ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3686/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Jibou la data de 25.05.2018, contestatoarea UAT Comuna Zimbor - prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu intimații C. SRL și BEJ A., anularea tuturor formelor de executare silită demarate împotriva Comunei Zimbor în dosarul de executare silită nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc A. și diminuarea cheltuielilor prevăzute în încheierea din dosarul execuțional nr. x/2018 din data de 14.05.2018 (onorariu executor judecătoresc).

2.1. Hotărârea Judecătoriei Jibou

Prin Sentința civilă nr. 1056/21.12.2018, pronunțată de Judecătoria Jibou în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței sale materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că obiectul executării silite este obligația de a face, respectiv de a pune la dispoziția creditoarei informații de interes public, de către debitoarea urmărită. Obligația a fost stabilită în sarcina debitoarei prin Sentința civilă nr. 3041/10.05.2016, definitivă la data de 22.07.2016, a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

S-a mai reținut că art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2004 stabilește că instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ și că potrivit art. 651 C. proc. civ., instanta de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, dacă legea nu dispune altfel, or în speță, legea dispune altfel, conform celor indicate mai sus.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1957/2019 din data de 21.03.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de contestatoarea UAT Comuna Zimbor prin Primar în contradictoriu cu intimații C. SRL și BEJ A., în favoarea Judecătoriei Jibou.

De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., pe care le-a interpretat coroborat în sensul că, în fapt, contestațiile la executare în cazul executării silite a titlurilor executorii reprezentate de hotărârile judecătorești definitive prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt de competența judecătoriei, iar nu a instanței specializate care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, având în vedere că la art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004 nu se regăsește nicio dispoziție derogatorie de la regula judecării contestațiilor la executare de către judecătorie.

S-a mai reținut că din modul în care este reglementată procedura specială de executare la art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, reiese că judecarea contestațiilor la executare intră în competența judecătoriei, iar nu a instanței de executare care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.

Totodată, la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit în mod expres care este sfera de competență a instanței de executare în materia contenciosului administrativ, sens în care a prevăzut că instanța specializată aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc.

De asemenea, a reținut că la art. 24 din Legea nr. 554/2004 sunt reglementate cazurile, condițiile și etapele din procedura specială de executare silită a hotărârilor judecătorești definitive prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, nefiind prevăzută nicio normă de excepție de la regula de competență privind soluționarea contestațiilor la executare de către judecătorie.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Jibou, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte constată că în speță titlul executoriu ce stă la baza executării silite este reprezentat de Sentința civilă nr. 3041/2016 din data de 10.05.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a - contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zimbor, fiind obligată pârâta să furnizeze informațiile solicitate de reclamantă prin cererea înregistrată la reclamantă sub nr. x din 18.11.2015.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii."

Contestatoarea UAT Comuna Zimbor - prin Primar a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea formelor de executare silită demarate împotriva acesteia în dosarul de executare silită nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc A. și diminuarea cheltuielilor prevăzute în încheierea din dosarul execuțional nr. x/2018 din data de 14.05.2018.

Prin urmare, acțiunea contestatoarei are natura juridică a unei contestații la executare, ceea ce, în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, atrage incidența dispozițiilor de drept comun ale art. 651 din C. proc. civ., conform cărora: "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Astfel fiind, se constată că în mod eronat Judecătoria Jibou a reținut incidența normei de competență prevăzute pentru instanța de executare de la art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2004, conform căreia instanța de executare este "instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ", întrucât aceste dispoziții stabilesc instanța de executare pentru procedura reglementată de art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.

Or, în prezenta cauză, este vorba despre o contestație la executare, reglementată de dreptul comun, reprezentat de art. 651 C. proc. civ., și nu de o executare întemeiată pe dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage incidența prevederilor art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2044 în ceea ce privește instanța de executare.

În cauză, sediul debitorului Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zimbor se află în circumscripția Judecătoriei Jibou, căreia îi revine competența de soluționare a cauzei în temeiul art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Jibou.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Zimbor prin Primar B. în contradictoriu cu pârâții Biroul Executor Judecătoresc A. și C. SRL, în favoarea Judecătoriei Jibou.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2019.

GGC - GV