ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2438/2003

D E C I Z I A NR. 2438 DOSAR NR. 5444/2002 Ședința publică de la 5 iunie 2003 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții C.N. și C.E. au chemat în judecată pe pârâta S.E., pentru a se dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în C.F. 2922 Codlea, nr.top.1488-1489, casă curte și grădină, prin formare și atribuire de loturi în natură, eventuala diferență valorică urmând a fi compensată prin sultă. Prin întâmpinare, pârâta S.E. a susținut că reclamanții au venit în imobil în anul 1996, în timp ce ea și soțul ei îl ocupă din anul 1969 și că timp de 30 de ani au efectuat, pe cheltuiala lor și cu acordul proprietarilor anteriori, importante lucrări de reparații, investiții și întreținere (expres arătate) ce profită bunului în întregul său, deci și părții ce revine reclamanților și care urmează a fi avute în vedere la evaluarea imobilului.

Aceeași pârâtă a formulat cerere reconvențională solicitând partajarea imobilului în natură prin formarea a două loturi, potrivit cotelor de proprietate și folosință în fapt. În ceea ce privește curtea și grădina, au cerut ca acestea să fie împărțite în așa fel încât fiecare lot să aibă atât porțiuni însorite, cât și porțiuni umbrite (paralel cu poarta de acces în imobil), cu eventuale părți de uz comun pentru a se evita servituțiile de trecere.

În interesul pârâtei, în cauză a formulat cerere de intervenție soțul acesteia, S.H.F., care a reiterat susținerile pârâtei-reclamante privind investițiile și reparațiile executate timp de 30 de ani la imobil, constând din: refacerea, de trei ori, a podului casei; construirea zidului de la stradă și a portiței pentru alinierea casei la stradă; construirea unui zid de cărămidă în grajd, devenit unul din pereții camerei corespondente a reclamanților; refacerea gardurilor din stâlpi de beton, țeavă metalică și plasă de sârmă; construirea unei dependințe de strictă necesitate; înlăturarea cuptorului (datând din 1806) și construirea unei bucătării de vară și a unui antreu care, împreună, ocupă jumătate din interiorul fostului cuptor; construirea stâlpilor de susținere în pivniță; placarea curții cu plăci de beton, la toate acestea adăugându-se lucrările de întreținere și reparații curente la toate încăperile așa încât acestea să se mențină în stare bună.

Investită cu judecarea cauzei, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 2686 din 28 septembrie 1998, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov, având în vedere valoarea obiectului litigiului și prevederile art. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. În primă instanță Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 88/S din 11 februarie 2000, a admis, în principiu și în fond, acțiunea principală și cererea reconvențională, precum și cererea de intervenție dispunând ieșirea din indiviziune prin atribuire de loturi, fără obligare la plata sultei. Această hotărâre a fost, însă desființată – pentru omisiunea de pronunțare asupra unui capăt de cerere al acțiunii – cauza fiind trimisă spre rejudecare la prima instanță, prin decizia nr. 62/Ap din 29 mai 2000 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

În rejudecare același tribunal, prin sentința civilă nr. 357/S din 28 iunie 2002, a admis în principiu și în fond acțiunea principală și cererea reconvențională și, în fond, cererea de intervenție formulată (și precizată) în folosul pârâtei și: A constatat că asupra imobilului situat în Codlea, înscris în C.F. 2922 Codlea, nr.top.1488, 1489, în compunerea arătată în cartea funciară, sunt coproprietari; în cotă de câte ½ parte, reclamanții și pârâta. A dispus rectificarea Cărții Funciare 2922 Codlea, în sensul că suprafața reală a imobilului cu nr.top.1489 – casă și curte – este de 795,60 m.p. iar suprafața reală a întregului imobil, de 1112,60 m.p., față de cea înscrisă în C.F. - 1065,80 m.p.

A dispus ieșirea din indiviziune prin formare de loturi conform variantei a V a din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert ing. N.I., completat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul inginer C.I. și răspunsul aceluiași expert la obiecțiunile formulate de reclamanți, potrivit cu care: A atribuit reclamanților lotul II reprezentând corpul B compus din construcțiile precizate, teren (grădină) în suprafață de 236,14 m.p. și cota de ½ parte din părțile de uz comun, în valoare de 70.747.456 lei, iar pârâtei și intervenientului, lotul I reprezentând corpul A compus din construcțiile precizate, 236,14 m.p.

teren-grădină și cota de ½ parte din părțile de uz comun, în valoare de 84.693.197 lei; A stabilit că sunt părți de uz comun: zidul despărțitor între apartamentele I și II (corp A), zidul despărțitor între bucătărie și cuptor (corp B), zidul despărțitor între grajd și apartamentul II (corp A), împrejurimile: la stradă, cu porțile de acces și podețul din stradă, lângă gard, lângă cotețul de porci, terenul construit și neconstruit (curte I și curte II în suprafață de 640,32 m.p. cu nr.top. inițial 1488-1489 și branșamentele de apă, electricitate, gaz metan. A dispus înscrierea în C.F. 2922 Codlea a drepturilor de proprietate ale părților asupra loturilor nou formate, cu titlu de drept – atribuire în urma partajului.

