ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1979/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.1785 din 28 iunie 1999 a Tribunalului Constanța, Secția civilă precum și deciziei nr.1577/C din 10 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, Secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat intimatul-reclamant R.M., personal. A lipsit intimatul pârât Consiliul local al Municipiului Constanța – Comisia locală pentru aplicarea Legii 18/1991. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public susține recursul în anulare, solicită admiterea acestuia pentru motivele invocate, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât s-au încălcat prevederile art.1201 cod civil.

Intimatul reclamant solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.3375 din 4 martie 1999 a Judecătoriei Constanța a fost respinsă plângerea formulată de R.M. în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Constanța, având ca obiect restituirea în temeiul prevederilor Legii nr.18/991 a terenului în suprafață de 107 m.p. situat în Constanța str.Carol Davila nr.15. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.215/989, iar în prezent este afectat de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, astfel încât nu sunt incidente prevederile Legii nr.18/991.

Apelul declarat de cel în cauză împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr.1785 din 28.06.1999 a Tribunalului Constanța, prin care a fost schimbată în tot sentința în sensul respingerii plângerii pentru autoritate de lucru judecat. Tribunalul a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat în raport de decizia nr.1471 din 9 iunie 1999 a Tribunalului Constanța. Această soluție a fost menținută prin decizia nr.1577 din 10 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă prin care a fost respins recursul reclamantului împotriva deciziei menționate. Considerând că aceste decizii, date în cauza de față, au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat în condițiile art.330 pct.2 C.proc.civ.recurs în anulare, solicitând, casarea lor, și trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecarea apelului.

Se invocă faptul că decizia în raport de care s-a reținut autoritatea de lucru judecat, nu este o hotărâre irevocabilă, fiind desființată în recurs. Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art.1201 C.civ.este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Pentru a exista putere de lucru judecat, excepție ce se poate ridica de părți sau de instanță, chiar înaintatea instanțelor de recurs, conform art.166 C.proc. civ., trebuie să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, principiul autorității lucrului judecat, consacrat ca atare de prevederile art.1201 C.civ.împiedică o nouă judecată asupra unor probleme definitiv și irevocabil soluționate în situația existenței triplei identități.

În speță, instanțele au reținut că o primă acțiune având aceleași părți, obiect și cauză cu cea de față a fost soluționată prin decizia nr.1471 din 9 iunie 1999 a Tribunalului Constanța – secția civilă. Numai că această hotărâre, a fost desființată prin decizia nr.136 din 6.02.2001 a Curții de Apel Constanța, prin care a fost admis recursul reclamantului R.M., fiind casată decizia menționată, precum și sentința nr.113 din 11 ianuarie 1999 a Judecătoriei Constanța, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe, tocmai în vederea stabilirii în virtutea rolului activ al instanței, al obiectului cererii de chemare în judecată.

În aceste condiții, în care hotărârea în raport de care s-a reținut puterea de lucru judecat a fost desființată, rezultă că nu se poate reține tripla identitate, la care s-a făcut referire, astfel că hotărârile atacate prin recursul în anulare de față au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Așa fiind, recursul în anulare de față va fi admis, în sensul casării deciziilor menționate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1785 din 28.06.1999 a Tribunalului Constanța, Secția civilă și deciziei nr.1577/C/10 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, Secția civilă. Casează hotărârile atacate și trimite cauza la Tribunalul Constanța pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.