ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2348/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2348/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.Judecata în primă instanță

Reclamanta SC A.G.R.

SRL a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

Ministerul Sănătății și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea dispozițiilor

art. 7 alin. (6) din Normele privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea

băuturilor tradiționale românești aprobate prin Ordinul nr. 368/1160/212 din 13

iunie 1008 emis de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerului

Sănătății Publice și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și publicat

în M. Of. nr. 496/2.07.2008.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că face parte din grupul de SC A.G.R. SRL cunoscut îndeosebi

ca producător de produse alcoolice în România din care face parte și titulara mărcii

combinate A. înregistrate la O.S.I.M., în vigoare până la data de 9 iunie 2014.

În cadrul aceluiași grup de societăți, au înregistrate atât la nivel comunitar cât

și în alt stat european, Grecia, o serie de alte mărci combinate A., mărci cu privire

la care are un drept de folosință acordat de titularul înregistrat al mărcii.

S-a mai arătat că elementul

comun al tuturor mărcilor combinate înregistrate A., îl constituie reprezentarea

grafică a etichetei produselor, băuturi alcoolice, care conține un număr de stele

ca elemente figurative care au corespondent în calitatea produsului respectiv, A.7

*

,

A.5

*

și A.3

*

, fără legătură cu gradul de maturare și/sau învechire

a băuturi.

De menționat, arată reclamanta,

este faptul că băuturile A. produse de ea se încadrează în noțiunea de băuturi spirtoase

și nu în aceea de „băuturi tradiționale românești supusă obiectului de reglementare

al Ordinului contestat”.

Cu privire la acest ordin,

reclamanta a formulat o plângere prealabilă, prin care a solicitat revocarea acestuia,

în parte, însă, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor i-a transmis

un răspuns negativ iar celelalte autorități nu i-au trimis nici un răspuns.

La termenul din 17 februarie

2010, Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție

formulată de Organizația Patronală a Industriei Alcoolului și Băuturilor Alcoolice-G.,

pronunțarea asupra acestei cereri fiind amânată la termenul din 17 martie 2010.

Prin sentința civilă

nr. 1378 din 17 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și cererea de intervenție

formulată de Organizația Patronală a Industriei Alcoolului și Băuturilor Alcoolice-G.

și a anulat dispozițiile art. 7 alin. (6) din Normele prind definirea, descrierea,

prezentarea și etichetarea băuturilor tradiționale românești probate prin Ordinul

nr. 368/1160/212 din 13 iunie 2008, emis de pârâți.

Pentru a decide astfel

instanța a reținut că, în cauză, reclamantei i-a fost încălcat dreptul de proprietate

intelectuală consacrat de prevederile art. 1, 2, 4, 35 și următoarele din Legea

nr. 84/1998 și recunoscut și de pct. 13 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 110

al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008.

De asemenea, instanța

a mai reținut că prin prevederile contestate statul român, prin pârâți, își încalcă

obligația constituțională prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituția

României de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea

cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Textul atacat nu face

decât sa introducă confuzie în rândul consumatorului român și nu dă consumatorului

informațiile necesare, suficiente, verificabile și ușor de comparat, astfel încât

să aleagă acel produs care corespunde exigențelor lui.

Totodată s-a invocat și

incidența dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 21/1996, deoarece concurența este într-adevăr

denaturată atâta timp cât pe piață se vor comercializa produse interne care pe etichetă

vor avea numărul de stele în funcție de anii de maturare și produse identice sau

similare importate la care numărul de stele nu va avea nicio legătură cu anii de

învechire.

2.Recursul pârâților

Împotriva acestei sentințe,

considerată netemeinică și nelegală au declarat recurs Autoritatea Națională pentru

Protecția Consumatorilor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care

au criticat-o pentru nelegalitate în termenul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu

motivarea că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurenta Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor a invocat și dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ., susținând că

instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când

a interpretat greșit actele deduse judecății și a analizat în mod superficial situația

de fapt, dând o interpretare proprie, peste dispozițiile normei legale aplicabile

în speță.

În dezvoltarea acestui

motiv de recurs, autoritatea pârâtă susține că instanța de fond în considerentele

hotărârii recurate a interpretat normele legale supuse judecății dincolo de sensul

pe care legiuitorul l-a acordat și nu a arătat motivele pentru care s-au înlăturat

apărările recurentei-pârâte, apreciind că în analiza dispozițiilor contestate, instanța

trebuia să se limiteze la o analiză din punct de vedere al legalității și în nici

un caz din punct de vedere al oportunității acestora.

