ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4384/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

3843 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul L.M. în

contradictoriu cu pârâții Secretariatul General al Guvernului, R.A.A.P.P.S., Consiliul

General al Municipiului București și Municipiul București prin Primarul General,

ca inadmisibilă; totodată, a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice pentru lipsa calității procesual pasive.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost reținută

de instanța de fond, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de

dispozițiile H.G. nr. 265/2005 și de împrejurarea că imobilul la care se face

referire în cuprinsul acțiunii se află în administrarea R.A.A.P.P.S., singura

instituție care are atribuții în acest sens potrivit O.G. nr. 19/2002.

În ceea ce privește

excepției inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul Guvernul

României, Secretariatul General al Guvernului, instanța de fond a apreciat-o ca

fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor Legii nr. 213/1998 procedura de trecere a bunurilor din domeniul

public în domeniul privat al statului se face prin hotărâre a guvernului, a

consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București

sau a Consiliului Local, dacă prin Constituție sau lege nu se dispune altfel.

Legiuitorul a înțeles

așadar să instituie o procedură specială, prin lege organică, în privința

acestei operațiuni, în considerarea principiului separației puterilor în stat,

sens în care devin incidente dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 și art. 8 din același act normativ, potrivit cărora obiectul

controlului instanțelor de contencios îl formează exclusiv actele administrate

și cele asimilate acestora, emise sau adoptate de autoritățile publice în

activitatea de organizare a executării legii și de aplicare în concret a

acesteia.

Consideră instanța de

fond că nu se poate substitui dreptului suveran al autorităților prevăzute la

art. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 561/2009 și să oblige aceste

autorități la emiterea unor acte normative în considerarea dispozițiilor legale

anterior citate.

în cauză

Împotriva sentinței

nr. 3843 din 12 octombrie 2010, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul L.M. arătând, în esență

că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a calificat greșit obiectul

cererii de chemare în judecată și a nesocotit atât situația sa concretă,

respective modul în care a fost evacuat din locuința deținută, în baza Legii

nr. 112/1995, precum și demersurile făcute, în calitate de veteran de război și

general al armatei române, în urma acestei situații la mai multe autorități ale

statului pentru atribuirea unei locuințe socială, dar și mai multe dispoziții

legale care-l îndreptățeau la atribuirea unei locuințe corespunzătoare din

fondul locativ al statului.

instanței de recurs

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs

prevăzut de art. 304 cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele

arătate în continuare.

În primul rând Înalta

Curte, constatând că în mod corect instanța de fond a reținut că obiectul

cererii de chemare în judecată cu care a fost investită de reclamant îl

constituie obligarea autorităților publice pârâte să treacă din proprietatea

publică a statului în proprietatea privată a acestuia imobilul situat în

Municipiul București, sector 1 și să procedeze la vânzarea acestuia, va

înlătura criticile formulate de recurent pe acest aspect.

Totodată, consideră

ca fiind neîntemeiate și criticile referitoare la greșita aplicare a legii în

condițiile în care în mod corect instanța de fond, față de obiectul cererii de

chemare în judecată, a admis excepția de inadmisibilitate în raport de

dispozițiile art. 5 alin. (2) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, este de

necontestat că trecerea unui imobil din proprietatea publică a statului în

proprietatea privată a acestuia se face nu în baza unei hotărâri judecătorești

ci prin emiterea unei hotărâri de guvern cu respectarea dispozițiilor

imperative ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 și la inițiativa

autorităților prevăzute expres și limitativ în art. 1 din Regulamentul privind

procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea

proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative,

precum și a altor documente, în vederea adoptării, aprobat prin H.G. nr.

561/2009.

Prin urmare văzând și

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului, Înalta Curte constată

că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea în

contencios administrativ prin care reclamantul a solicitat trecerea unui imobil

din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia.

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de L.M. împotriva sentinței civile nr. 3843 din 12 octombrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

septembrie 2011.