ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 401/2019

HOTĂRÂRE

27.02.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 401/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra-Neamț sub nr. x/2018 din data de 16.04.2018, contestatoarea Compania Județeană D. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul A., anularea încheierii din data de 28.03.2018 din Dosarul nr. x/2018 al BEJ B. de stabilire a cheltuielilor de executare, anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. x/2018 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul nr. x/2018 al BEJ B., întoarcerea executării silite și obligarea salariatului A. la plata sumei de 11.571,5 RON și anularea raportului de expertiză efectuat de C..

Contestatoarea a depus precizări, prin care a arătat că înțelege să formuleze și contestație cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, respectiv a hotărârii Curții de Apel Bacău.

Prin Sentința civilă nr. 4846/21.11.2018, Judecătoria Piatra-Neamț a dispus admiterea excepției de necompetență materială a Judecătoriei Piatra-Neamț, invocată din oficiu de instanță și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, în favoarea Curții de Apel Bacău.

În analiza excepției, instanța a reținut că acțiunea așa cum a fost precizată, este una complexă, având două capete principale de cerere, respectiv contestație la titlu, contestație la executare și un capăt de cerere accesoriu, respectiv întoarcere executare.

Instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 724 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării revine instanței judecătorești care a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, deci instanței de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 714 C. proc. civ. "contestația se introduce la instanța de executare" iar "contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.."

Totodată, instanța a reținut dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care "în cazul în care mai multe capete principale de cerere (...) au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Instanța a reținut că executarea silită declanșată la cererea intimatului are la bază dispozițiile titlurilor executorii reprezentate de Sentința nr. 1453/7.07.2017 a Tribunalului Neamț și Decizia Curții de Apel Bacău nr. 956/6.12.2017 pronunțate în Dosarul nr. x/2016 prin care a fost modificată în parte sentința apelată cu privire la modalitatea de calcul a drepturilor salariale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la 3.12.2018.

Învestită cu soluționarea celor 3 capete de cerere (contestație la executare, întoarcere executare silită și contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu) Curtea de Apel Bacău a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ. conform cărora când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte, dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.

În speță, legiuitorul însuși a stabilit o competență diferită, în același articol 714 din C. proc. civ. fiind evident că alin. (3) este o excepție de la regula instituită la alin. (1).

În acest context, nu se mai poate aprecia, peste voința legiuitorului clar exprimată în art. 714 C. proc. civ., că ar fi aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2), din același act normativ.

Pentru aceste motive instanța a disjuns capetele de cerere vizând contestația la executare și întoarcerea executării silite de capătul de cerere vizând contestația privind lămurirea titlului executoriu, a declinat primele două capete de cerere la Judecătoria Piatra-Neamț și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu conflictul negativ de competență.

Privitor la contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, asupra căreia Curtea s-a constatat competentă a se pronunța, s-a reținut că ab initio, lămurirea unui titlu presupune un dispozitiv ambiguu, care nu poate fi pus în executare. Însă, în speță, dispozitivul este clar, precis, fără loc de interpretări. Faptul că are un obiect determinabil, iar nu determinat, este lipsit de relevanță, din perspectiva art. 628 alin. (2) C. proc. civ., instanța precizând în mod expres dispozițiile legale și criteriile în baza cărora urmează a se face plata.

În consecință, a respins contestația privind lămurirea titlului executoriu formulată de contestatoarea Compania Județeană D. SA Neamț.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț, Compania Județeană D. SA Neamț a formulat contestație la executare. Ulterior contestatoarea a depus precizări, prin care a arătat că înțelege să formuleze și contestație cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, respectiv a hotărârii Curții de Apel Bacău.

Urmare acestei precizări, Judecătoria Piatra-Neamț și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău fiind invocate dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Curtea de Apel Bacău a reținut și soluționat contestația cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț doar în ceea ce privește contestația la executare întemeiată pe art. 651 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, instituie regula în această materie.

În cauză, chiar dacă între contestația la executare și contestația la titlu este o strânsă legătură, această regulă nu are aplicabilitate în cauză întrucât normele care reglementează competența în privința celor două tipuri de contestații au caracter de excepție, legiuitorul stabilind în mod expres competența pentru aceste acțiuni.

În aceste condiții, în situația în care, pe lângă contestația la executare se formulează și contestație la titlu, iar instanțele competente sunt diferite, soluția legală este aceea a suspendării contestației la executare până la soluționarea contestației la titlu și declinarea competenței de soluționare a contestației la titlu în favoarea instanței competente potrivit art. 714 alin. (3) C. proc. civ., altfel s-ar ajunge ca instanța de executare să nu mai soluționeze contestațiile la executare, prin simpla formulare și a unei contestații la titlu, ceea ce contravine normelor de competență și încalcă principiul instituit prin art. 122 C. proc. civ.

În concluzie, judecătoria este instanța competentă material să soluționeze contestația la executare în raport de dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4), C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.