ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2348/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Judecata în primă instanță Reclamanta SC A.G.R. SRL a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătății și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea dispozițiilor art. 7 alin. (6) din Normele privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor tradiționale românești aprobate prin Ordinul nr. 368/1160/212 din 13 iunie 1008 emis de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerului Sănătății Publice și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și publicat în M. Of.

nr. 496/2.07.2008. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că face parte din grupul de SC A.G.R. SRL cunoscut îndeosebi ca producător de produse alcoolice în România din care face parte și titulara mărcii combinate A. înregistrate la O.S.I.M., în vigoare până la data de 9 iunie 2014. În cadrul aceluiași grup de societăți, au înregistrate atât la nivel comunitar cât și în alt stat european, Grecia, o serie de alte mărci combinate A., mărci cu privire la care are un drept de folosință acordat de titularul înregistrat al mărcii. S-a mai arătat că elementul comun al tuturor mărcilor combinate înregistrate A., îl constituie reprezentarea grafică a etichetei produselor, băuturi alcoolice, care conține un număr de stele ca elemente figurative care au corespondent în calitatea produsului respectiv, A.7 * , A.5 * și A.3 * , fără legătură cu gradul de maturare și/sau învechire a băuturi.

De menționat, arată reclamanta, este faptul că băuturile A. produse de ea se încadrează în noțiunea de băuturi spirtoase și nu în aceea de „băuturi tradiționale românești supusă obiectului de reglementare al Ordinului contestat”. Cu privire la acest ordin, reclamanta a formulat o plângere prealabilă, prin care a solicitat revocarea acestuia, în parte, însă, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor i-a transmis un răspuns negativ iar celelalte autorități nu i-au trimis nici un răspuns.

La termenul din 17 februarie 2010, Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de Organizația Patronală a Industriei Alcoolului și Băuturilor Alcoolice-G., pronunțarea asupra acestei cereri fiind amânată la termenul din 17 martie 2010. Prin sentința civilă nr. 1378 din 17 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și cererea de intervenție formulată de Organizația Patronală a Industriei Alcoolului și Băuturilor Alcoolice-G. și a anulat dispozițiile art. 7 alin. (6) din Normele prind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor tradiționale românești probate prin Ordinul nr. 368/1160/212 din 13 iunie 2008, emis de pârâți.

Pentru a decide astfel instanța a reținut că, în cauză, reclamantei i-a fost încălcat dreptul de proprietate intelectuală consacrat de prevederile art. 1, 2, 4, 35 și următoarele din Legea nr. 84/1998 și recunoscut și de pct. 13 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 110 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008. De asemenea, instanța a mai reținut că prin prevederile contestate statul român, prin pârâți, își încalcă obligația constituțională prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituția României de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Textul atacat nu face decât sa introducă confuzie în rândul consumatorului român și nu dă consumatorului informațiile necesare, suficiente, verificabile și ușor de comparat, astfel încât să aleagă acel produs care corespunde exigențelor lui.

Totodată s-a invocat și incidența dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 21/1996, deoarece concurența este într-adevăr denaturată atâta timp cât pe piață se vor comercializa produse interne care pe etichetă vor avea numărul de stele în funcție de anii de maturare și produse identice sau similare importate la care numărul de stele nu va avea nicio legătură cu anii de învechire. 2.Recursul pârâților Împotriva acestei sentințe, considerată netemeinică și nelegală au declarat recurs Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care au criticat-o pentru nelegalitate în termenul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurenta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a invocat și dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând că instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când a interpretat greșit actele deduse judecății și a analizat în mod superficial situația de fapt, dând o interpretare proprie, peste dispozițiile normei legale aplicabile în speță. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, autoritatea pârâtă susține că instanța de fond în considerentele hotărârii recurate a interpretat normele legale supuse judecății dincolo de sensul pe care legiuitorul l-a acordat și nu a arătat motivele pentru care s-au înlăturat apărările recurentei-pârâte, apreciind că în analiza dispozițiilor contestate, instanța trebuia să se limiteze la o analiză din punct de vedere al legalității și în nici un caz din punct de vedere al oportunității acestora.

