ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1949/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 1792 din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a admis acțiunea formulată de reclamanții P.F. și P.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligându-l pe acesta să procedeze la înregistrarea cererii reclamanților de redobândire a cetățeniei române, într-un termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și la plata sumei de 4,3 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: La data de 11 septembrie 2006, reclamanții, cetățeni moldoveni, s-au adresat cu scrisoare recomandată la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, în vederea depunerii cererii și actelor necesare pentru redobândirea cetățeniei române în temeiul art. 10¹ din Legea nr. 21/1991. Întrucât nu au primit răspuns, la data de 11 noiembrie 2008, s-au adresat recomandat cu o nouă cerere scrisă, însă prin adresa din 20 noiembrie 2008 li s-a comunicat că există un număr foarte mare de solicitări, și că ambasada are competența să stabilească o ordine interioară, astfel încât vor fi invitați pentru depunerea dosarului la o dată neprecizată.

Evocând dispozițiile Legii nr. 21/1991 și ale art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei ratificată prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002, instanța de fond a apreciat că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri - 11 noiembrie 2008 și data sesizării instanței cu prezenta acțiune, nu poate fi considerat un termen rezonabil în sensul dispozițiilor legale sus menționate și a practicii CEDO, împrejurare care a produs reclamanților o vătămare în dreptul și interesul lor legitim, derivat din vocația dobândită în temeiul art. 10 1 din Legea nr. 21/1991 - de a redobândi sau de a li se recunoaște cetățenia română.

Prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât, cu motivarea că obiectul cauzei îl reprezintă refuzul nejustificat de soluționare a cererii de înregistrare a solicitării de redobândire a cetățeniei, situație în care, obligația înregistrării cererii aparținea pârâtei, care nu a fost în măsură să indice data expirării termenului legal de soluționare a cererii de la care să pornească curgerea termenului de prescripție de 6 luni. 2. Recursul formulat de pârât Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că hotărârea primei instanța a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, dintr-o dublă perspectivă: 1) Respingerea greșită a excepției prescripției dreptului la acțiune, întemeiată pe prevederile art. 11 alin. (5) Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, în raport cu cererea adresată secției consulare în luna septembrie 2006 termenul de 6 luni în care trebuia formulată acțiunea în justiție a fost cu mult depășit. 2) Constatarea greșită a existenței unui refuz de rezolvare a cererilor reclamantului prin prisma definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. h) și i) Legea nr. 554/2004. În dezvoltarea acestei critici, recurentul-pârât a arătat că prin răspunsul adresat la data de 20 noiembrie 2008, intimații-reclamanți au fost înștiințați că solicitarea lor va fi soluționată favorabil, odată cu alte cereri similare formulate în aceeași perioadă.

În altă ordine de idei, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond trebuia să evalueze exact situația specifică a derulării activității în exteriorul României și gradul în care Ministerul Afacerilor Externe își poate dimensiona structura administrativă într-un teritoriu ce nu se află sub suveranitatea statului român, împrejurare ce se reflectă asupra mecanismului de luare a deciziilor. În concluzie, a arătat că în speță nu sunt întrunite condițiile existenței unui refuz de rezolvare a cererii reclamanților, conform definiției legale a acestei noțiuni, simpla trecere a timpului neputând fi asimilată ipotezei avute în vedere de legiuitor. A mai susținut recurentul că instanța de fond nu avea nici un temei legal pentru a-l obliga la primirea cererii reclamanților de redobândire a cetățeniei, și că în prezent, potrivit O.U.G.

nr. 5/2010, reclamanții pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul nu este fondat. 1.Argumentele de fapt și de drept relevante Din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că începând cu data de 6 septembrie 2006, intimații-reclamanți s-au adresat în mod repetat Secției Consulare a Ambasadei României de la Chișinău cu solicitarea de a li se comunica data la care va putea depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de documentația prevăzută de Legea nr. 21/1996.

Prin adresa emisă în cursul anului 2008 (din 20 noiembrie 2008), secția consulară a Ambasadei României în Republica Moldova i-a răspuns că invitația urmează a-i fi adresată în raport cu evoluția procesului de analizare a scrisorilor de intenție depuse, cu precizarea că Legea privind cetățenia română nu stabilește termen de soluționare a cererilor, iar acordarea cetățeniei române este un atribut al suveranității statului. Întârzierea în efectuarea programărilor a fost motivată prin numărul foarte mare de solicitări și spațiile limitate de care dispune ambasada pentru desfășurarea activității cu publicul. Pornind de la această bază factuală, soluția Curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății, atât în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, cât și cu privire la dezlegarea fondului cauzei.

Potrivit art. 1 alin. (1) Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate potrivit art. 10 1 , dar complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) Legea nr. 554/2004.

Or, atâta vreme cât nu există o dată prestabilită pentru rezolvarea cererii, nu se poate considera că raportat la cele două cereri din 2006 și 2007, reclamantul ar fi depășit termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiune în contencios administrativ, termen care, potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, curge de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii. Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of.

nr. 490/9.07.2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. În ceea ce privește criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Durata rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului.

Or, din această perspectivă, instanța de fond a apreciat corect că trecerea unui termen de doi ani de la data primei cereri este în măsură să lipsească de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991; în plus, fără a face abstracție de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte reține că în discuție nu este însăși rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului nerezonabil al duratei procedurii. Cât privește posibilitatea reclamanților de a depune cererile la autoritatea Națională pentru Cetățenie, Înalta Curte constată că aceste dispoziții au fost adoptate în anul 2010, în timp ce reclamanții și-au manifestat intenția de a depune cererile în anul 2006, respectiv 2008, astfel încât la data adoptării O.U.G.

nr. 5/2010, termenul rezonabil de primire al cererilor era depășit, motiv pentru care soluția adoptată de judecătorul fondului va fi păstrată. 2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 1792 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie 2011.