ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.02.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1211/2003

HOTĂRÂRE
26.02.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1211/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 4976, pronunțată la 14 septembrie 2000, în

dosarul nr. 8774/1999, Tribunalul București, secția comercială, a admis

acțiunea reclamantei R.G. A. București și a dispus obligarea pârâtei SC N.T. Cernica

la plata sumei de 184.171.306 lei, reprezentând contravaloare chirie, la

174.085.535 lei penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de

judecată.

Împotriva sentinței fondului a declarat apel pârâta

SC N.T.C. SRL, prin care a adus critici pe motive de netemeinicie și

nelegalitate ce vizau greșita obligare la plata sumei, ce reprezintă chirie,

cât și asupra penalităților de întârziere în decontare.

Fără a cerceta pe fond criticile ce s-au adus

sentinței, Curtea a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a

apelului, în considerarea prevederilor art. 11 pct. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, și a reținut că nu a fost depusă la dosar dovada plății sumei de

8.405.068 lei taxă judiciară de timbru și a sumei de 50.000 lei timbru

judiciar, până la primul termen de judecată.

Ca urmare, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

coroborat cu art. 9 din O.G. nr. 32/1995, adoptată prin Legea nr. 126/1997,

apelul a fost anulat ca insuficient timbrat.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat

recurs, pârâta SC N.T. Cernica SRL.

Recurenta a susținut că hotărârea instanței de apel

este nelegală, întrucât i-a încălcat dreptul la apărare prin neacordarea

termenului solicitat pentru angajarea unui apărător.

Fiind primul termen de judecată, a mai susținut

recurenta, se impunea, cu atât mai mult, amânarea cauzei și judecarea apelului

pentru a se stabili în mod cert raporturile juridice dintre părți.

Recurenta a mai susținut că urma să depună diferența

de taxă judiciară până la termenul ce s-ar fi acordat, și că, la dosar, exista

deja dovada achitării sumei de 1.785.000 lei taxă judiciară de timbru.

În sensul aceleiași critici, recurenta a susținut că,

prin solicitarea termenului pentru lipsă de apărare, nu a săvârșit un abuz de

drept.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Articolul 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 dispune

că taxa de timbru și timbrul judiciar se achită anticipat sau, cel mai târziu,

până la primul termen de judecată.

Această dispoziție nu a fost respectată, așa încât pârâta-apelantă

nu se afla în situația de a formula alte cereri în fața instanței de apel.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că apelul a

fost introdus fără să fie însoțit de dovezile de plată a taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar și că apelanta a fost citată cu mențiunea de a

achita suma de 8.405.068 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, și 50.000

lei timbru judiciar. Până la primul termen de judecată a fost achitată suma de

1.785.000 lei taxă judiciară de timbru și nu suma indicată în citația aflată la

dosarul de la apel.

În aceste condiții, erau aplicabile prevederile art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,

dispoziții imperative, peste care instanța de apel nu putea să treacă.

Accesul la justiție presupune nu numai exercitarea căii

de atac, ci și îndeplinirea cerințelor legale imperative privind timbrarea. În

lipsa acestor dovezi, care trebuiau prezentate cel mai târziu până la primul

termen de judecată, nu se putea trece la examinarea criticilor pe fond, în

susținerea cărora trebuia asigurată apărarea.

În aceste condiții, instanța de apel a aplicat corect

sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, așa încât,

neexistând motive de netemeinicie și nelegalitate, dintre cele prevăzute de art.

304 alin. (1) – (10) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâta

SC N.T. SRL Cernica București, împotriva deciziei nr. 412 din 22 martie 2001 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 februarie

2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-29
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2814/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 758 din 2 februarie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea majorată formulată de reclamanta R.A. L.O. Bu
ÎCCJ 2003-03-18
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1639/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 207 din 11 mai 2001, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.X.X. SCA și a obligat pe pârâta. SC I.M. SRL. Iași. s
ÎCCJ 2005-10-19
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4839/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 8729 din 24 iunie 2004, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamanta C.F.R. M. SA, sucursala București și a obligat pâr
ÎCCJ 2006-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 400/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 758 din 2 februarie 2001, Tribunalul București, secția comercială a admis acțiunea majorată formulată de reclamanta R.L. Bucureșt
ÎCCJ 2003-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 570/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 5960 din 9 octombrie 2000 a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta R.A. A.P.P.S., suc
Sursă