Recurenta-pârâtă critică sentința atacată pentru nelegalitate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și motivează că nu au fost analizate mai multe aspecte ce vizau legalitatea actului administrativ cu referire la soluționarea cererii de suspendare a ordinului, fără a se verifica finalitatea respectivei cauze, în sensul că deși inițial cererea de suspendare a executării a fost admisă, prin decizia nr. 816 din 16 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție urmare admiterii recursului, a fost modificată în tot sentința în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată. Totodată invocă pretinsa legalitate a Ordinului din perspectiva respectării cerințelor formale invocate de recurentă și prevăzute în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și respectarea prevederilor art. 34 din O.U.G.

nr. 97/2001 privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor, susținând, că Instanța de fond nu a reținut incidența dispozițiilor Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a arătat la rândul său că sentința este nelegală, pentru că instanța de fond s-a raportat cu precădere la norma internă, deși fiind în prezența unui Regulament și a efectelor pe care acesta le produce in statele membre UE, instanța avea obligația de a verifica temeinicia pretenției strict in raport de dispozițiile acestuia și. abia apoi, in măsura in care norma comunitara nu reglementa situația dedusa judecații, sa se raporteze la normele interne.

În acest sens arată că s-a reținut doar o singură dispoziție din Regulament, deși acesta era aplicabil in integrum, fiind obligatoriu în toate elementele sale, și se aplica direct în toate statele membre, iar legiuitorul comunitar obliga statul membru sa eticheteze băuturile spirtoase în funcție de vechime, fără însă a stabili și însemnul ce urmează a fi folosit, aceasta fiind lăsat la latitudinea fiecărui stat membru. Cât privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate intelectuală reglementată de art. 1, 2, 3, 4. și următoarele, Legea nr. 84/1998, recunoscut prin pct. 13 din preambulul Regulamentului, arată că acesta reglementează dispozițiile Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală TRIPS, acord care, vizează marca comunitară înregistrată.

Or, reclamanta nu deține o marcă comunitară înregistrata, ci una națională. O altă critică vizează neinvestirea instanței de fond cu o solicitare de anulare a actelor primare care au stat la baza emiterii ordinului atacat și susține recurenta-pârâtă că de fapt nici nu se impunea o motivare în fapt și în drept a acestora, cât timp actul atacat a fost emis urmare unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului. În continuare, recurenta-pârâtă expune considerații generale relativ la legalitatea dispozițiilor atacate apreciind că prevederea art. 7 alin. (6) este în fapt în folosul consumatorilor, deoarece se aplică o politică unitară pe plan național cu privire la inscripționarea elementului figurativ „stea" care asigură mediul concurențial loial și echitabil și o informare corectă a consumatorului.

3.Apărările intimatei-reclamante Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatul-reclamant SC A.G.R. SRL a solicitat, respingerea recursurilor ca nefondate, arătând, în esență, că instanța de fond a constatat corect că dispozițiile atacate încalcă prevederile comunitare din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 și respectiv nelegalitatea transpunerii Regulamentului european prin adoptarea ordinului în forma contestată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă SC A.G.R.

SRL a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, dispozițiile art. 7 alin. (6) din Normele privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor tradiționale românești aprobate prin Ordinul nr. 368/1160/212 din 13 iunie 2008 emis de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor publicat în M. Of.

nr. 496/02.07.2008, care au următorul conținut: „Pentru băuturile reglementate prin prezentul ordin, care se supun maturării și învechirii, în recipiente potrivite, înainte de îmbuteliere, este admisă înscrierea de elemente figurative sub formă de stea pe etichete sau pe ambalai; numărul de stele corespund anilor de maturare-învechire înainte de îmbuteliere, astfel: 3 stele - minimum 3 ani; 5 stele - minimum 5 ani și 7 stele - minimum 7 ani; utilizarea acestor elemente figurative, precum și a oricăror elemente figurative similare pentru alte băuturi spirtoase decât cele definite prin prezentele norme și prin Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 110/2008 este interzisă". Ordinul menționat a fost adoptat ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 110/2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase.

