ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1724/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de suspendare înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 1599/118/2012, reclamanta CN A.P.M. SA Constanța, în contradictoriu cu pârâta Comuna Agigea - prin Primar, a solicitat, în temeiul art. 215 alin. (2) și (3) C. proc. fisc. și art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de „înștiințarea de plată pentru anul 2012” emisă de organele fiscale ale Comunei Agigea până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ fiscal împotriva căruia s-a formulat contestație administrativă la organul emitent.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că cele două condiții (caz justificat și pagubă iminentă) prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite. În acest sens, aceasta a arătat că punerea în executare a obligațiilor de plată instituite prin Înștiințarea de plată pentru anul 2012, ar crea consecințe negative asupra intereselor companiei, realizându-se astfel un dezechilibru financiar în sursele de venit ale companiei, precum și imposibilitatea realizării investițiilor contractate, absolut necesare pentru desfășurarea activității portuare și, de aici, existând premizele aplicării unor eventuale sancțiuni de către Uniunea Europeană. Mai mult, reclamanta a susținut că paguba iminentă decurge și din imposibilitatea întoarcerii executării silite, având în vedere că organul fiscal ar proceda, la compensarea sumelor datorate cu titlu de obligații fiscale curente cu sumele care se datorează pe viitor.

Prin Sentința civilă nr. 1296 din 6 aprilie 2012, Tribunalul Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 mai 2012 sub nr. 681/36/2012. Pârâta, prin concluzii scrise, a solicitat respingerea cererii ce nefondată. Cu privire la motivul cererii de suspendare vizând cazul bine justificat a arătat că nu are relevanță că sediul contribuabilului se află în altă localitate, deoarece impozitele se datorează localității pe raza teritorială în care se află imobilul, potrivit art. 249 C. proc. civ., iar imobilele aflate în zona Portului Constanța Sud Agigea se găsesc pe raza Unității Administrative Teritoriale Agigea.

Prin sentința civilă nr. 336 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta CN A.P.M. SA Constanța. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că simplul fapt că executarea actului administrativ afectează într-o anumită măsură patrimoniul persoanei căreia i se adresează nu poate justifica suspendarea executării actului. Motivele invocate de reclamantă în acțiune nu sunt de natură a crea de plano o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.

Deși, înscrisurile depuse de reclamantă în probațiune sunt de natură a induce aparența unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei, această pagubă nu este rezultatul executării actului administrativ contestat, impozitele către bugetul local urmând a fi plătite în fiecare an, iar ceea ce se contestă este solicitarea la plată din partea Unității Administrativ Teritoriale Agigea, în loc de Constanța, cum ar fi trebuit, în opinia reclamantei. Prin urmare, Curtea a constatat că, în măsura în care nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu este suficientă doar iminența producerii unei pagube în patrimoniul reclamantei, fiind necesar a exista o legătură între această pagubă și actul administrativ emis în condiții de nelegalitate.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta CN A.P.M. SA Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele: Astfel cum a reținut și instanța de fond, „cazuri bine justificate sunt acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" Sub acest aspect, instanța a reținut faptul că pentru justificarea îndeplinirii acestei condiții singura motivație a fost cea referitoare la afectarea într-o anumită măsură a patrimoniul CN A.P.M. SA. În realitate, argumentele prezentate pentru justificarea îndeplinirii condiției „cazului bine justificat" au fost cu totul altele, iar acestea nu pot echivala cu concluzia instanței, respectiv afectarea patrimoniului.

Urmare a executării lucrărilor de cadastru general, prin încheierea O.C.P.I. Constanța nr. 2564 din 16 februarie 2006, au fost definitivate lucrările de cadastru la nivelul Portului Constanța. Prin această încheiere, Portului Constanța i-a fost alocat numărul cadastral x, fiind înscris în cartea funciară x. deschisă pe UAT Municipiul Constanța. În aceste condiții, în respectarea normelor legale cu privire la datorarea taxelor și impozitelor, pentru toate clădirile situate pe suprafața de teren aferentă numărului cadastral x impozitul se datorează și se plătește către Municipiul Constanta. Așadar, în condițiile în care CN A.P.M. SA nu are amplasată nici o clădire pe UAT Comuna Agigea, este evident faptul ca nu poate fi obligată la plata unui impozit pe clădiri către organele fiscale ale acestei unități administrativ teritoriale.