Recurenta-pârâtă critică

sentința atacată pentru nelegalitate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și motivează că nu au fost analizate mai multe aspecte ce vizau legalitatea actului

administrativ cu referire la soluționarea cererii de suspendare a ordinului, fără

a se verifica finalitatea respectivei cauze, în sensul că deși inițial cererea de

suspendare a executării a fost admisă, prin decizia nr. 816 din 16 februarie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție urmare admiterii recursului, a fost modificată

în tot sentința în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Totodată invocă pretinsa

legalitate a Ordinului din perspectiva respectării cerințelor formale invocate de

recurentă și prevăzute în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, precum și respectarea prevederilor art. 34

din O.U.G. nr. 97/2001 privind reglementarea producției, circulației și comercializării

alimentelor, susținând, că Instanța de fond nu a reținut incidența dispozițiilor

Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

Recurentul-pârât Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a arătat la rândul său că sentința

este nelegală, pentru că instanța de fond s-a raportat cu precădere la norma internă,

deși fiind în prezența unui Regulament

și a efectelor pe care acesta le produce in statele

membre UE, instanța avea obligația de a verifica temeinicia pretenției strict in

raport de dispozițiile acestuia și. abia apoi, in măsura in care norma comunitara

nu reglementa situația dedusa judecații, sa se raporteze la normele interne.

În acest sens arată că

s-a reținut doar o singură dispoziție din Regulament, deși acesta era aplicabil

in integrum, fiind obligatoriu în toate elementele sale, și se aplica direct în

toate statele membre, iar legiuitorul comunitar obliga statul membru sa eticheteze

băuturile spirtoase în funcție de vechime, fără însă a stabili și însemnul ce urmează

a fi folosit, aceasta fiind lăsat la latitudinea fiecărui stat membru.

Cât privește pretinsa

încălcare a dreptului de proprietate intelectuală reglementată de art. 1, 2, 3,

arată că acesta reglementează dispozițiile Acordului privind aspectele legate de

comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală TRIPS, acord care, vizează marca

comunitară înregistrată. Or, reclamanta nu deține o marcă comunitară înregistrata,

ci una națională.

O altă critică vizează

neinvestirea instanței de fond cu o solicitare de anulare a actelor primare care

au stat la baza emiterii ordinului atacat și susține recurenta-pârâtă că de fapt

nici nu se impunea o motivare în fapt și în drept a acestora, cât timp actul atacat

a fost emis urmare unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului.

În continuare, recurenta-pârâtă

expune considerații generale relativ la legalitatea dispozițiilor atacate apreciind

că prevederea art. 7 alin. (6) este în fapt în folosul consumatorilor, deoarece

se aplică o politică unitară pe plan național cu privire la inscripționarea elementului

figurativ „stea" care asigură mediul concurențial loial și echitabil și o informare

corectă a consumatorului.

3.Apărările intimatei-reclamante

Prin întâmpinările depuse

la dosar, intimatul-reclamant SC A.G.R. SRL a solicitat, respingerea recursurilor

ca nefondate, arătând, în esență, că instanța de fond a constatat corect că dispozițiile

atacate încalcă prevederile comunitare din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 și respectiv

nelegalitatea transpunerii Regulamentului european prin adoptarea ordinului în forma

contestată.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

ținând seama și de apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că recursurile

sunt nefondate.

Argumente de fapt și de

drept relevante

Intimata-reclamantă SC

A.G.R. SRL a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ, dispozițiile art. 7 alin. (6) din Normele privind definirea, descrierea,

prezentarea și etichetarea băuturilor tradiționale românești aprobate prin Ordinul

nr. 368/1160/212 din 13 iunie 2008 emis de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor

publicat în M. Of. nr. 496/02.07.2008, care au următorul conținut: „Pentru băuturile

reglementate prin prezentul ordin, care se supun maturării și învechirii, în recipiente

potrivite, înainte de îmbuteliere, este admisă înscrierea de elemente figurative

sub formă de stea pe etichete sau pe ambalai; numărul de stele corespund anilor

de maturare-învechire înainte de îmbuteliere, astfel: 3 stele - minimum 3 ani; 5

stele - minimum 5 ani și 7 stele - minimum 7 ani; utilizarea acestor elemente figurative,

precum și a oricăror elemente figurative similare pentru alte băuturi spirtoase

decât cele definite prin prezentele norme și prin Regulamentul Parlamentului European

și al Consiliului (CE) nr. 110/2008 este interzisă".

