ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3510/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Încheierea Prin încheierea din 2 februarie 2010 dată în dosar nr. 1747/90/2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâta SC P. SA. Instanța a reținut că față de cadrul procesual existent la momentul invocării excepției, respectiv față de obiectul judecății constând în pretenții formulate de salariați împotriva unității, chiar dacă acestea sunt întemeiate pe contractul colectiv de muncă negociat de sindicate cu patronatul, dispozițiile legale contestate nu au legătură cu cauza.

În lipsa unei cereri formulate împotriva sindicatului nu poate fi pusă în discuție neconstituționalitatea dispozițiilor legale care nu prevăd posibilitatea atragerii în proces a sindicatelor la inițiativa unității, în legătură de fapt cu admisibilitatea unei astfel de cereri. O eventuală chemare în judecată a sindicatului pe cale separată este străină litigiului dedus judecății, astfel că excepția de neconstituționalitate nu poate fi invocată. Interesul interpretării clauzelor contractului colectiv de muncă, act pe care se sprijină cererea salariaților din cauză, nu este suficient pentru a invoca excepția de neconstituționalitate câtă vreme împotriva sindicatului care a participat la negociere nu este îndreptată vreo cerere a unității.

2. Recursul 2.1. Motive Pârâta a declarat recurs prin care a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale. Sunt neconstituționale prevederile art. 222 și art. 282 din Legea nr. 53/2003, art. 73 din Legea nr. 168/1999 și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003. Aceste texte încalcă art. 1 alin. (3), art. 9, art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (5) și art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție. Pârâta recurentă se încadrează în exact ipotezele de la pct. 1 și 3 lit. b) ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile legale care permit crearea unor astfel de derapaje fiind, prin aceasta, neconstituționale.

Obstacolele de ordin practic sunt dublate de obstacole juridice, ce țin de inadecvata amenajare a procedurilor prin care se pot rezolva conflictele de muncă, în cazul așa-numitelor conflicte de drepturi, atât prin raportare la soluția reținută în cazul conflictelor de interese, cât și prin raportare la realitatea socială care nu diferențiază în esență conflictele de muncă în cele două clase. Din perspectiva blocului de constituționalitate, exigențele unui proces echitabil nu sunt respectate în niciunul dintre miile de dosare P. cu care au fost învestite instanțele din România. Nici pricina de față nu respectă criteriile-etalon, din moment ce dispozițiile legale aplicabile în speță nu impun imperativ ca sindicatele să fie parte în proces.

Soluția legislativă actuală nu recunoaște posibilitatea pentru unitate să cheme în judecată pe cale separată, sau pe cale incidentă, sindicatele în calitatea lor de parteneri de dialog social. Eventuala inițiativă a includerii sindicatelor în consorțiul litigios poate aparține doar unei singure părți a negocierilor colective, și anume salariaților, însă în niciun caz unității. Este perpetuată incoerența legislativă în privința calității procesuale a sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi și, în același timp, vatămă, în esență, dreptul pârâtei la apărare și la un proces echitabil. 2.2.

Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Împrejurarea că recurenta este nemulțumită de limitele cadrului procesual în care se desfășoară judecata în genul de litigii dedus judecății și în prezenta cauză, nu înseamnă că aceasta este o problemă de neconstituționalitate, a cărei eventuală constatare să ducă la eliminarea inegalității în fața legii.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea la plata unor drepturi salariale, impuse de încetarea contractelor individuale de muncă ale reclamanților. În aceste condiții, așa cum corect a reținut și instanța de recurs, simpla dorință a angajatorului ca la judecată să participe și sindicatul, care a negociat drepturile salariale pretinse prin cererea introductivă de instanță, nu este suficientă pentru a se considera că textele de lege enumerate a fi neconstituționale au vreo legătură cu soluționarea cauzei. În raport de pretenția concretă a reclamanților, problema laturii subiective a procesului nu este una care să poată fi tranșată pe calea contenciosului constituțional. Nefiind întrunite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu se impune sesizarea Curții Constituționale, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de repunere pe rol. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.