ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2438/2003

D E C I Z

I A   NR. 2438                                                                                     DOSAR

NR. 5444/2002

Ședința publică de la 5 iunie 2003

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții

C.N. și C.E. au chemat în judecată pe pârâta S.E., pentru a se dispune sistarea

stării de indiviziune asupra imobilului înscris în C.F. 2922 Codlea, nr.top.1488-1489,

casă curte și grădină, prin formare și atribuire de loturi în natură, eventuala

diferență valorică urmând a fi compensată prin sultă.

Prin

întâmpinare, pârâta S.E. a susținut că reclamanții au venit în imobil în anul 1996,

în timp ce ea și soțul ei îl ocupă din anul 1969 și că timp de 30 de ani au

efectuat, pe cheltuiala lor și cu acordul proprietarilor anteriori, importante

lucrări de reparații, investiții și întreținere (expres arătate) ce profită

bunului în întregul său, deci și părții ce revine reclamanților și care urmează

a fi avute în vedere la evaluarea imobilului.

Aceeași

pârâtă a formulat cerere reconvențională solicitând partajarea imobilului în

natură prin formarea a două loturi, potrivit cotelor de proprietate și

folosință în fapt. În ceea ce privește curtea și grădina, au cerut ca acestea

să fie împărțite în așa fel încât fiecare lot să aibă atât porțiuni însorite,

cât și porțiuni umbrite (paralel cu poarta de acces în imobil), cu eventuale

părți de uz comun pentru a se evita servituțiile de trecere.

În

interesul pârâtei, în cauză a formulat cerere de intervenție soțul acesteia,

S.H.F., care a reiterat susținerile pârâtei-reclamante privind investițiile și

reparațiile executate timp de 30 de ani la imobil, constând din: refacerea, de

trei ori, a podului casei; construirea zidului de la stradă și a portiței

pentru alinierea casei la stradă; construirea unui zid de cărămidă în grajd,

devenit unul din pereții camerei corespondente a reclamanților; refacerea gardurilor

din stâlpi de beton, țeavă metalică și plasă de sârmă; construirea unei

dependințe de strictă necesitate; înlăturarea cuptorului (datând din 1806) și

construirea unei bucătării de vară și a unui antreu care, împreună, ocupă

jumătate din interiorul fostului cuptor; construirea stâlpilor de susținere în

pivniță; placarea curții cu plăci de beton, la toate acestea adăugându-se

lucrările de întreținere și reparații curente la toate încăperile așa încât

acestea să se mențină în stare bună.

Investită

cu judecarea cauzei, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 2686 din 28

septembrie 1998, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov,

având în vedere valoarea obiectului litigiului și prevederile art. 1  pct. 1

lit. b) C. proc. civ.

În

primă instanță Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 88/S din 11

februarie 2000, a admis, în principiu și în fond, acțiunea principală și

cererea reconvențională, precum și cererea de intervenție dispunând ieșirea din

indiviziune prin atribuire de loturi, fără obligare la plata sultei. Această

hotărâre a fost, însă desființată – pentru omisiunea de pronunțare asupra unui

capăt de cerere al acțiunii – cauza fiind trimisă spre rejudecare la prima

instanță, prin decizia nr. 62/Ap din 29 mai 2000 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția civilă.

În

rejudecare același tribunal, prin sentința civilă nr. 357/S din 28 iunie 2002,

a admis în principiu și în fond acțiunea principală și cererea reconvențională

și, în fond, cererea de intervenție formulată (și precizată) în folosul pârâtei

și:

A

constatat că asupra imobilului situat în Codlea, înscris în C.F. 2922 Codlea,

nr.top.1488, 1489, în compunerea arătată în cartea funciară, sunt

coproprietari; în cotă de câte ½ parte, reclamanții și pârâta.

A

dispus rectificarea Cărții Funciare 2922 Codlea, în sensul că suprafața reală a

imobilului cu nr.top.1489 – casă și curte – este de 795,60 m.p. iar suprafața

reală a întregului imobil, de 1112,60 m.p., față de cea înscrisă în C.F. -

1065,80 m.p.

