ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1618/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 317,

pronunțată la data de 19 septembrie 2002 în dosarul nr. 548/2002, Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

acțiunea formulată de reclamantul S.M., împotriva Ministerului de Interne, pentru

anularea deciziei nr. 154383 din 12 aprilie 2002, emisă de Direcția Financiară

și a Controlului Financiar Intern – Serviciul de Pensii din cadrul ministerului

pârât.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut, în esență, că actul administrativ atacat, prin care

s-a dispus recuperarea sumei de 68.967.363 lei, reprezentând drepturi de pensie

încasate necuvenit în perioada 1 februarie 1998 – 31 ianuarie 2001, este legal,

reclamantul neavând dreptul să cumuleze pensia militară de invaliditate gradul

II, cu indemnizația de subprefect.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs reclamantul, susținând, în esență, următoarele:

- Ministerul de Interne nu avea

competența legală să emită decizia de recuperare a sumei respective, întrucât

pensia nu a fost achitată din fondurile acestui minister;

- reținerea sumei respective pentru

bugetul Ministerului de Interne, va conduce la o îmbogățire fără just temei.

Recursul este întemeiat pentru

motivul de ordine publică invocat în ședința de astăzi.

Este necontestat că decizia nr.

154383 din 2 aprilie 2002 a fost emisă de direcția Ministerului de Interne în

structura căreia se află Serviciul de Pensii, pentru recuperarea sumei de

68.967.363 lei ,reprezentând drepturi de pensie încasate în mod nelegal, temeiul

emiterii acestei decizii fiind prevederile Legii nr. 164/2001, privind pensiile

militare de stat și ale Decretului nr. 214/1977, privind pensiile militare de

stat, în vigoare la data respectivă.

Potrivit dispozițiilor generale ale

Legii nr. 164/2001, prevederile acestei legi se completează cu cele ale Legii

nr. 19/2000 ,privind sistemul național de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale.

Or, potrivit prevederilor art. 155

din Legea nr. 19/2000, tribunalele sunt instanțele competente să judece în primă

instanță litigiile privind pensiile și alte drepturi de asigurăi sociale.

Având în vedere aceste prevederi

legale speciale, dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., sunt inaplicabile în

cauza de față.

Astfel fiind, pentru considerentele

de mai sus, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar dosarul va

fi trimis Tribunalului Harghita, pentru competentă soluționare, celelalte

motive de recurs urmând a fi cercetate ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.M.,

împotriva sentinței civile nr. 317 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare, la Tribunalul Harghita.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 aprilie 2003.