ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din 01 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Moinești, între altele, în baza art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. A) C. pen., în condițiile art. 41 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 396 alin. (1) și art. 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (fapta din 15/16 septembrie 2014, persoană vătămată B.).

În baza dispozițiilor art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. în condițiile art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 396 alin. (1) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (fapta din 17/18 septembrie 2014, persoană vătămată SC C. SRL Ghimeș Făget).

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare prin sentința penală nr. 113 din 10 martie 2015 a Judecătoriei Moinești în Dosar nr. x/260/2014 definitivă prin neapelare la 31 mai 2016 a fost comisă în concurs cu infracțiunea dedusă judecății în prezenta.

S-au repus în individualitatea ei pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 113 din 10 martie 2015.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare care a fost sporită cu șapte luni. Pedeapsa pe care o va executa inculpatul A. este de 2 (doi) ani și 1 (una) lună închisoare.

S-a anulat mandatul de executare emis ca urmare a sentința penală nr. 113 din 10 martie 2015 a Judecătoriei Moinești definitivă prin neapelare la 31 mai 2016.

S-a emis un nou mandat de executare pe numele inculpatului A., în prezenta.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei, perioada deja executată de la data de 20 mai 2016, la zi.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani, în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1), (3) C. pen.

S-a luat act că persoanele vătămate B. și SC C. SRL Ghimeș Făget nu au exercitat acțiunea civilă în cauză, iar, în baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 250 lei.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, că, din probele administrate în timpul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, în noaptea de 15/16 septembrie 2014, inculpații au pătruns prin efracție în incinta B., din com. Agăș, de unde au sustras 11 butelii, în valoare de 2095 lei, prejudiciu recuperat parțial, iar în noaptea de 17/18 septembrie 2014, inculpații A. și D. împreună cu numitul E., au pătruns prin efracție în incinta SC C. SRL din com. Ghimeș Făget, de unde au sustras opt butelii, în valoare de 1.750 lei, prejudiciu care a fost recuperat cu ocazia depistării inculpaților. Pentru această ultimă faptă, în dauna SC C. SRL Ghimeș Făget, inculpatul D. a fost condamnat prin sentința penală nr. 421 din 10 decembrie 2015 a Judecătoriei Moinești definitivă prin Decizia penală nr. 875 din 08 septembrie 2016 a Curții de Apel Bacău,cauză în care, față de A. a fost disjunsă cercetarea din faza de urmărire penală.

În drept, s-a considerat că fapta inculpatului A. comisă în dauna I.I. B. întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și în condițiile art. 41 alin. (1) C. pen. (este prevăzută de legea penală, săvârșită cu forma de vinovăției a intenției directe, nejustificată și imputabilă inculpaților), iar cea comisă în dauna SC C. SRL Ghimeș Făget ale infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, între alții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, susținându-se că, d

in fișa de cazier judiciar, rezultă că inculpatul A. se află în stare de recidivă postexecutorie, prin sentința penală nr. 90 din 20 februarie 2012, definitivă prin Decizia penală nr. 397 din 12 aprilie 2012, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. Astfel, ținând cont de dispozițiile art. 79 alin. (3) C. pen., în baza art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen., limitele pedepsei închisorii se reduc cu o treime, anume: de la 2 - 7 ani la 1 an și 4 luni - 4 ani și 8 luni închisoare. Apoi, în baza art. 43 alin. (5) C. pen., noile limite se vor majora cu jumătate, anume: de la 1 an și 4 luni - 4 ani și 8 luni, la 2 ani - 7 ani închisoare. În consecință, pedeapsa minimă ce putea fi aplicată inculpatului A. era de 2 ani închisoare.

S-a mai susținut că sporul de 7 luni închisoare aplicat inculpatului A. nu este corect, întrucât o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an și 6 luni + 5 luni = 1 an și 11 luni) este de 7 luni și 20 de zile. Prin urmare, pedeapsa finală rezultantă ar fi trebuit să fie de 2 ani, 1 lună și 20 de zile închisoare.

