ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7369/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin Decizia civilă nr. 626R din 26 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în majoritate, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.M.A.C. împotriva Deciziei civile nr. 203 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți C. (E.) C., S.G.C., Municipiul București, S.C. C. S.A., H.M. și H.P.E., (moștenitori ai pârâtei H.C.R.M. - decedată pe parcursul procesului).

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, în ceea ce privește critica referitoare la respingerea ca lipsit de interes a capătului de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului, aceasta este nefondată, în mod corect reținând instanța de apel că, atâta vreme cât preluarea în temeiul Decretului-Lege nr. 92/1950 este considerată abuzivă prin însăși Legea nr. 10/2001 (art. 2 lit. a)), este lipsită de interes solicitarea de a se constata ceea ce legea prevede în conținutul ei în mod expres. Mai mult, recurenta-reclamantă a depus la dosar hotărâri judecătorești rămase irevocabile cu privire la alte apartamente din imobil, prin care s-a constatat deja nevalabilitatea titlului statului cu privire la întreg imobilul în litigiu, situat în București, compus din teren și construcție.

Nevalabilitatea titlului statului este acceptată ca atare de către Curte, în opinie majoritară, apreciind însă că nu este necesar să mai fie constatată distinct în cadrul procesului de față, pentru motivele arătate. De asemenea, Curtea a reținut că recurenta reclamantă nu deține un "bun" în ceea ce privește dreptul de restituire în natură a apartamentului în litigiu, care să beneficieze de protecția oferită de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, aceasta putând pretinde existenta unui bun în sensul articolului menționat, doar în ceea ce privește dreptul la despăgubire, în condițiile legii speciale. În același timp, intimații pârâți, succesorii cumpărătorului în baza Legii nr. 112/1995, beneficiază de un "bun actual", reprezentat de însuși imobilul în litigiu asupra căruia dețin și posesia concretizată material.

Având în vedere ca recurenta-reclamantă nu deține un "bun" constând în dreptul la restituirea în natura a apartamentului în litigiu, este corectă soluția de respingere a acțiunii în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții-cumpărători, beneficiarii unui bun actual, date fiind prevederile Legii nr. 10/2001, fără a se putea susține că legea specială intră în conflict cu art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. La 3 octombrie 2011 recurenta-reclamantă S.M.A.C. a formulat cerere de revizuire împotriva acestei decizii, de motivarea căreia a luat la cunoștință în data de 22 septembrie 2011, solicitând admiterea cererii și schimbarea în tot a hotărârii atacate. A invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., susținând că Decizia nr. 626R din 26 mai 2011 este contrară Sentinței civile nr. 8511/2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5, prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra nevalabilității titlului statului asupra imobilului din București. Or, prin decizia atacată s-a admis excepția lipsei de interes în ce privește constatarea nevalabilității titlului statului, ceea ce face incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., reținând că, în speță, se invocă contrarietatea dintre o hotărâre pronunțată de o curte de apel și o hotărâre pronunțată de o judecătorie, astfel încât instanța mai mare în grad față de Curtea de Apel București este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând cererea de repunere în termen și cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 103 alin. (1) și ale art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei. Or, împrejurarea pe care revizuenta o invocă, respectiv aceea a observării unui motiv de revizuire abia după ce a cunoscut considerentele hotărârii atacate, nu poate fi apreciată ca reprezentând o împrejurare mai presus de voința părții, în sensul dispozițiilor legale mai sus citate.

Din moment ce legiuitorul a prevăzut că momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire a hotărârilor date de instanțele de recurs și anume de la pronunțare, a accepta că motivarea hotărârii reprezintă o împrejurare mai presus de voința părții care o împiedică să exercite calea extraordinară de atac, ar echivala cu schimbarea punctului de plecare al curgerii termenului, ceea ce este contrar legii. Așa fiind, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. și va respinge ca nefondată cererea revizuentei de repunere în termenul de revizuire. Sub aspectul regularității formulării cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este tardivă. Art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. dispune în sensul că "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare." În cauză s-a invocat contrarietatea Deciziei 626R din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, cu Sentința civilă nr. 8511/2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5. Așadar, termenul de o lună se va calcula de la 26 mai 2011 - data pronunțării hotărârii atacate, împlinindu-se la 26 iunie 2011. Nu poate fi reținută susținerea revizuentei, în sensul că termenul trebuie calculat de la data redactării hotărârii, întrucât această susținere excede dispozițiilor legale, iar termenul pentru exercitarea căii de atac este un termen imperativ.

Cum cererea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost depusă cu depășirea termenului de o lună de la data pronunțării hotărârii atacate, Înalta Curte constată tardivitatea revizuirii, urmând a o respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată cererea de repunere în termen. Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M.A.C. împotriva Deciziei civile nr. 626R din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012. Procesat de GGC - CL