ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3510/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin încheierea din 2 februarie

2010 dată în dosar nr. 1747/90/2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru cauze cu

minori și de familie, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată

de pârâta SC P. SA.

Instanța a reținut că

față de cadrul procesual existent la momentul invocării excepției, respectiv

față de obiectul judecății constând în pretenții formulate de salariați

împotriva unității, chiar dacă acestea sunt întemeiate pe contractul colectiv

de muncă negociat de sindicate cu patronatul, dispozițiile legale contestate nu

au legătură cu cauza.

În lipsa unei cereri

formulate împotriva sindicatului nu poate fi pusă în discuție

neconstituționalitatea dispozițiilor legale care nu prevăd posibilitatea

atragerii în proces a sindicatelor la inițiativa unității, în legătură de fapt

cu admisibilitatea unei astfel de cereri.

O eventuală chemare

în judecată a sindicatului pe cale separată este străină litigiului dedus

judecății, astfel că excepția de neconstituționalitate nu poate fi invocată.

Interesul

interpretării clauzelor contractului colectiv de muncă, act pe care se sprijină

cererea salariaților din cauză, nu este suficient pentru a invoca excepția de

neconstituționalitate câtă vreme împotriva sindicatului care a participat la

negociere nu este îndreptată vreo cerere a unității.

2.1. Motive

Pârâta a declarat

recurs prin care a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de sesizare a

Curții Constituționale.

Sunt

neconstituționale prevederile art. 222 și art. 282 din Legea nr. 53/2003, art.

73 din Legea nr. 168/1999 și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003.

Aceste texte încalcă

art. 1 alin. (3), art. 9, art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2),

art. 24 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (5) și art. 53 alin. (1) și

(2) din Constituție.

Pârâta recurentă se

încadrează în exact ipotezele de la pct. 1 și 3 lit. b) ale art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile legale care permit

crearea unor astfel de derapaje fiind, prin aceasta, neconstituționale.

Obstacolele de ordin

practic sunt dublate de obstacole juridice, ce țin de inadecvata amenajare a

procedurilor prin care se pot rezolva conflictele de muncă, în cazul

așa-numitelor conflicte de drepturi, atât prin raportare la soluția reținută în

cazul conflictelor de interese, cât și prin raportare la realitatea socială

care nu diferențiază în esență conflictele de muncă în cele două clase.

Din perspectiva

blocului de constituționalitate, exigențele unui proces echitabil nu sunt

respectate în niciunul dintre miile de dosare P. cu care au fost învestite

instanțele din România. Nici pricina de față nu respectă criteriile-etalon, din

moment ce dispozițiile legale aplicabile în speță nu impun imperativ ca

sindicatele să fie parte în proces.

Soluția legislativă

actuală nu recunoaște posibilitatea pentru unitate să cheme în judecată pe cale

separată, sau pe cale incidentă, sindicatele în calitatea lor de parteneri de

dialog social. Eventuala inițiativă a includerii sindicatelor în consorțiul litigios

poate aparține doar unei singure părți a negocierilor colective, și anume

salariaților, însă în niciun caz unității.

Este perpetuată

incoerența legislativă în privința calității procesuale a sindicatelor în

rezolvarea conflictelor de drepturi și, în același timp, vatămă, în esență,

dreptul pârâtei la apărare și la un proces echitabil.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Conform

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra

excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

Împrejurarea

că recurenta este nemulțumită de limitele cadrului procesual în care se

desfășoară judecata în genul de litigii dedus judecății și în prezenta cauză,

nu înseamnă că aceasta este o problemă de neconstituționalitate, a cărei

eventuală constatare să ducă la eliminarea inegalității în fața legii.

Obiectul

cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea la plata unor drepturi

salariale, impuse de încetarea contractelor individuale de muncă ale

reclamanților. În aceste condiții, așa cum corect a reținut și instanța de

recurs, simpla dorință a angajatorului ca la judecată să participe și

sindicatul, care a negociat drepturile salariale pretinse prin cererea

introductivă de instanță, nu este suficientă pentru a se considera că textele

de lege enumerate a fi neconstituționale au vreo legătură cu soluționarea

cauzei. În raport de pretenția concretă a reclamanților, problema laturii

subiective a procesului nu este una care să poată fi tranșată pe calea

contenciosului constituțional.

Nefiind

întrunite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu se impune

sesizarea Curții Constituționale, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de

repunere pe rol.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2011.