Mai mult decât atât, pentru atingerea aceluiași scop, respectiv pentru a obține impozit pe clădiri de la CN A.P.M. SA, în mod abuziv, Consiliul Local Agigea a emis Hotărârea nr. 38 din 23 martie 2009 „privind includerea în administrarea teritorială o Comunei Agigea a suprafeței de 988 ha din incinta Portului Constanța Sud ” , potrivit căreia la art. 3 se stabilește „colectarea și încasarea de către Comuna Agigea a tuturor taxelor și impozitelor pe suprafața de 988 ha” H.C.L. Agigea nr. 38 din 23 martie 2009 a fost anulată de instanța de judecată în cadrul Dosarul nr. 4910/118/2009, ceea ce dovedește în plus faptul că Primăria Agigea nu are competența de a stabili și percepe taxe și impozite pentru clădiri situate în Portul Constanța.

Conform înștiințării de plată pentru anul 2012. CN A.P.M. SA a fost obligată la plata sumei de 698.775 lei cu titlu de impozit pe clădiri PJ. Or, potrivit normelor legale ce reglementează materia obligațiilor fiscale, respectiv potrivit dispozițiilor art. 85 C. proc. fisc., datoriile fiscale iau naștere pe două căi. - prin Declarație de impunere formulată de către contribuabil, - prin Decizie emisă de către organul fiscal în situația în care contribuabilul nu depune declarația de impunere. Așadar, plata taxelor și impozitelor nu este o opțiune în sarcina contribuabilului, acesta fiind obligat să procedeze conform dispozițiilor legale. Potrivii principiului conform căruia accesoriul urmează principalul, respectiv clădirile urmează soarta terenului, in raport cu dispozițiile art. 249 alin. (2) din C. fisc., pentru clădirile situate pe acest teren care este arondat administrativ teritorial către Municipiul Constanta, impozitul este datorat către Municipiul Constanta.

Astfel, în condițiile în care CN APM SA: - conform declarației de impunere, nu are declarată nici o clădire impozabilă la organele fiscale ale UAT Agigea - Declarația de impunere a CNAPM SA. - nu deține nici o clădire impozabilă pe UAT Agigea, deoarece clădirile impozabile sunt situate în interiorul numărului cadastral x, aferent UAT Municipiul Constanța. - H.C.L. Agigea nr. 3S din 23 martie 2009, prin care Comuna Agigea si-a însușit în mod abuziv o suprafață de teren portuar, a fost anulată, - suma de 698.775 lei nu are la bază un titlu de creanță (declarație de impunere sau decizie de impunere) conform normelor imperative în materie fiscală, - organul fiscal nu a emis o decizie din care să rezulte că CN A.P.M.

SA datorează suma de 698.775 lei și care să prezinte motivele și modul în care s-a ajuns la suma de 698.775 lei, - organele fiscale ale Comunei Agigea nu pot institui în sarcina CN A.P.M. SA, obligații fiscale cu titlu de impozit pe clădiri. Pe de altă parte, potrivit H.C.L. Agigea privind taxele și impozitele locale pentru anul 2012, taxele de pază și gunoi se plătesc de către persoanele juridice care dețin în raza teritorială a Comunei Agigea clădiri (astfel cum acestea sunt definite de legislația fiscală) și terenuri. Sunt scutiți de la plata acestora contribuabilii care dețin terenuri pe care nu există construcții impozabile Pentru motivele arătate mai sus, nu se justifică nici taxele de pază și gunoi aferente clădirilor (deoarece nu există clădiri impozabile).

În concluzie, în condițiile în care în declarațiile de impunere ale administrației către LAT Agigea nu există construcții impozabile din punct de vedere fiscal, este evident faptul că nici taxele de pază și unor taxe aferente clădirilor nu pot fi instituite, sens în care CN A.P M. SA nu datorează aceste taxe. respectiv sumele de 120 lei - taxă pază și 600 lei - taxă gunoi, cuprinse în înștiințarea de plată În consecință, CN A.P.M.

SA nu datorează către Primăria Comunei Agigea impozitul pe clădiri în sumă de 698.775 lei, aferent anului 2012 și nici sumele de 120 lei - taxă pază și 600 lei - taxă gunoi Cu privire la paguba iminentă, c onform art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 aceasta reprezintă „prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public;” Sub acest aspect, instanța a reținut faptul că recurenta a invocat „iminența producerii unei pagube in patrimoniul său făcând dovada contractelor de împrumut cu entități juridice internaționale și a proiectelor investiționale aflate in curs de derulare.

Este real că aceste înscrisuri sunt de natură a induce aparența unei pagube iminente, însă această pagubă nu este rezultatul executării actului administrativ contestat, impozitele către bugetul local urmând a fi plătite în fiecare an, iar ceea ce se contestă este solicitarea de plată din partea UAT Agigea, în loc de Constanța, cum ar fi trebuit în opinia reclamantei.” Așa cum s-a arătat, pentru dovedirea îndeplinirii acestei condiții, urmează a se avea în vedere specificul activității desfășurată de către recurentă: În acest sens, s-a arătat că: - CN A.P.M. SA Constanța a fost înființată prin H.G. nr. 517/1998 privind înființarea CN A.P.M. SA Constanta, modificata si completata prin H.G. 597/2009.

- Potrivit dispozițiilor actului de înființare CN A.P.M. SA desfășoară activități de interes public național si se organizează si funcționează pe baza de gestiune economica si autonomie financiara, acoperindu-si cheltuielile din venituri proprii. - prin delegație de competențe duce la îndeplinire obligațiile ce revin statului din acordurile și convențiile internaționale la care statui Român este parte. - potrivit legislației privind înființarea, organizarea și funcționarea companiei și desfășurarea activităților portuare (H.G. nr. 517/1998, O.G. nr. 22/1999. O.G. nr. 42/1997) CN A.P.M.

SA are obligația de a pune la dispoziția tuturor utilizatorilor infrastructura portuara, in mod liber si nediscriminatoriu, obligația de a asigura si furniza servicii de siguranță în port, de a asigura în permanență adâncimile minime în bazinele portuare și la dane, de a refurniza utilitățile către toți agenții economici care își desfășoară activitatea in incinta portului (apă, energie, gaze). Astfel, pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor și atribuțiilor legale prin raportare la respectarea acordurilor internaționale asumate de statul român, a fost obligatorie realizarea unor proiecte, pentru care a fost necesară contractarea de împrumuturi, atât externe cât și interne. Nerespectarea obligațiilor stabilite în sarcina CN A.P.M.

SA ar avea consecințe negative, atât pe plan internațional, cât și pe plan intern deoarece, ar avea consecințe negative atât asupra activității companiei cât și asupra activității agenților economici din port, sens în care: - nu se vor aduce la îndeplinire obligațiile asumate de statul Român, privind realizarea proiectelor prin raportare la normele internaționale, - administrația nu va mai putea respecta obligațiile legale față de agenții economici care depind de serviciile puse la dispoziție de CN A.P.M. SA, prin raportare la caracterul național al activității companiei, - ar putea fi afectate obligațiile CN A.P.M. SA cu privire la plata salariilor, impozitelor și contribuțiilor sociale, - în eventualitatea executării, revenirea la situația anterioară ar fi greoaie deoarece suma este considerabilă, iar în cazul unei compensări cu sume viitoare, aceasta s-ar recupera într-o perioadă extrem de mare.

Pe de altă parte, CN A.P.M. SA are litigii cu A.N.A.F. și A.N.C.O.M. în sumă de aproximativ 2.000.000 lei, sumă ce poate fi executată oricând și care poate înrăutăți și mai mult situația actuală. Cu toate acestea, instanța de fond a reținut faptul că nu este nici o problemă, deoarece impozitele către bugetul local se plătesc în fiecare an, iar nemulțumirea subscrisei are în vedere faptul că solicitarea la plată vine din partea U.A.T. Agigea și nu din partea U.A.T. Constanța. Este de observat că recurenta nu a avut în vedere o situație de competență alternativă între cele două U.A.T., respectiv Agigea și Constanța, ci faptul că potrivit normelor imperative ale legislației fiscale, care stabilesc expres unde se datorează și se plătesc taxele și impozitele locale, CN A.P.M.

SA este obligată legal, se impune legal și își achită obligațiile de plată către D.A.T. Constanța. Este adevărat faptul că impozitele către bugetul local se achită anual, dar asta nu înseamnă că CN A.P.M. SA este obligată să le achite de două ori, astfel cum se întâmplă în mod efectiv în situația de față. Or, în măsura în care această sumă achitată deja către S.P.I.T.V.B.L. Constanța (sau o parte din ea) este executată în mod abuziv de către Comuna Agigea este neîndoielnic faptul că această situație creează un dezechilibru in patrimoniul companiei, deoarece nu este prevăzută în BVC, iar pentru această cheltuială nu există justificare. Mai mult decât atât, așa cum s-a arătat, crearea unui astfel de dezechilibru nu afectează doar activitatea desfășurată de CN A.P.M.

SA, ci are consecințe directe și asupra tuturor agenților economici care își desfășoară activitatea în port. În aceste condiții, se impune constatarea că argumentele prezentate sunt în măsură să justifice îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de „înștiințarea de plată pentru anul 2012”, emis de organele fiscale ale Comunei Agigea, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii cu privire la anularea actului administrativ fiscal împotriva căruia s-a formulat contestație administrativă la organul emitent nr. 2861 din 31 ianuarie 2012, în raport de care, pentru lipsa răspunsului, CN A.P.M. SA a fost obligată să formuleze acțiune în justiție pentru ca instanța de judecată să oblige Comuna Agigea să soluționeze contestația administrativă - Dosar nr 7400/118/2012.

Recursul este fondat. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în prezenta cauză, reclamanta CN A.P.M. SA Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Agigea, suspendarea, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, actului intitulat „înștiințarea de plată pentru anul 2012” . Înalta Curte constată că în art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt precizate condițiile în care judecătorul cauzei poate dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, textul legal amintit enumerând trei condiții cumulative: a)condiția declanșării procedurii administrative prealabile, b) condiția cazului bine justificat și c) condiția prevenirii unei pagube iminente.

Acestor trei condiții li se adaugă în materia contenciosului fiscal și condiția plății anticipate a unei cauțiuni, astfel cum se prevede în art. 215 alin. (1) C. proc. fisc. În speță, judecătorul fondului a reținut că reclamanta nu a demonstrat îndeplinirea a două dintre condițiile enumerate în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Textul legal precitat statuează că poate fi dispusă suspendarea judiciară a actelor administrative „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate." În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, Înalta Curte observă că, această exigență legală trebuie interpretată în sensul descris în art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin cazuri bine justificate, se precizează în textul legal mai sus menționat, se înțeleg „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. Critica din recurs referitoare la cazul bine justificat este îndreptățită. Ceea ce trebuia să demonstreze reclamanta era, în lumina textului legal amintit, o aparență de nelegalitate a actului contestat.

Or, în condițiile în care obligațiile fiscale se determină, potrivit art. 85 C. proc. fisc., fie în baza unei declarații de impunere, depusă de către contribuabil, fie prin decizie de impunere emisă de către organul fiscal, iar în speță stabilirea impozitului pe clădiri s-a realizat de către autoritatea pârâtă în baza unei simple înștiințări, rezultă că reclamanta a furnizat suficiente argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului contestat, exigența legală a „cazului bine justificat” fiind astfel satisfăcută. De asemenea, în lumina aceluiași art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, și împrejurarea de fapt învederată de către reclamantă că aceasta nu deține clădiri în circumscripția comunei Agigea, este de natură să consolideze ideea că cerința legală în discuție este îndeplinită.

În fine, în raport de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, condiția prevenirii unei pagube iminente, este, de asemenea, satisfăcută. Astfel, plata impozitului pe clădiri, într-un cuantum ridicat, astfel cum rezultă din cuprinsul înștiințării de plată pentru anul 2012, efectuată parțial deja în beneficiul unei alte unități administrativ teritoriale, pentru aceleași imobile, conduce la iminența producerii unei pagube în patrimoniul CN A.P.M. SA Constanța, ceea ce va perturba în mod vizibil funcționarea respectivei entități, și va afecta negativ, fără doar și poate, raporturile contractuale ale acesteia. Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul declarat de CN A.P.M. SA Constanța și va modifica sentința atacată, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ înștiințare de plată pentru anul 2012 până la soluționarea cauzei pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de CN A.P.M. SA Constanța împotriva Sentinței nr. 336/ CA din 4 iulie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite cererea de suspendare a executării actului administrativ înștiințare de plată pentru anul 2012 până la soluționarea cauzei pe fond. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013