ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4384/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 3843 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul L.M. în contradictoriu cu pârâții Secretariatul General al Guvernului, R.A.A.P.P.S., Consiliul General al Municipiului București și Municipiul București prin Primarul General, ca inadmisibilă; totodată, a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesual pasive. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost reținută de instanța de fond, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de dispozițiile H.G.

nr. 265/2005 și de împrejurarea că imobilul la care se face referire în cuprinsul acțiunii se află în administrarea R.A.A.P.P.S., singura instituție care are atribuții în acest sens potrivit O.G. nr. 19/2002. În ceea ce privește excepției inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului, instanța de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998 procedura de trecere a bunurilor din domeniul public în domeniul privat al statului se face prin hotărâre a guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a Consiliului Local, dacă prin Constituție sau lege nu se dispune altfel.

Legiuitorul a înțeles așadar să instituie o procedură specială, prin lege organică, în privința acestei operațiuni, în considerarea principiului separației puterilor în stat, sens în care devin incidente dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 8 din același act normativ, potrivit cărora obiectul controlului instanțelor de contencios îl formează exclusiv actele administrate și cele asimilate acestora, emise sau adoptate de autoritățile publice în activitatea de organizare a executării legii și de aplicare în concret a acesteia. Consideră instanța de fond că nu se poate substitui dreptului suveran al autorităților prevăzute la art. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 561/2009 și să oblige aceste autorități la emiterea unor acte normative în considerarea dispozițiilor legale anterior citate.

2. Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței nr. 3843 din 12 octombrie 2010, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul L.M. arătând, în esență că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a calificat greșit obiectul cererii de chemare în judecată și a nesocotit atât situația sa concretă, respective modul în care a fost evacuat din locuința deținută, în baza Legii nr. 112/1995, precum și demersurile făcute, în calitate de veteran de război și general al armatei române, în urma acestei situații la mai multe autorități ale statului pentru atribuirea unei locuințe socială, dar și mai multe dispoziții legale care-l îndreptățeau la atribuirea unei locuințe corespunzătoare din fondul locativ al statului.

3. Hotărârea instanței de recurs Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prevăzut de art. 304 cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare. În primul rând Înalta Curte, constatând că în mod corect instanța de fond a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită de reclamant îl constituie obligarea autorităților publice pârâte să treacă din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia imobilul situat în Municipiul București, sector 1 și să procedeze la vânzarea acestuia, va înlătura criticile formulate de recurent pe acest aspect.

Totodată, consideră ca fiind neîntemeiate și criticile referitoare la greșita aplicare a legii în condițiile în care în mod corect instanța de fond, față de obiectul cererii de chemare în judecată, a admis excepția de inadmisibilitate în raport de dispozițiile art. 5 alin. (2) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ. Astfel, este de necontestat că trecerea unui imobil din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia se face nu în baza unei hotărâri judecătorești ci prin emiterea unei hotărâri de guvern cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 și la inițiativa autorităților prevăzute expres și limitativ în art. 1 din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării, aprobat prin H.G.

nr. 561/2009. Prin urmare văzând și dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ prin care reclamantul a solicitat trecerea unui imobil din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.M. împotriva sentinței civile nr. 3843 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2011.