ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1761/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 19 februarie 2018 sub nr. x/2018, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 559 R din 8 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, solicitând desființarea acesteia. În drept au fost invocate prevederile art. 503 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 155 din 4 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A..

Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatorul A., fără a indica temeiul de drept, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2018. În motivarea căii de atac exercitate, s-a susținut în principal încălcarea dispozițiilor art. 6 CEDO, art. 21 din Constituția României, precum și cele ale Legii nr. 448/2006. Sub acest aspect s-a arătat de către contestator faptul că deși deține un certificat de încadrare în gradul II de handicap permanent, instanțele anterioare nu i-au acordat facilitățile la care are dreptul prin lege, respectiv scutire de la plata amenzilor judiciare, contravenționale, fiscale, accesul liber la justiție, împrejurare față de care se solicită admiterea căii de atac exercitate și casarea deciziilor pronunțate în cauză.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 26 februarie 2019 a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. În cauză, nu s-a depus punct de vedere la raport. Ulterior, s-a stabilit termen de judecată la 15 octombrie 2019 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248, coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se rețin următoarele: În prealabil, se observă că în cauză contestatorul A. a menționat greșit calea de atac formulată, respectiv cea a apelului, însă având în vedere scopul urmărit de parte, precum și dispozițiile art. 152 coroborate cu art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă va califica calea de atac exercitată ca fiind cea a recursului. Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra contestației în anulare este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac ca și hotărârea atacată, potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. În cauză, decizia nr. 155 din 4 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, împotriva căreia s-a declarat recurs, a fost pronunțată în calea de atac a contestației în anulare promovată împotriva unei decizii date în revizuire, această din urmă hotărâre fiind definitivă, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Așadar, recursul declarat în cauză nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului unicității prevăzut de art. 460 Cod procedură. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 155 din 4 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.