Adoptarea Regulamentului (CE) nr. 110/2008 a fost necesară pentru „clarificarea normelor aplicabile în domeniul definirii, al desemnării, al prezentării și al etichetării băuturilor spirtoase, precum și în domeniul protecției indicațiilor geografice ale anumitor băuturi spirtoase"(primul paragraf din Preambul) Art. 6 din Regulamentul nr. 110/2008 - Legislația statelor membre prevede: „(1) în aplicarea unei politici de calitate pentru băuturile spirtoase produse pe propriul lor teritoriu, în special pentru indicațiile geografice înregistrate în anexa III sau pentru instituirea unor noi indicații geografice, statele membre pot stabili norme mai stricte decât cele din anexa II privind producerea, desemnarea, prezentarea și etichetarea, în măsura în care acestea sunt compatibile cu dreptul comunitar.

(2) Statele membre nu interzic și nu restricționează importul, vânzarea sau consumul de băuturi spirtoase care respectă cerințele prezentului regulament". Băuturile A. produse de intimata-reclamantă se încadrează în noțiunea de băuturi spirtoase așa cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 110/2008 și nu în noțiunea de „băuturi tradiționale românești" supusă obiectului de reglementare al Ordinului contestat,în cauză făcându-se dovada existenței unor mărci combinate A. înregistrate atât la nivel național cât și la nivel comunitar (inclusiv în alt stat european, Grecia) având ca titulari societăți din grupul A., pentru toate mărcile fiind comună reprezentarea grafică a etichetei produselor care conține un anumit număr de stele ca elemente figurative care au corespondent în calitatea produsului respectiv - A.7*, A.5* și A.3*, fără legătură cu gradul de maturare și/sau învechire a băuturii și că intimatei-reclamante i s-a acordat dreptul de folosință asupra mărcilor înregistrate A. de către titularii înregistrați ai acestor mărci.

Prima instanță a anulat dispozițiile art. 7 alin. (6) din ordinul contestat, apreciind că acestea contravin Regulamentului nr. 110/2008 al Parlamentului și al Consiliului nr. 15 ianuarie 2008, încalcă dreptul de proprietate intelectuală consacrat de prevederile art. 1, 2, 4, 35 și următoarele din Legea nr. 84/1998 și recunoscut și în pct. 13 din preambulul Regulamentului, precum și libertatea circulației mărfurilor. Răspunzând punctual criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele: Critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi reținută, pentru că în considerentele sentinței sunt expuse în mod logic și convingător argumentele care au fundamentat soluția pronunțată, judecătorul fondului indicând motivele pentru care a înlăturat apărările autorităților pârâte cu respectarea deplină a cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.. Referitor la pretinsa eroare în care s-a aflat instanța de fond atunci când a interpretat greșit actele deduse judecății și a analizat în mod superficial situația de fapt, așa cum s-a arătat nu există contradicție în considerentele hotărârii recurate prin care s-au analizat legalitatea dispozițiilor contestate prin raportare la Regulamentul (CE) nr. 110/2008, la legislația națională și situația de fapt dedusă judecății. Cu privire la prevederile comunitare, respectiv art. 6 din Regulament, se constată că într-adevăr legiuitorul comunitar a prevăzut posibilitatea statelor membre de a adopta norme mai stricte decât cele comunitare.

În cauză, s-a procedat la implementarea Regulamentului nr. 110/2008, însă normele cuprinse în ordinul atacat adaugă nepermis la regulament, astfel cum susține intimata-reclamantă în concordanță cu hotărârea recurată, fiind încălcate principiile liberei circulații a mărfurilor, a liberei concurențe pe piața comunitară și a reglementărilor în materia dreptului proprietății intelectuale. Interdicția utilizării elementelor figurative sub formă de stea pentru alte băuturi spirtoase decât cele definite prin Norme, respectiv pentru „băuturi tradiționale românești" care se supun maturării și învechirii încalcă prevederile comunitare invocate având în vedere că nu reprezintă o măsură care să permită existența unui nivel ridicat de calitate a băuturilor spirtoase vizate de Regulament.