A

dispus ieșirea din indiviziune prin formare de loturi conform variantei a V a

din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert ing. N.I., completat prin

raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul inginer C.I. și răspunsul

aceluiași expert la obiecțiunile formulate de reclamanți, potrivit cu care:

A

atribuit reclamanților lotul II reprezentând corpul B compus din construcțiile

precizate, teren (grădină) în suprafață de 236,14 m.p. și cota de ½

parte din părțile de uz comun, în valoare de 70.747.456 lei, iar pârâtei și

intervenientului, lotul I reprezentând corpul A compus din construcțiile

precizate, 236,14 m.p. teren-grădină și cota de ½ parte din părțile de

uz comun, în valoare de 84.693.197 lei;

A

stabilit că sunt părți de uz comun: zidul despărțitor între apartamentele I și

II (corp A), zidul despărțitor între bucătărie și cuptor (corp B), zidul

despărțitor între grajd și apartamentul II (corp A), împrejurimile: la stradă,

cu porțile de acces și podețul din stradă, lângă gard, lângă cotețul de porci,

terenul construit și neconstruit (curte I și curte II în suprafață de 640,32

m.p. cu nr.top. inițial 1488-1489 și branșamentele de apă, electricitate, gaz

metan.

A

dispus înscrierea în C.F. 2922 Codlea a drepturilor de proprietate ale părților

asupra loturilor nou formate, cu titlu de drept – atribuire în urma partajului.

A

obligat pe pârâtă și intervenient să plătească reclamanților suma de 650.000

lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale și a compensat restul

cheltuielilor părților.

Apelul

declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe a fost respins, ca

nefondat, prin decizia nr.78/Ap din 23 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, secția civilă.

Pentru

a hotărî astfel, instanțele au reținut, în ceea ce privește modalitatea de sistare

a stării de indiviziune, că varianta a V a asigură respectarea drepturilor

părților asupra cotelor părți ce le revin din imobil și a modului de folosință

asupra acestuia, astfel cum a fost convenit de părți, propunerea de lotizare în

această variantă fiind în deplină concordanță cu criteriile arătate în art. 673

9

C. proc. civ. și principiul ce decurge din art. 741 C. civ., în conformitate cu

care, „la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte,

pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de

creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se, cât va sta prin putință,

îmbucătățirea peste măsură a imobilelor și diviziunea exploatațiunilor”.

Împotriva

deciziei instanței de apel reclamanții au declarat recurs invocând motivele de

casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., în dezvoltarea

cărora susțin că, spre deosebire de varianta a X a de partajare, varianta a V a

nu respectă principiul înscris în art. 741 C. civ. întrucât suprafețele construcțiilor

nu sunt egale și nu sunt împărțite conform folosinței reale, care este alta

decât aceea reținută de instanțe și nici criteriile enunțate de art. 673

9

C. proc. civ., precum: natura bunului, domiciliul și ocupația părților –

recurenții fiind cei care au locuit permanent în imobil și faptul că ei, iar nu

pârâta și intervenientul, au efectuat construcții și îmbunătățiri la imobil

astfel că era echitabil să le fie incluse în lotul atribuit. În plus, deși

loturile acceptate în varianta a V a nu sunt egale, instanțele nu au obligat la

sultă pe pârâtă și pe intervenient, al căror lot îl depășește valoric pe cel

atribuit reclamanților.

Se

cere modificarea deciziei recurate în sensul realizării partajului în varianta

a X-a a expertizei tehnice.

Intimații

S.E. și S.H.F. au cerut respingerea recursului, pentru motivele expuse în

întâmpinare, concordante cu considerentele instanțelor.

Recursul

nu este fondat.

