ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2095/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

reclamanta SNP” P.” SA- Sucursala C. București împotriva deciziei nr.1347 din

15 octombrie 2001 a Curții de Apel București-Secția comercială.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta prin

consilier juridic M.G., lipsă fiind intimata SNTFM SA- Sucursala București.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea,

luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile,

constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra

recursului.

Reprezentanta recurentei susține oral motivele

de recurs și pune concluzii de admitere a acestuia așa cum a fost formulat și

susținut în fața Curții, cu cheltuieli de judecată conform documentelor

justificative depuse la dosar după care, Curtea rămâne în pronunțare.

C U

R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Tribunalul București sub nr.10002 la data de 23 noiembrie 2000

reclamanta SNP „P.” SA- Sucursala C. București a solicitat ca, în

contradictoriu cu pârâtele SNTFM- Sucursala București, Sucursala P. și

Sucursala P. Ploiești, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să

dispună obligarea pârâtei ce se va dovedi în culpă la plata sumei de 23.347.855

lei cu titlu de daune și cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor deduse judecății

reclamanta invocă faptul că la data de 11 ianuarie 2000 a primit în stația CFR

Băneasa vagonul cu terminația 6947 încărcat cu benzină expediată de rafinăria

B. pentru Agenția Comercială București Sud a „C.” conform avizului de expediție

nr.1285631/2000 și scrisorii de trăsură nr.7024/2000. Potrivit procesului

verbal de constatare nr.64/11 ianuarie 2000 Comisia Mixtă legal constituită a

stabilit o lipsă de 6.450 kg. benzină.

Prin sentința nr.1937 din 12 martie 2001

Tribunalul București-Secția comercială a respins acțiunea reclamantei SNP „P.”

SA- Sucursala „C.”l București ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond reține

că mijlocul de transport pus la dispoziția reclamantei pentru încărcare a fost

acceptat și încărcat de către aceasta fără obiecțiuni, ceea ce înseamnă că a

fost corespunzător din punct de vedere tehnic.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat

apel reclamanta SNP” P” SA- Sucursala „C.” București întemeiat pe dispozițiile

art.1475 Cod civil și ale Regulamentului de transport pe căile ferate.

Prin decizia nr.1347 din 15 octombrie 2001

Curtea de Apel București-Secția comercială a respins ca nefondat apelul

reclamantei.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel

apreciază ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a

declarat recurs reclamanta SNP”P” SA- Sucursala C. București întemeiat pe

motivele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, solicitând instanței

de judecată admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și pe

fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumei de

23.347.855 lei daune, cu cheltuieli de judecată.

În drept. recursul reclamantei se întemeiază

pe prevederile art.1475 Cod civil și ale Regulamentului de Transport pe căile

ferate.

Recursul reclamantei SNP „P.” SA- Sucursala

„C.” București este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Astfel, din actele dosarului se constată că în

mod corect instanța de apel a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.6.11 din

Regulamentul de Transport potrivit cărora exactitatea mențiunilor cuprinse în

scrisoarea de trăsură este în sarcina exclusivă a expeditorului care răspunde

pentru corectitudinea acestora.

De asemenea, în mod corect instanța de apel

reține și dispozițiile art.6.12 din Regulamentul de Transport conform cărora

„pentru expedițiile încărcate de expeditor, mențiunile din scrisoarea de

trăsură referitoare la masa mărfii sau numărul coletelor nu fac dovada împotriva

căii ferate, decât dacă verificarea acestei mase și a numărului coletelor a

fost făcută efectiv de către calea ferată și certificată în scris pe documentul

de transport”.

În continuare, instanța de apel reține în

speță și dispozițiile art.66 din Regulamentul de Transport în baza cărora

transportatorul feroviar verifică în momentul primirii mijlocului de transport

pentru efectuarea acestuia dacă sigiliile sunt corect aplicate cu mențiunea că

sigilarea o face tot expeditorul și dacă acestea corespund ca număr și serie cu

cele declarate de predător pe documentul de transport.

În speță, se constată că nu se poate face

aplicațiunea prevederilor art.66.5 din Regulamentul de Transport întrucât

vagonul nu a prezentat la destinație vreo neregulă de sigilare sau sigiliu

violat.

Vagonul a fost eliberat destinatarului cu

toate sigiliile intacte, fără urme de scurgere din conținut sau violare.

În consecință, se constată în cauză

aplicabilitatea dispozițiilor art.82.5 R.T. CFR conform cărora calea ferată

este exonerată de răspundere pentru lipsurile cantitative în situația în care

mijlocul de transport a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere,

scurgere, avariere și cu sigiliile intacte.

Așa fiind, pentru considerentele ce preced,

Curtea urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. SNP

„P.” SA- Sucursala „C.”București împotriva deciziei nr.1347 din 15 octombrie

2001 a Curții de Apel București-Secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

aprilie 2003.