ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4282/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Aiud, la data de 13.09.2018, sub nr. x/2018, contestatoarea Comuna Rădești, în contradictoriu cu intimata SC. A. S.R.l., a formulat contestație la executare, solicitând, în temeiul art. 719 alin. (1) din C. proc. civ.: suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2018 constituit la nivelul BEJ B., să se constate nelegalitatea obligației de plată în sumă de 18.671,38 RON debit principal, stabilită de concesionarul SC. A. S.R.L. prin factura fiscală seria x nr. x/05.02.2018 emisă de pârâtă în sarcina sa; anularea obligației de plată, inclusiv a facturii fiscale, stabilită de pârâtă în sarcina sa; anularea actelor de executare silită; restabilirea situației anterioare, în sensul art. 723 alin. (1) C. proc. civ., cu obligarea pârâților la restituirea în contul din Trezorerie al Comunei Rădești a sumei de 21.713,28 RON, plătită la data de 06.09.2018, pe seama și la dispoziția BEJ B., la Trezoreria Aiud, terț poprit, conform adresei nr. x/06.09.2018, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 297/13.03.2019, Judecătoria Aiud a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Aiud, invocată de contestatoarea Comuna Rădești, și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la executare, suspendare a executării silite, în favoarea Tribunalului Alba.

Prin sentința civilă nr. 249/CAF/2019 din 10 mai 2019, Tribunalul Alba, secția a II a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a admis excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Tribunalului Argeș competența soluționării contestației la executare.

Prin sentința civilă nr. 472 din 21 iunie 2019, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale a instanței de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Argeș, invocate din oficiu. A declinat, în favoarea Judecătoriei Aiud, competența de soluționare a contestației la executare. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat judecata în cauză. A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competentă.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevăd că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele trei instanțe îl constituie problema instanței competente material și teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

În cauză, Înalta Curte reține că, în esență, contestatoarea Comuna Rădești a formulat contestație la executare în dosarul execuțional nr. x/2018 constituit la nivelul BEJ B. și a solicitat să se dispună suspendarea executării silite, să se constate nelegalitatea obligației de plată în sumă de 18.671,38 RON debit principal stabilită de concesionarul SC. A. S.R.L. printr-o factură fiscală, să se dispună anularea obligației de plată, inclusiv a facturii fiscale, anularea actelor de executare silită restabilirea situației anterioare în sensul art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Cadrul procesual obiectiv fixat de către cel care a pus în mișcare procedura judiciară este specific unei contestații la executare, introdusă de contestator împotriva executării silite ce se efectuează la cererea unui operator cu care acesta a încheiat un contract de delegare prin concesiune a gestiunii serviciului public de salubrizare. Solicitările formulate sunt dintre cele ce disting contestația la executare de o acțiune în legătură cu executarea unui contract, scopul unei contestații la executare fiind acela de a supune controlului judecătoresc legalitatea executării silite ori a unui act de executare, iar acest control trebuie exercitat de instanța de executare de drept comun.

Numai determinarea naturii juridice a litigiului ca fiind de contencios administrativ atrage competența instanțelor de contencios administrative. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale; instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ, litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

Motivul esențial al contestației la executare privește lipsa calității de titlu executoriu a înscrisului în baza căruia a fost solicitată, încuviințată și demarată executarea silită a unei obligații asumate de către debitorul urmărit, concedentul din Contractul de delegare a gestiunii prin concesiune a serviciului public de salubrizare nr. 1514 din 10.06.2014.

Înscrisul este o factură fiscală, seria x nr. x/05.02.2018, emisă de către operatorul creditor în baza acestui contract, operatorul apreciind că factura fiscală menționată constituie titlu executoriu, conform art. 632 C. proc. civ. și art. 42 alin. (6) din Legea nr. 51/2006.

Litigiul este unul ce privește legalitatea executării silite efectuate în baza unei facturi fiscale la cererea creditorului care a recurs la procedura de executare de drept comun, și nu un litigiu patrimonial legat de încheierea și executarea contractului sau rezultat din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, care este de competența instanțelor de contencios administrativ, potrivit art. 36 din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, sau un litigiu dintre unitatea administrativ-teritorială și operator în legătură cu atribuirea directă, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de delegare a gestiunii, care este de competența instanței de contencios administrativ, potrivit art. 51 alin. (4)

1

din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006.

Soluționarea contestației împotriva executării silite efectuate în baza facturii fiscale, asupra căreia părțile sunt în divergență în ceea ce privește calitatea acesteia de a fi titlu executoriu, se efectuează de instanța de executare de drept comun, respectiv judecătoria.

Conform art. 714 alin. (1), raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, și soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În raport cu aceste dispoziții legale, aplicabile față de obiectul judecății, Înalta Curte constată că Judecătoria Aiud, instanța inițial sesizată, are competența materială și competența teritorială de a soluționa contestația la executare prin care debitorul a atacat atât un act de executare concret, cu referire la adresa de înființare a popririi emisă de executorul judecătoresc sesizat de creditor, cât și executarea silită însăși, debitorul susținând lipsa unui titlu executoriu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Aiud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Rădești prin primarul comunei C. și pârâții S.C. A. S.R.L. Pitești, Biroul Executorului Judecătoresc B. în favoarea Judecătoriei Aiud.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2019.