ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2303/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Timișoara sub nr. 4049/ COM /2002, reclamanta SC P.N. SA Baia Mare, în

contradictoriu cu pârâta SC T. SRL a solicitat ca, prin hotărâre

judecătorească, să se dispună anularea sentinței arbitrale nr. 25 din 26

aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Curtea de Arbitraj

Comercial Timișoara, în dosarul nr. 8/2002.

Reclamanta a susținut că nu a fost legal citată, nu a

avut posibilitatea de a depune întâmpinare la primul termen și nu a participat

la dezbateri.

Cu privire la derularea contractului nr. 1/2000, în

valoare de 500.000 mărci germane, reclamanta a arătat faptul că s-a achitat

suma de 53.500 mărci germane, s-au restituit mașini ce nu au putut fi puse în

funcțiune, în valoare de 22.500 mărci germane, și s-a stabilit un prejudiciu de

10.500 mărci germane, constând în două mașini defecte, împrejurare față de care

pârâta susține că ar mai datora reclamantei suma de 13.500 mărci germane.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 24 din 12

septembrie 2002, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă, cu

cheltuieli de judecată.

În considerentele acestei decizii, instanța a reținut

că procedura de citare cu reclamanta, pentru termenul de judecată fixat de

Tribunalul Arbitral, la data de 26 aprilie 2002, a fost legal îndeplinită,

potrivit dispozițiilor art. 358 alin. (1) și 258 alin. (3) C. proc. civ., ea

realizându-se la sediul societății indicat de aceasta și prin acțiunea în

anulare, respectiv, Baia Mare, județul Maramureș.

Referitor la cuantumul pretențiilor la care a fost

obligată prin sentința atacată, Curtea a reținut că această susținere, pe lângă

faptul că nu are corespondent probator la dosarul cauzei, ea nu se încadrează

printre motivele enumerate de textul art. 364 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta SC P.N. SA Baia Mare, cu respectarea termenelor prevăzute de art.

301 și 303 C. proc. civ.

Recurenta și-a motivat în drept cererea pe

prevederile art. 358 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurentă privesc

nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate sub două aspecte:

-

prima critică privește fondul cauzei, în sensul că în mod greșit a fost

obligată să plătească suma de 7692 euro în echivalent monedă națională de la

data plății (contravaloarea a 15.000 mărci germane) întrucât prejudiciul real

este în cuantum de 10500 mărci germane, rezultat ca urmare a nefuncționării la

parametrii normali a mașinilor livrate, sumă recunoscută ca datorată de către

aceasta;

-

a doua critică se referă la nelegala îndeplinire a procedurii de citare la

Tribunalul Arbitral, arătându-se în acest sens că nu a primit citația pentru

termenul de judecată, neputând astfel a-și formula apărările și a pune

concluzii în fond.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate, cu rejudecarea cauzei în fond.

Recursul nu este fondat și va fi respins pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 364 C. proc. civ., anularea unei

hotărâri arbitrale se poate cere numai prin acțiune în anulare, pentru motivele

strict și limitativ prevăzute de acest text.

Instanța învestită cu judecarea acțiunii în anulare,

respectiv, Curtea de Apel Timișoara, în mod corect a reținut că motivele de

anulare formulate de reclamantă pe fondul cauzei exced cadrului legal pentru

care se poate solicita desființarea unei astfel de hotărâri. Astfel, criticile

prin care se contestă cuantumul prejudiciului la care a fost obligată

reclamanta recurentă, motivat de modul de derulare defectuos al contractului

încheiat de părți, nu pot fi examinate de instanță, neregăsindu-se în categoria

motivelor expres prevăzute de articolul mai sus arătat.

Instanța, învestită cu judecarea unei acțiuni în

anulare poate examina fondul cauzei, numai dacă constată că a fost încălcat de

către Tribunalul Arbitral, una din regulile acestuia, or, în speță, instanța a

pronunțat corect soluția de respingere a acțiunii, nefiind îndeplinită nici una

din cerințele textului art. 364 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de prima critică, decizia

atacată nu este susceptibilă de critici.

Nici a doua critică nu este fondată.

Din examinarea actelor dosarului, Curtea reține, de

asemenea, că, Curtea de Apel Timișoara a reținut corect că procedura de citare

a fost legal îndeplinită, așa cum rezultă din actul aflat la dosarul arbitral

nr. 8/2002. Confirmarea de primire a citației s-a îndeplinit la adresa indicată

de reclamantă și în acțiunea în anulare, respectiv, Baia Mare, indicându-se la

primitor și calitatea acestuia. Este lipsită de relevanță susținerea

reclamantei, precum că sediul indicat se află în incinta unei societăți

comerciale, astfel că a fost împiedicată a lua cunoștință de acțiune și,

respectiv, de termen, câtă vreme, textele legale în materie de citații prevăd

ca acest act procedural să fie îndeplinit în persoana destinatarului, și la

adresa indicată.

De altfel, recurenta a indicat și în calea de atac a

recursului același sediu și nu a contestat că citația a fost emisă la altă

adresă, ci împrejurarea că persoana însărcinată cu primirea corespondenței nu

i-a comunicat actul procedural. Or, în acest caz, a invoca neîndeplinirea

legală a procedurii de citare pe o disfuncționalitate în propria administrație,

nu poate fi primită.

În concluzie, Curtea, reținând că decizia atacată a

fost corect și legal pronunțată, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursul declarat de reclamanta SC P.N. SA Baia Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.N. SA Baia

Mare, împotriva deciziei nr. 24 din 12 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.