Ordinul menționat

a fost adoptat ca urmare

a intrării în vigoare a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului

(CE) nr. 110/2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția

indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase.

Adoptarea Regulamentului

(CE) nr. 110/2008 a fost necesară pentru „clarificarea normelor aplicabile în domeniul

definirii, al desemnării, al prezentării și al etichetării băuturilor spirtoase,

precum și în domeniul protecției indicațiilor geografice ale anumitor băuturi spirtoase"(primul

paragraf din Preambul)

Art. 6 din Regulamentul

nr. 110/2008 - Legislația statelor membre prevede:

„(1) în aplicarea unei

politici de calitate pentru băuturile spirtoase produse pe propriul lor teritoriu,

în special pentru indicațiile geografice înregistrate în anexa III sau pentru instituirea

unor noi indicații geografice, statele membre pot stabili norme mai stricte decât

cele din anexa II privind producerea, desemnarea, prezentarea și etichetarea, în

măsura în care acestea sunt compatibile cu dreptul comunitar.

(2) Statele membre nu

interzic și nu restricționează importul, vânzarea sau consumul de băuturi spirtoase

care respectă cerințele prezentului regulament".

Băuturile

A. produse de intimata-reclamantă

se încadrează în noțiunea de băuturi spirtoase așa cum sunt definite în Regulamentul

(CE) nr. 110/2008 și nu în noțiunea de „băuturi tradiționale românești" supusă

obiectului de reglementare al Ordinului contestat,în cauză făcându-se dovada existenței

unor mărci combinate A. înregistrate atât la nivel național cât și la nivel comunitar

(inclusiv în alt stat european, Grecia) având ca titulari societăți din grupul A.,

pentru toate mărcile fiind comună reprezentarea grafică a etichetei produselor care

conține un anumit număr de stele ca elemente figurative care au corespondent în

calitatea produsului respectiv - A.7*, A.5* și A.3*, fără legătură cu gradul de

maturare și/sau învechire a băuturii și că intimatei-reclamante i s-a acordat dreptul

de folosință asupra mărcilor înregistrate A. de către titularii înregistrați ai

acestor mărci.

Prima instanță a anulat

dispozițiile art. 7 alin. (6) din ordinul contestat, apreciind că acestea contravin

Regulamentului nr. 110/2008 al Parlamentului și al Consiliului nr. 15 ianuarie 2008,

încalcă dreptul de proprietate intelectuală consacrat de prevederile art. 1, 2,

4, 35 și următoarele din Legea nr. 84/1998 și recunoscut și în pct. 13 din preambulul

Regulamentului, precum și libertatea circulației mărfurilor.

Răspunzând punctual criticilor

formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Critica întemeiată pe

prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi reținută, pentru că în considerentele

sentinței sunt expuse în mod logic și convingător argumentele care au fundamentat

soluția pronunțată, judecătorul fondului indicând motivele pentru care a înlăturat

apărările autorităților pârâte cu respectarea deplină a cerințelor art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ..

Referitor la pretinsa

eroare în care s-a aflat instanța de fond atunci când a interpretat greșit actele

deduse judecății și a analizat în mod superficial situația de fapt, așa cum s-a

arătat nu există contradicție în considerentele hotărârii recurate prin care s-au

analizat legalitatea dispozițiilor contestate prin raportare la

Regulamentul (CE)

nr. 110/2008, la legislația națională și situația de fapt dedusă judecății.

Cu privire la prevederile

comunitare, respectiv art. 6 din Regulament, se constată că într-adevăr legiuitorul

comunitar a prevăzut posibilitatea statelor membre de a adopta norme mai stricte

decât cele comunitare.

În cauză, s-a procedat

la implementarea Regulamentului nr. 110/2008, însă normele cuprinse în ordinul atacat

adaugă nepermis la regulament, astfel cum susține intimata-reclamantă în concordanță

cu hotărârea recurată, fiind încălcate principiile

liberei circulații a

mărfurilor, a liberei concurențe pe piața comunitară și a reglementărilor în materia

dreptului proprietății intelectuale.

Interdicția utilizării

elementelor figurative sub formă de stea pentru alte băuturi spirtoase decât cele

definite prin Norme, respectiv pentru „băuturi tradiționale românești" care

se supun maturării și învechirii încalcă prevederile comunitare invocate având în

vedere că nu reprezintă o măsură care să permită existența unui nivel ridicat de

calitate a băuturilor spirtoase vizate de Regulament.