Prin Decizia penală nr. 741 din 09 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, între altele, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești numai în ceea ce privește greșita reținere la operațiunea de condamnare a inculpatului A., pentru cele două infracțiuni, a dispozițiilor art. 5 C. pen. și nereținerea dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., și, pe cale de consecință, cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatului, la aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și pedeapsa principală rezultantă.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată, doar sub aceste aspecte, și în rejudecare: a înlăturat din sentința penală apelată, de la operațiunea de condamnare a inculpatului pentru cele două infracțiuni, a dispozițiilor art. 5 C. pen.

S-au reținut la operațiunea de condamnare a inculpatului și dispozițiile art. 43 alin. (5) C. pen. și, pe cale de consecință: a) s-a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, din data de 15/16 septembrie 2014, persoană vătămată B., de la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, la 2 (doi) ani închisoare; b) s-a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, din data de 17/18 septembrie 2014, persoană vătămată SC C. SRL Ghimeș Făget, de la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, la 2 (doi) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu privire la cele două pedepse și pedeapsa principală de 5 (cinci) luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 113 din 10 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Moinești, definitivă la 31 mai 2016 și s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, cea de 2 (doi) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse, respectiv, 9 (opt) luni și 20 de zile închisoare.

S-a dedus, în continuare, din pedeapsa principală de executat și perioada executată de la pronunțarea sentinței penale pronunțate, respectiv, de la data de 01 februarie 2017, la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrarii prezentei decizii, iar, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel,au rămas în sarcina statului.

Analizând actele si lucrările dosarului, cu privire la apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, Curtea de Apel Bacău a reținut că hotărârea atacată este nelegală în sensul celor arătate de Ministerul Public în dezvoltarea motivelor de apel.

S-a reținut că situația de fapt a fost stabilită în mod corect, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în etapa judecății în fond, Curtea însușindu-și raționamentul primei instanțe de coroborare a probelor în vederea stabilirii adevărului judiciar.

De altfel, inculpatul A. s-a prevalat de procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii, conform art. 375 C. proc. pen.

Cu toate acestea, în mod judicios Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești a învederat, prin referatul cu motivele de apel, că este nelegală cu privire la aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., greșita reținere la operațiunea de condamnare a inculpatului A., pentru cele două infracțiuni, a dispozițiilor art. 5 C. pen. și nereținerea dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., și, pe cale de consecință, cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatului, la aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și pedeapsa principală rezultantă.

Astfel, s-a constatat că inculpatul are statutul de infractor recidivist post executoriu în raport de condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 90 din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Moinești în Dosarul nr. x/260/2012, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (5) C. pen. privind majorarea limitelor de pedeapsă.

În consecință, cumulând cauzele de reducere a limitelor de pedeapsă, cu cauzele de agravare a pedepsei, rezultă că pedepsele minime pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul A. sunt de 2 (doi) ani închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile privind pe persoana vătămată B., și respectiv SC C. SRL Ghimeș Făget, nefiind posibilă reducerea suplimentară a acestora (ambele infracțiuni sunt de furt calificat conform art. 229 alin. (2) C. pen., reducerea cu o treime conform art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și apoi majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 43 alin. (5) C. pen. conducând în final la pedeapsa minimă de 2 ani pentru fiecare infracțiune).

Din acest aspect, derivă consecința că pedeapsa rezultantă finală, odată cu contopirea pedepselor minime, ce nu mai pot fi reduse în prezenta cauză sub limita de 2 ani ca urmare a stării de recidivă post executorie, cu pedeapsa principală de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 113 din 10 martie 2015 a Judecătoriei Moinești va fi de 2 ani, 9 luni și 20 de zile.

Împotriva acestei decizii, inculpatul A. a formulat apel, iar, prin memoriul transmis la dosar

la data de 10 august 2017, prin administrația Penitenciarului Vaslui, a precizat, personal, că își retrage apelul declarat în cauză.

Înalta Curte, față de declarația apelantului, în sensul retragerii apelului formulat, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință, în baza art. 415 C. proc. pen.,va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 741 din 09 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat,

iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 741 din 09 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 21 septembrie 2017.