A obligat pe pârâtă și intervenient să plătească reclamanților suma de 650.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale și a compensat restul cheltuielilor părților. Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.78/Ap din 23 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut, în ceea ce privește modalitatea de sistare a stării de indiviziune, că varianta a V a asigură respectarea drepturilor părților asupra cotelor părți ce le revin din imobil și a modului de folosință asupra acestuia, astfel cum a fost convenit de părți, propunerea de lotizare în această variantă fiind în deplină concordanță cu criteriile arătate în art. 673 9 C. proc.

civ. și principiul ce decurge din art. 741 C. civ., în conformitate cu care, „la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se, cât va sta prin putință, îmbucătățirea peste măsură a imobilelor și diviziunea exploatațiunilor”. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanții au declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susțin că, spre deosebire de varianta a X a de partajare, varianta a V a nu respectă principiul înscris în art. 741 C. civ. întrucât suprafețele construcțiilor nu sunt egale și nu sunt împărțite conform folosinței reale, care este alta decât aceea reținută de instanțe și nici criteriile enunțate de art. 673 9 C. proc.

civ., precum: natura bunului, domiciliul și ocupația părților – recurenții fiind cei care au locuit permanent în imobil și faptul că ei, iar nu pârâta și intervenientul, au efectuat construcții și îmbunătățiri la imobil astfel că era echitabil să le fie incluse în lotul atribuit. În plus, deși loturile acceptate în varianta a V a nu sunt egale, instanțele nu au obligat la sultă pe pârâtă și pe intervenient, al căror lot îl depășește valoric pe cel atribuit reclamanților. Se cere modificarea deciziei recurate în sensul realizării partajului în varianta a X-a a expertizei tehnice. Intimații S.E. și S.H.F. au cerut respingerea recursului, pentru motivele expuse în întâmpinare, concordante cu considerentele instanțelor.

Recursul nu este fondat. În baza unui amplu material probator administrat: înscrisuri, declarații de martori, cercetări la fața locului și rapoarte de expertiză tehnică însușite și de reclamanți după ce li s-a răspuns la obiecțiuni, instanțele au reținut că pârâta și intervenientul, care ocupă imobilul de peste 30 de ani și sunt proprietari asupra cotei de ½ parte din anul 1991, au efectuat lucrări de consolidare și renovare a clădirii: de reparații la pod, au modificat poarta și zidul pentru alinierea casei la stradă, au construit un zid în mijlocul grajdului pe care l-au despărțit în două părți egale, au edificat anexe gospodărești pentru creșterea de păsări și animale, în locul cuptorului care era în prag de dărâmare (clădirea datând din anul 1806) au edificat o bucătărie de vară și un antreu, au consolidat pivnița cu stâlpi de susținere, au pus plăci de ciment în curte, au refăcut gardurile și au mai edificat o dependință de strică necesitate.

Întrucât lucrările enumerate, necontestate de reclamanți, au sporit valoarea imobilului profitând și acestora, precum: lucrările de aliniere la stradă impuse de organele administrative, câte una din cele două încăperi create prin împărțirea grajdului și, respectiv, prin transformarea cuptorului, instanțele au ținut seama de aceste realități și de prevederile art. 673 9 C. proc. civ. atunci când au ales varianta a V a de partajare propusă de experți. În spiritul acelorași prevederi legale dar și al echității, instanțele au reținut corect că, chiar în lipsa unei cereri reconvenționale pentru plata contravalorii investițiilor făcute în imobil de către pârâtă și intervenient, reclamanții beneficiază de aceste investiții în oricare dintre variantele de partajare, astfel încât obligarea pârâtei și a intervenientului la plata sultei (de altfel, inferioară cheltuielilor suportate de ei) ar însemna că aceștia să fie supuși să plătească încă odată acele lucrări.

În sublinierea spiritului de echitate care se impune în rezolvarea acestui aspect al cauzei, s-a mai reținut și faptul că, la ultima reactualizare a valorilor, expertul a ținut cont numai de lucrările executate de reclamanți omițând reactualizarea contravalorii lucrărilor executate de pârâtă și de intervenient. În sfârșit, instanțele au motivat soluția de neacceptare a variantei a X a de partaj cerută de reclamanți, invocând argumentele experților tehnici, potrivit cărora adoptarea acestei variante ar aduce prejudicii însăși ideii de partaj, expertul I.N. justificând cu argumente de ordin tehnic și economic dece curtea nu poate fi partajată – fapt observat și de instanță cu ocazia cercetării la fața locului – întrucât: deschiderea porții de acces cu dimensiuni de 1,00 – 1,50 m.p.

ar încălca cotele de proprietate ale părților, anexele gospodărești proprietatea pârâtei și a intervenientului precum și partea din grajd cuvenită acestora ar intra în lotul reclamanților, iar corpul B, a cărei folosință este deja partajată între părți ar reveni în totalitate pârâtei și intervenientului care, astfel, ar primi în totalitate construcția veche de aproape 200 de ani. Pe lângă cele redate, se impune și constatarea că varianta a X a de partaj este contrară dispozițiilor art. 741 alin. (2) C. civ., potrivit cărora „se va evita, cât va sta prin putință îmbucătățirea peste măsură a eritajelor și diviziunea exploatațiunilor”. Față de cele ce preced, și cum art. 741 C. civ. nu impune formarea de loturi egale ci recomandă să se dea fiecărui copărtaș „pe cât se poate” aceeași cantitate de bunuri, de drepturi sau de creanțe, soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică și urmează a fi menținută prin respingerea recursului.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.N. și C.E. împotriva deciziei civile nr.78 Ap din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Obligă pe recurenții-reclamanți C.N. și C.E.la plata către intimații S.E. și S.H. a cheltuielilor de judecată în cuantuum de 5 milioane lei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2003.