Prima instanță a constatat în mod corect nelegalitatea prevederilor contestate care condiționează numărul de stele din reprezentările grafice de numărul anilor de maturare, învechire, înainte de îmbuteliere, deoarece încalcă prevederile Regulamentului care permit stabilirea unor norme mai stricte în acest domeniu, dar numai în măsura în care sunt compatibile cu dreptul comunitar și numai dacă nu se încalcă dispozițiile art. 6 alin. (2) din acest Regulament, în sensul că nu pot interzice și restricționa importul, vânzarea sau consumul de băuturi spirtoase care respectă cerințele regulamentului.

Critica recurentei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor privind modalitatea în care instanța de fond a analizat dispozițiile contestate, atât din punct de vedere al legalității cât și sub aspectul oportunității adoptării actului contestat, nu pot fi reținute în condițiile în care judecătorul fondului s-a pronunțat asupra motivelor pentru care intimata-reclamantă a solicitat anularea dispozițiilor art. 7 alin. (6) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 368/1160/212 din 13 iunie 2008, exercitând un control jurisdicțional atât al legalității cât și al oportunității adoptării actului administrativ în condițiile în care s-a invocat încălcarea principiului proporționalității și depășirea limitelor puterii discreționare a autorităților administrative față de modalitatea de implementare pe plan național a Regulamentului comunitar, prin adoptarea unor norme mai stricte decât cele din Regulament care, produceau consecințe semnificative pe piața autohtonă de profil, ceea ce impunea fundamentarea deciziei naționale de a adopta o astfel de normă mai strictă, fie în preambulul actului de transpunere, fie cu ocazia referatelor de aprobare, așa cum susține întemeiat intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Dispozițiile Legii nr. 24/2000 nu au făcut obiectul motivelor de nelegalitate invocate prin acțiune, astfel că instanța de fond s-a pronunțat asupra legalității actului contestat, reținând nelegalitatea art. 7 alin. (6) din Norme, pentru încălcarea normelor comunitare și a principiilor menționate așa cum s-a reținut în considerentele sentinței recurate. Din această perspectivă sunt nefondate și criticile recurentului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale , care susține că instanța de fond s-a raportat cu precădere la norma internă.

Împrejurarea că cererea de suspendare a executării acestui act administrativ a fost respinsă ca urmare a admiterii recursului pârâtelor, nu poate constitui un argument în fundamentarea legalității normelor contestate și implicit respingerea acțiunii în anulare, deoarece soluționarea unei cereri de suspendare se justifică pe condițiile care țin de admisibilitatea acesteia conform art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004 și nu de aspecte care țin de fondul cauzei.

Referitor la inaplicabilitatea dispozițiilor din materia dreptului de proprietate intelectuală, susținute de recurentul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Înalta Curte constată că aceste motive nu pot fi reținute deoarece necesitatea respectării drepturilor de proprietate intelectuală rezultă din cuprinsul Regulamentului nr. 110/2008, actul normativ comunitar care a generat necesitatea adoptării Normelor contestate, unde la pct. 13 din Preambulul Regulamentului se reține că: „este important să se țină seama în mod adecvat de dispozițiile Acordului privind aspecte legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (denumit în continuare „Acordul TRIPS"), în special ale art. 22 și 23, și de dispozițiile Acordului General pentru Tarife și Comerț, care sunt parte integrantă a Acordului de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului, aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului (3)". Adoptarea Normelor contestate trebuia corelată cu celelalte dispoziții legale în vigoare, atât interne cât și comunitare, precum și a drepturilor recunoscute în baza acestora, respectiv și a dreptului la marcă,

astfel cum este recunoscut prin art. 1 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și prin prevederile Directivei 89/104/EEC și ale noii Directive 2008/95 pentru armonizarea legislației statelor membre cu privire la mărci (care abrogă Directiva 89/104/EEC). Față de aceste considerente, motivele de recurs care vizează legalitatea ordinului contestat, nu pot fi reținute, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în raport cu împrejurările cauzei. 2.Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea va respinge recursurile pârâților, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, împotriva sentinței civile nr. 1378 din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2011.