ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7364/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 98A din 5 martie

2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondate

apelurile declarate de către reclamanții A.D.R., A.G. și C.S. și de către

pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România S.A. împotriva Sentinței civile nr. 425/2011 pronunțată de

Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că apelul este nefondat întrucât critica apelanților-reclamanți

în legătură cu cuantumul despăgubirilor vizează doar acel segment ce constituie

prejudiciu prin exproprierea parțială a terenului, lotul de teren rămas

nemaiputând fi valorificat decât cu o valoare redusă în raport cu cel expropriat.

Apelanții au apreciat cuantumul prejudiciului la 36.000 Euro, față de suma de

15.699 Euro, reținută în raportul de expertiză.

Singura probă

pertinentă și obiectivă pe baza căreia se poate reține cuantumul prejudiciului

invocat de reclamanți o constituie expertiza tehnică efectuată în cauză și care

indică neechivoc, pe baza tehnicilor de evaluare comparativă, că valoarea

prejudiciului este de 15.699 Euro, reținută corect și de judecătorul fondului.

În legătură cu

motivul de apel ce reclamă instituirea unui termen de 30 zile pentru executarea

obligației de despăgubire, în temeiul art. 30 din Legea nr. 33/1994, s-a

reținut că este nefondat întrucât, pe de o parte, exproprierea terenului

reclamanților s-a dispus în temeiul Legii nr. 198/2004 ce nu prevede nicio

obligație de stabilire a unui termen de executare, iar pe de altă parte,

termenul de 30 zile prevăzut de art. 30 din Legea nr. 33/1994 este prevăzut nu

neapărat în favoarea creditorilor expropriați, care ar putea în lipsa unui

atare termen, să ceară imediat punerea în executare, ci în favoarea debitorului

căruia i se oferă un termen de grație.

Conform raportului de

expertiză efectuat în cauză valoarea terenului a fost calculată atât în funcție

de situarea acestuia, cât și de prețurile de vânzare-cumpărare ale unor

terenuri similare ca așezare, fiind îndeplinite astfel, exigențele art. 26 din

Legea nr. 33/1994. Aceleași considerente au fost considerate aplicabile și

celei de a doua critici, vizând existența și cuantumul prejudiciului, calculat

la rândul său prin raportul de expertiză pe baza unor standarde tehnice

acreditate, menționate în cuprinsul raportului.

2.1. Motive

Pârâtul Statul Român

prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a

declarat recurs prin care a formulat, în esență, următoarele critici:

Obligând Statul Român

prin CNADR la plata sumei de 55.088 euro instanța care a soluționat apelul a

dat mai mult decât s-a cerut.

Hotărârea a fost

pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, evaluarea

terenului făcându-se cu nerespectarea criteriilor cumulativ imperative

stabilite prin acest text.

În mod greșit s-a

ținut cont de valoarea terenului expropriat la data exproprierii și nu la

momentul efectuării expertizei.

Nu s-a probat

prejudiciul suferit de reclamanți urmare a exproprierii parțiale.

2.2. Analiza

recursului

Recursul este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia.

Instanța de apel a

susținut că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză valoarea

terenului a fost calculată atât în funcție de situarea acestuia, cât și de

prețurile de vânzare-cumpărare ale unor terenuri similare ca așezare.

Instanța nu a avut

însă în vedere faptul că la raportul de expertiză, depus în noiembrie 2010, au

fost atașate contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2007, respectiv

2009.

Pe cale de

consecință, stabilind cuantumul despăgubirii cuvenite reclamanților prin

raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală

decurgând din interpretarea greșită a acestui temei de drept. Ca atare, critica

recurentului întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport de

dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea

din apel va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelurilor, fiind necesară

efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în

raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași

natură, în zona în care se află terenul expropriat. Cu ocazia rejudecării vor

fi avute în vedere și criticile privitoare la determinarea prejudiciului cauzat

de exproprierea parțială a terenului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de către pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România S.A. împotriva Deciziei civile nr. 98A din 5

martie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe de

apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL