ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2095/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SNP” P.” SA- Sucursala C. București împotriva deciziei nr.1347 din 15 octombrie 2001 a Curții de Apel București-Secția comercială. La apelul nominal s-a prezentat recurenta prin consilier juridic M.G., lipsă fiind intimata SNTFM SA- Sucursala București. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra recursului. Reprezentanta recurentei susține oral motivele de recurs și pune concluzii de admitere a acestuia așa cum a fost formulat și susținut în fața Curții, cu cheltuieli de judecată conform documentelor justificative depuse la dosar după care, Curtea rămâne în pronunțare.

C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București sub nr.10002 la data de 23 noiembrie 2000 reclamanta SNP „P.” SA- Sucursala C. București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SNTFM- Sucursala București, Sucursala P. și Sucursala P. Ploiești, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei ce se va dovedi în culpă la plata sumei de 23.347.855 lei cu titlu de daune și cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamanta invocă faptul că la data de 11 ianuarie 2000 a primit în stația CFR Băneasa vagonul cu terminația 6947 încărcat cu benzină expediată de rafinăria B. pentru Agenția Comercială București Sud a „C.” conform avizului de expediție nr.1285631/2000 și scrisorii de trăsură nr.7024/2000.

Potrivit procesului verbal de constatare nr.64/11 ianuarie 2000 Comisia Mixtă legal constituită a stabilit o lipsă de 6.450 kg. benzină. Prin sentința nr.1937 din 12 martie 2001 Tribunalul București-Secția comercială a respins acțiunea reclamantei SNP „P.” SA- Sucursala „C.”l București ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel instanța de fond reține că mijlocul de transport pus la dispoziția reclamantei pentru încărcare a fost acceptat și încărcat de către aceasta fără obiecțiuni, ceea ce înseamnă că a fost corespunzător din punct de vedere tehnic. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamanta SNP” P” SA- Sucursala „C.” București întemeiat pe dispozițiile art.1475 Cod civil și ale Regulamentului de transport pe căile ferate.

Prin decizia nr.1347 din 15 octombrie 2001 Curtea de Apel București-Secția comercială a respins ca nefondat apelul reclamantei. Pentru a hotărî astfel instanța de apel apreciază ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta SNP”P” SA- Sucursala C. București întemeiat pe motivele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, solicitând instanței de judecată admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 23.347.855 lei daune, cu cheltuieli de judecată. În drept. recursul reclamantei se întemeiază pe prevederile art.1475 Cod civil și ale Regulamentului de Transport pe căile ferate.

Recursul reclamantei SNP „P.” SA- Sucursala „C.” București este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, din actele dosarului se constată că în mod corect instanța de apel a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.6.11 din Regulamentul de Transport potrivit cărora exactitatea mențiunilor cuprinse în scrisoarea de trăsură este în sarcina exclusivă a expeditorului care răspunde pentru corectitudinea acestora. De asemenea, în mod corect instanța de apel reține și dispozițiile art.6.12 din Regulamentul de Transport conform cărora „pentru expedițiile încărcate de expeditor, mențiunile din scrisoarea de trăsură referitoare la masa mărfii sau numărul coletelor nu fac dovada împotriva căii ferate, decât dacă verificarea acestei mase și a numărului coletelor a fost făcută efectiv de către calea ferată și certificată în scris pe documentul de transport”.

În continuare, instanța de apel reține în speță și dispozițiile art.66 din Regulamentul de Transport în baza cărora transportatorul feroviar verifică în momentul primirii mijlocului de transport pentru efectuarea acestuia dacă sigiliile sunt corect aplicate cu mențiunea că sigilarea o face tot expeditorul și dacă acestea corespund ca număr și serie cu cele declarate de predător pe documentul de transport. În speță, se constată că nu se poate face aplicațiunea prevederilor art.66.5 din Regulamentul de Transport întrucât vagonul nu a prezentat la destinație vreo neregulă de sigilare sau sigiliu violat. Vagonul a fost eliberat destinatarului cu toate sigiliile intacte, fără urme de scurgere din conținut sau violare.

În consecință, se constată în cauză aplicabilitatea dispozițiilor art.82.5 R.T. CFR conform cărora calea ferată este exonerată de răspundere pentru lipsurile cantitative în situația în care mijlocul de transport a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere și cu sigiliile intacte. Așa fiind, pentru considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. SNP „P.” SA- Sucursala „C.”București împotriva deciziei nr.1347 din 15 octombrie 2001 a Curții de Apel București-Secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.