ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1979/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1979/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul în
anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.1785 din 28 iunie 1999 a
Tribunalului Constanța, Secția civilă precum și deciziei nr.1577/C din 10
octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, Secția civilă.
La apelul
nominal s-a prezentat intimatul-reclamant R.M., personal. A lipsit intimatul
pârât Consiliul local al Municipiului Constanța – Comisia locală pentru
aplicarea Legii 18/1991.
Procedura
completă.
Reprezentanta
Ministerului Public susține recursul în anulare, solicită admiterea acestuia
pentru motivele invocate, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei
spre rejudecare, întrucât s-au încălcat prevederile art.1201 cod civil.
Intimatul
reclamant solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat.
C U R T E A
Asupra
recursului în anulare de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr.3375 din 4 martie 1999 a Judecătoriei Constanța a fost respinsă
plângerea formulată de R.M. în contradictoriu cu Consiliul Local al
Municipiului Constanța, având ca obiect restituirea în temeiul prevederilor
Legii nr.18/991 a terenului în suprafață de 107 m.p. situat în Constanța
str.Carol Davila nr.15.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că terenul revendicat a trecut în
proprietatea statului în baza Decretului nr.215/989, iar în prezent este
afectat de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, astfel încât nu sunt
incidente prevederile Legii nr.18/991.
Apelul declarat
de cel în cauză împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr.1785
din 28.06.1999 a Tribunalului Constanța, prin care a fost schimbată în tot
sentința în sensul respingerii plângerii pentru autoritate de lucru judecat.
Tribunalul a
reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat în raport de decizia
nr.1471 din 9 iunie 1999 a Tribunalului Constanța.
Această soluție
a fost menținută prin decizia nr.1577 din 10 octombrie 2001 a Curții de Apel
Constanța – Secția civilă prin care a fost respins recursul reclamantului
împotriva deciziei menționate.
Considerând că
aceste decizii, date în cauza de față, au fost pronunțate cu încălcarea
esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond,
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a
declarat în condițiile art.330 pct.2 C.proc.civ.recurs în anulare, solicitând,
casarea lor, și trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecarea apelului. Se
invocă faptul că decizia în raport de care s-a reținut autoritatea de lucru
judecat, nu este o hotărâre irevocabilă, fiind desființată în recurs.
Recursul în
anulare este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:
Potrivit
dispozițiilor art.1201 C.civ.este lucru judecat atunci când a doua cerere în
judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între
aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Pentru a exista
putere de lucru judecat, excepție ce se poate ridica de părți sau de instanță,
chiar înaintatea instanțelor de recurs, conform art.166 C.proc. civ., trebuie
să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel,
principiul autorității lucrului judecat, consacrat ca atare de prevederile
art.1201 C.civ.împiedică o nouă judecată asupra unor probleme definitiv și
irevocabil soluționate în situația existenței triplei identități.
În speță,
instanțele au reținut că o primă acțiune având aceleași părți, obiect și cauză
cu cea de față a fost soluționată prin decizia nr.1471 din 9 iunie 1999 a
Tribunalului Constanța – secția civilă. Numai că această hotărâre, a fost
desființată prin decizia nr.136 din 6.02.2001 a Curții de Apel Constanța, prin
care a fost admis recursul reclamantului R.M., fiind casată decizia menționată,
precum și sentința nr.113 din 11 ianuarie 1999 a Judecătoriei Constanța, cauza
fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe, tocmai în vederea stabilirii în
virtutea rolului activ al instanței, al obiectului cererii de chemare în judecată.
În aceste
condiții, în care hotărârea în raport de care s-a reținut puterea de lucru
judecat a fost desființată, rezultă că nu se poate reține tripla identitate, la
care s-a făcut referire, astfel că hotărârile atacate prin recursul în anulare
de față au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a
determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Așa fiind,
recursul în anulare de față va fi admis, în sensul casării deciziilor
menționate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța pentru rejudecarea
apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul
în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1785 din 28.06.1999 a Tribunalului
Constanța, Secția civilă și deciziei nr.1577/C/10 octombrie 2001 a Curții de
Apel Constanța, Secția civilă.
Casează
hotărârile atacate și trimite cauza la Tribunalul Constanța pentru rejudecarea
apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 16 mai 2003.