ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 746/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. 71535/2011, emisă de pârâtă, solicitând stabilirea indemnizației cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, indexată pe fiecare an și acordarea sumei globale calculate în mod corect începând cu data de 01 aprilie 2006 până la data executării. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deși prin Sentința civilă nr. 134/CA/2010, Curtea de Apel Constanța a constatat că beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 09 mai 1943- 06 martie 1945 și a obligat intimata să-i acorde drepturile începând cu 01 aprilie 2006, totuși C.J.P.T.

i-a emis la data de 20 iunie 2011 decizia nr. 71535, decizie în care modul de calcul al drepturilor sale este eronat. Prin sentința civilă nr. 3728 din 05 octombrie 2011 Tribunalul Tulcea a admis excepția și a declinat competenta soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința nr. 77 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța admis acțiunea formulată de reclamantul G.C., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T. și a dispus anularea deciziei de pensionare nr. 71535 din 20 iunie 2011 a C.J.P.T. și emiterea unei noi decizii cu respectarea prevederilor Hotărârii nr. 6653 din 31 ianuarie 2011 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că prin decizia de pensionare nr. 71535 din 20 iunie 2011 a C.J.P.T. s-au stabilit drepturile bănești cuvenite reclamantului G.C. ca urmare a soluționării irevocabile a cererii sale de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 09 mai 1943 – 06 martie 1945, drepturi calculate de la data de 01 aprilie 2006. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că prin decizia de pensionare contestată a fost stabilită indemnizația conform Legii nr. 189/2000 în cuantum de 96 lei, ceea ce contravine prevederilor art. 2 din Legea nr. 189/2000, în care se arată că „persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 lit. a), b) și c) au dreptul la o indemnizație lunară de 130.000 lei pentru fiecare an de detenție, de deportare sau de strămutare în alte localități.” Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că sumele avute în vedere de intimata C.J.P.T.

au fost altele decât cele stabilite de legiuitor, astfel că decizia nr. 71535 din 20 iunie 2011 este nelegală. 2. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a declarat recurs C.J.P.T., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii extraordinare de atac, recurenta a susținut că în mod greșit, instanța de fond a dispus anularea deciziei, întrucât indemnizația stabilită prin decizia atacată a fost corect calculată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Tulcea, secția asigurări sociale. În cauză, reclamantul a solicitat stabilirea indemnizației cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, în sensul aplicării indexării pe fiecare an și acordarea sumei globale, calculată în mod corect începând cu data de 01 aprilie 2006 până la data executării. Așadar, litigiul de față este unul de asigurări sociale, întrucât vizează modul de calcul al indemnizației stabilită prin Decizia nr. 71535/2011 emisă de C.J.P.T.. În raport de prevederile art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță aparține secției specializate în litigii de asigurări sociale din cadrul tribunalului.

1. Soluția adoptată în recurs Pe cale de consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (6) C. proC. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Tulcea, secția asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul formulat de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 77/CA din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Tulcea, secția asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.