În

baza unui amplu material probator administrat: înscrisuri, declarații de

martori, cercetări la fața locului și rapoarte de expertiză tehnică însușite și

de reclamanți după ce li s-a răspuns la obiecțiuni, instanțele au reținut că

pârâta și intervenientul, care ocupă imobilul de peste 30 de ani și sunt

proprietari asupra cotei de ½ parte din anul 1991, au efectuat lucrări

de consolidare și renovare a clădirii: de reparații la pod, au modificat poarta

și zidul pentru alinierea casei la stradă, au construit un zid în mijlocul

grajdului pe care l-au despărțit în două părți egale, au edificat anexe gospodărești

pentru creșterea de păsări și animale, în locul cuptorului care era în prag de

dărâmare (clădirea datând din anul 1806) au edificat o bucătărie de vară și un

antreu, au consolidat pivnița cu stâlpi de susținere, au pus plăci de ciment în

curte, au refăcut gardurile și au mai edificat o dependință de strică

necesitate.

Întrucât

lucrările enumerate, necontestate de reclamanți, au sporit valoarea imobilului

profitând și acestora, precum: lucrările de aliniere la stradă impuse de

organele administrative, câte una din cele două încăperi create prin împărțirea

grajdului și, respectiv, prin transformarea cuptorului, instanțele au ținut

seama de aceste realități și de prevederile art. 673

9

C. proc. civ.

atunci când au ales varianta a V a de partajare propusă de experți.

În

spiritul acelorași prevederi legale dar și al echității, instanțele au reținut

corect că, chiar în lipsa unei cereri reconvenționale pentru plata

contravalorii investițiilor făcute în imobil de către pârâtă și intervenient,

reclamanții beneficiază de aceste investiții în oricare dintre variantele de

partajare, astfel încât obligarea pârâtei și a intervenientului la plata sultei

(de altfel, inferioară cheltuielilor suportate de ei) ar însemna că aceștia să

fie supuși să plătească încă odată acele lucrări.

În

sublinierea spiritului de echitate care se impune în rezolvarea acestui aspect

al cauzei, s-a mai reținut și faptul că, la ultima reactualizare a valorilor,

expertul a ținut cont numai de lucrările executate de reclamanți omițând reactualizarea

contravalorii lucrărilor executate de pârâtă și de intervenient.

În

sfârșit, instanțele au motivat soluția de neacceptare a variantei a X a de

partaj cerută de reclamanți, invocând argumentele experților tehnici, potrivit

cărora adoptarea acestei variante ar aduce prejudicii însăși ideii de partaj,

expertul I.N. justificând cu argumente de ordin tehnic și economic dece curtea

nu poate fi partajată – fapt observat și de instanță cu ocazia cercetării la

fața locului – întrucât: deschiderea porții de acces cu dimensiuni de 1,00 –

1,50 m.p. ar încălca cotele de proprietate ale părților, anexele gospodărești

proprietatea pârâtei și a intervenientului precum și partea din grajd cuvenită

acestora ar intra în lotul reclamanților, iar corpul B, a cărei folosință este

deja partajată între părți ar reveni în totalitate pârâtei și intervenientului

care, astfel, ar primi în totalitate construcția veche de aproape 200 de ani.

Pe

lângă cele redate, se impune și constatarea că varianta a X a de partaj este

contrară dispozițiilor art. 741 alin. (2) C. civ., potrivit cărora „se va

evita, cât va sta prin putință îmbucătățirea peste măsură a eritajelor și

diviziunea exploatațiunilor”.

Față

de cele ce preced, și cum art. 741 C. civ. nu impune formarea de loturi egale

ci recomandă să se dea fiecărui copărtaș „pe cât se poate” aceeași cantitate de

bunuri, de drepturi sau de creanțe, soluția pronunțată în cauză este legală și

temeinică și urmează a fi menținută prin respingerea recursului.

Văzând

și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.N.

și C.E. împotriva deciziei civile nr.78 Ap din 23 octombrie 2002 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă.

Obligă pe recurenții-reclamanți

C.N. și C.E.la plata către intimații S.E. și S.H. a cheltuielilor de judecată

în cuantuum de 5 milioane lei.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 iunie 2003.