ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2052/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 9 martie 2010, V.L.H. a chemat în

judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba, solicitând anularea

deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 16 februarie 2010 precum și

a proceselor-verbale de sechestru din 25 februarie 2010.

Prin aceeași cerere, reclamantul

a invocat și excepția de nelegalitate a procesului-verbal de estimare a creanțelor

bugetare întocmit de pârâtă la data de 14 februarie 2010.

Sesizată cu judecarea

cauzei, Judecătoria Alba Iulia a disjuns contestația la executare pe care a reținut-o

spre soluționare, declinând competența cu privire la excepția de nelegalitate Tribunalului

Alba.

Această din urmă instanță

a pronunțat sentința nr. 1765 din 21 septembrie 2010 prin care și-a declinat competența

în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba

Iulia.

Prin sentința nr. 247

din 20 octombrie 2010 Curtea de apel, a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă,

reținând în esență că aceasta nu poate fi ridicată în cazul raporturilor de drept

fiscal, pentru contestarea actelor administrative întocmite de organele fiscale

fiind aplicabilă procedura specială reglementată de C. proc. fisc..

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul V.L.H., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că, întrucât procesul-verbal de estimare a obligațiilor bugetare întocmit

de pârâtă la 14 februarie 2010, constituie un act administrativ, în sensul art.

2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004, poate fi suspus controlului de legalitate

inclusiv pe calea excepției prevăzute de art. 4 Legea nr. 554/2004, neexistând vreo

dispoziție legală prin care categoria actelor administrativ fiscale să fie exceptată

de la aplicarea procedurii reglementate de textul de lege susmenționat.

În același sens, reclamantul

a arătat că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 5 alin. (2) Legea nr. 554/2004

potrivit cărora nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative

pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă

procedură judiciară, în condițiile în care C. proc. fisc. nu reglementează proceduri

judiciare de atacare a actelor fiscale, menționând expres în art. 205 alin. (1)

dreptul la acțiune în instanță.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 4 alin. (1) cu referire la art. 5 alin. (2) Legea nr. 554/2004, pot forma obiectul

excepției de nelegalitate numai actele administrative care pot forma și obiectul

unei acțiuni de contencios administrativ.

Instanța de fond a reținut

în mod corect că procesul-verbal de control încheiat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Alba la 14 februarie 2010 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului

obligații de plată estimate de 4.695.955 RON, reprezentând TVA și majorări de întârziere

aferente intră sub incidența dispozițiilor art. 5 alin. (2) Legea nr. 554/2004,

un asemenea act administrativ putând fi contestat în termenele și condițiile prevăzute

de C. proc. fisc..

În titlul IX al acestui

cod este reglementată procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva

actelor administrative fiscale, din economia normelor rezultând că aceasta este

o procedură administrativă obligatorie, actul supus cenzurii instanței de contencios

administrativ constituindu-l decizia pronunțată în urma contestației.

Din materialul probator

nu rezultă că reclamantul a urmat această procedură pentru ca numai apoi, după soluționarea

contestației sale împotriva actului de control fiscal, printr-o decizie, să aibă

posibilitatea să se adreseze instanței de judecată.

Or, din moment ce actul

de control fiscal nu putea fi atacat direct pe calea contenciosului administrativ

printr-o acțiune în anulare, potrivit principiului simetriei juridice, nu poate

forma nici obiectul excepției de nelegalitate.

În consecință, soluția

instanței de fond prin care s-a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă

fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.L.H. împotriva

sentinței nr. 247/F/CA din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie

2011.