A.P.M. SA, prin
raportare la caracterul național al activității companiei,
-
ar putea fi afectate obligațiile CN A.P.M. SA cu privire la plata salariilor,
impozitelor și contribuțiilor sociale,
-
în eventualitatea executării, revenirea la situația anterioară ar fi greoaie
deoarece suma este considerabilă, iar în cazul unei compensări cu sume
viitoare, aceasta s-ar recupera într-o perioadă extrem de mare.
Pe
de altă parte, CN A.P.M. SA are litigii cu A.N.A.F. și A.N.C.O.M. în sumă de
aproximativ 2.000.000 lei, sumă ce poate fi executată oricând și care poate înrăutăți
și mai mult situația actuală.
Cu
toate acestea, instanța de fond a reținut
faptul că nu este nici o problemă, deoarece
impozitele către bugetul local se plătesc în fiecare an, iar nemulțumirea
subscrisei are în vedere faptul că solicitarea la plată vine din partea U.A.T.
Agigea și nu din partea U.A.T. Constanța.
Este
de observat că recurenta nu a avut în vedere o situație de competență
alternativă între cele două U.A.T., respectiv Agigea și Constanța, ci faptul că
potrivit normelor imperative ale legislației fiscale, care stabilesc expres
unde se datorează și se plătesc taxele și impozitele locale, CN A.P.M. SA este
obligată legal, se impune legal și își achită obligațiile de plată către D.A.T.
Constanța.
Este
adevărat faptul că impozitele către bugetul local se achită anual, dar asta nu
înseamnă
că CN A.P.M.
SA este obligată să le achite de două ori, astfel cum se întâmplă în mod
efectiv în situația de față.
Or,
în măsura în care această sumă achitată deja către S.P.I.T.V.B.L. Constanța (sau
o parte din ea) este executată în mod abuziv de către Comuna Agigea este
neîndoielnic faptul că această situație creează un dezechilibru in patrimoniul
companiei, deoarece nu este prevăzută în BVC, iar pentru această cheltuială nu
există justificare.
Mai
mult decât atât, așa cum s-a arătat, crearea unui astfel de dezechilibru nu
afectează doar activitatea desfășurată de CN A.P.M. SA, ci are consecințe
directe și asupra tuturor agenților economici care își desfășoară activitatea
în port.
În
aceste condiții, se impune constatarea că argumentele prezentate sunt în măsură
să justifice îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru suspendarea
executării actului administrativ fiscal reprezentat de „înștiințarea de plată
pentru anul 2012”, emis de organele fiscale ale Comunei Agigea, până la
soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii cu privire la anularea actului
administrativ fiscal împotriva căruia s-a formulat contestație administrativă
la organul emitent nr. 2861 din 31 ianuarie 2012, în raport de care, pentru
lipsa răspunsului, CN A.P.M. SA a fost obligată să formuleze acțiune în
justiție pentru ca instanța de judecată să oblige Comuna Agigea să soluționeze
contestația administrativă - Dosar nr 7400/118/2012.
Recursul
este fondat.
Prin
cererea de chemare în judecată, înregistrată în prezenta cauză, reclamanta CN A.P.M.
SA Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Agigea,
suspendarea, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, actului intitulat
„înștiințarea de plată pentru anul 2012” .
Înalta
Curte constată că în art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 sunt precizate condițiile în care judecătorul cauzei poate dispune
suspendarea executării actului administrativ contestat, textul legal amintit
enumerând trei condiții cumulative: a)condiția declanșării procedurii
administrative prealabile, b) condiția cazului bine justificat și c) condiția
prevenirii unei pagube iminente.
Acestor
trei condiții li se adaugă în materia contenciosului fiscal și condiția plății
anticipate a unei cauțiuni, astfel cum se prevede în art. 215 alin. (1) C.
proc. fisc.
În
speță, judecătorul fondului a reținut că reclamanta nu a demonstrat îndeplinirea
a două dintre condițiile enumerate în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Textul
legal precitat statuează că poate fi dispusă suspendarea judiciară a actelor
administrative „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube
iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată
poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului
administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în
care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de
60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."
În ceea ce privește
condiția cazului bine justificat, Înalta Curte observă că, această exigență
legală trebuie interpretată în sensul descris în art. 2 lit. t) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin cazuri bine justificate, se
precizează în textul legal mai sus menționat, se înțeleg „împrejurările legate
de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială
serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Critica
din recurs referitoare la cazul bine justificat este îndreptățită. Ceea ce
trebuia să demonstreze reclamanta era, în lumina textului legal amintit, o
aparență de nelegalitate a actului contestat. Or, în condițiile în care
obligațiile fiscale se determină, potrivit art. 85 C. proc. fisc., fie în baza
unei declarații de impunere, depusă de către contribuabil, fie prin decizie de
impunere emisă de către organul fiscal, iar în speță stabilirea impozitului pe
clădiri s-a realizat de către autoritatea pârâtă în baza unei simple
înștiințări, rezultă că reclamanta a furnizat suficiente argumente juridice aparent
valabile cu privire la nelegalitatea actului contestat, exigența legală a
„cazului bine justificat” fiind astfel satisfăcută. De asemenea, în lumina
aceluiași art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, și împrejurarea de fapt
învederată de către reclamantă că aceasta nu deține clădiri în circumscripția
comunei Agigea, este de natură să consolideze ideea că cerința legală în
discuție este îndeplinită.
În
fine, în raport de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, condiția prevenirii
unei pagube iminente, este, de asemenea, satisfăcută.
Astfel,
plata impozitului pe clădiri, într-un cuantum ridicat, astfel cum rezultă din
cuprinsul înștiințării de plată pentru anul 2012, efectuată parțial deja în
beneficiul unei alte unități administrativ teritoriale, pentru aceleași
imobile, conduce la iminența producerii unei pagube în patrimoniul CN A.P.M. SA
Constanța, ceea ce va perturba în mod vizibil funcționarea respectivei entități,
și va afecta negativ, fără doar și poate, raporturile contractuale ale acesteia.
Față de cele ce
preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art.
304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de CN A.P.M. SA Constanța
și va modifica sentința atacată, în sensul admiterii cererii de suspendare a
executării actului administrativ înștiințare de plată pentru anul 2012 până la
soluționarea cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de CN A.P.M. SA Constanța împotriva Sentinței nr. 336/ CA din 4 iulie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că admite cererea de suspendare a executării actului
administrativ înștiințare de plată pentru anul 2012 până la soluționarea cauzei
pe fond.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 26 februarie 2013