Prima instanță a constatat

în mod corect nelegalitatea prevederilor contestate care condiționează numărul de

stele din reprezentările grafice de numărul anilor de maturare, învechire, înainte

de îmbuteliere, deoarece încalcă prevederile Regulamentului care permit stabilirea

unor norme mai stricte în acest domeniu, dar numai în măsura în care sunt compatibile

cu dreptul comunitar și numai dacă nu se încalcă dispozițiile art. 6 alin. (2) din

acest Regulament, în sensul că nu pot interzice și restricționa importul, vânzarea

sau consumul de băuturi spirtoase care respectă cerințele regulamentului.

Critica recurentei Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor privind modalitatea în care instanța de

fond a analizat dispozițiile contestate, atât din punct de vedere al legalității

cât și sub aspectul oportunității adoptării actului contestat, nu pot fi reținute

în condițiile în care judecătorul fondului s-a pronunțat asupra motivelor pentru

care intimata-reclamantă a solicitat anularea dispozițiilor art. 7 alin. (6) din

Normele aprobate prin Ordinul nr. 368/1160/212 din 13 iunie 2008, exercitând un

control jurisdicțional atât al legalității cât și al oportunității adoptării actului

administrativ în condițiile în care s-a invocat încălcarea principiului proporționalității

și depășirea limitelor puterii discreționare a autorităților administrative față

de

modalitatea de implementare

pe plan național a Regulamentului comunitar, prin adoptarea unor norme mai stricte

decât cele din Regulament care, produceau consecințe semnificative pe piața autohtonă

de profil, ceea ce impunea fundamentarea deciziei naționale de a adopta o astfel

de normă mai strictă, fie în preambulul actului de transpunere, fie cu ocazia referatelor

de aprobare, așa cum susține întemeiat intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Dispozițiile Legii

nr. 24/2000 nu au făcut obiectul motivelor de nelegalitate invocate prin acțiune,

astfel că instanța de fond s-a pronunțat asupra legalității actului contestat, reținând

nelegalitatea art. 7 alin. (6) din Norme, pentru încălcarea normelor comunitare

și a principiilor menționate așa cum s-a reținut în considerentele sentinței recurate.

Din această perspectivă

sunt nefondate și criticile recurentului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale , care susține că instanța de fond s-a raportat cu precădere la norma internă.

Împrejurarea că cererea

de suspendare a executării acestui act administrativ a fost respinsă ca urmare a

admiterii recursului pârâtelor, nu poate constitui un argument în fundamentarea

legalității normelor contestate și implicit respingerea acțiunii în anulare, deoarece

soluționarea unei cereri de suspendare se justifică pe condițiile care țin de admisibilitatea

acesteia conform art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004 și nu de aspecte care țin de

fondul cauzei.

Referitor la inaplicabilitatea

dispozițiilor din materia dreptului de proprietate intelectuală, susținute de recurentul

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Înalta Curte constată

că aceste motive nu pot fi reținute deoarece necesitatea respectării drepturilor

de proprietate intelectuală rezultă din cuprinsul Regulamentului nr. 110/2008, actul

normativ comunitar care a generat necesitatea adoptării Normelor contestate, unde

la pct. 13 din Preambulul Regulamentului se reține că: „este important să se țină

seama în mod adecvat de dispozițiile Acordului privind aspecte legate de comerț

ale drepturilor de proprietate intelectuală (denumit în continuare „Acordul TRIPS"),

în special ale art. 22 și 23, și de dispozițiile Acordului General pentru Tarife

și Comerț, care sunt parte integrantă a Acordului de instituire a Organizației Mondiale

a Comerțului, aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului (3)".

Adoptarea Normelor contestate

trebuia corelată cu celelalte dispoziții legale în vigoare, atât interne cât și

comunitare, precum și a drepturilor recunoscute în baza acestora, respectiv și a

dreptului la marcă, astfel cum este recunoscut prin art. 1 din Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice și prin prevederile Directivei 89/104/EEC

și ale noii Directive 2008/95 pentru armonizarea legislației statelor membre cu

privire la mărci (care abrogă Directiva 89/104/EEC).

Față de aceste considerente,

motivele de recurs care vizează legalitatea ordinului contestat, nu pot fi reținute,

Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile

legale incidente în raport cu împrejurările cauzei.

2.Soluția instanței de

recurs

Constatând că sentința

atacată nu este afectată de niciunul dintre motivele de casare sau de modificare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea

va respinge recursurile pârâților, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, împotriva sentinței civile nr. 1378 din 17 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 aprilie

2011.