ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 746/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Tulcea, reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., a solicitat

anularea deciziei de pensionare nr. 71535/2011, emisă de pârâtă, solicitând

stabilirea indemnizației cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, indexată pe

fiecare an și acordarea sumei globale calculate în mod corect începând cu data

de 01 aprilie 2006 până la data executării.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că deși prin Sentința civilă nr. 134/CA/2010,

Curtea de Apel Constanța a constatat că beneficiază de drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000 pentru perioada 09 mai 1943- 06 martie 1945 și a obligat

intimata să-i acorde drepturile începând cu 01 aprilie  2006, totuși C.J.P.T.

i-a emis la data de 20 iunie 2011 decizia nr. 71535, decizie în care modul de

calcul al drepturilor sale este eronat.

Prin sentința civilă nr.

3728 din 05 octombrie 2011 Tribunalul Tulcea a admis excepția și a declinat

competenta soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a

II-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 77

din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța admis acțiunea formulată de

reclamantul G.C., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T. și a dispus anularea

deciziei de pensionare nr. 71535 din 20 iunie 2011 a C.J.P.T. și emiterea unei

noi decizii cu respectarea prevederilor Hotărârii nr. 6653 din 31 ianuarie 2011

a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență că prin decizia de pensionare nr. 71535

din 20 iunie 2011 a C.J.P.T. s-au stabilit drepturile bănești cuvenite

reclamantului G.C. ca urmare a soluționării irevocabile a cererii sale de

acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 09 mai 1943

– 06 martie 1945, drepturi calculate de la data de 01 aprilie 2006.

S-a mai

arătat în considerentele sentinței atacate că prin decizia de pensionare

contestată a fost stabilită indemnizația conform Legii nr. 189/2000 în cuantum

de 96 lei, ceea ce contravine prevederilor art. 2 din Legea nr. 189/2000, în

care se arată că „persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 lit.

a), b) și c) au dreptul la o indemnizație lunară de 130.000 lei pentru fiecare

an de detenție, de deportare sau de strămutare în alte localități.”

Prin

urmare, judecătorul fondului a constatat că sumele avute în vedere de intimata C.J.P.T.

au fost altele decât cele stabilite de legiuitor, astfel că decizia nr. 71535

din 20 iunie 2011 este nelegală.

în cauză

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a declarat recurs C.J.P.T., criticând

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii

extraordinare de atac, recurenta a susținut că în mod greșit, instanța de fond

a dispus anularea deciziei, întrucât indemnizația stabilită prin decizia

atacată a fost corect calculată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte,

examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea

recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va

admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ.,

va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la

Tribunalul Tulcea, secția asigurări sociale.

În cauză, reclamantul

a solicitat stabilirea indemnizației cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, în

sensul aplicării indexării pe fiecare an și acordarea sumei globale, calculată

în mod corect începând cu data de 01 aprilie 2006 până la data executării.

Așadar, litigiul de

față este unul de asigurări sociale, întrucât vizează modul de calcul al

indemnizației stabilită prin Decizia nr. 71535/2011 emisă de C.J.P.T..

În raport de

prevederile art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii publice, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță

aparține secției specializate în litigii de asigurări sociale din cadrul

tribunalului.

1.

Soluția adoptată în

recurs

Pe cale de

consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

3 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (6) C. proC.

civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare

la Tribunalul Tulcea, secția asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul

formulat de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 77/CA din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Tulcea, secția

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2013.