ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7364/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia civilă nr. 98A din 5 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de către reclamanții A.D.R., A.G. și C.S. și de către pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. împotriva Sentinței civile nr. 425/2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelul este nefondat întrucât critica apelanților-reclamanți în legătură cu cuantumul despăgubirilor vizează doar acel segment ce constituie prejudiciu prin exproprierea parțială a terenului, lotul de teren rămas nemaiputând fi valorificat decât cu o valoare redusă în raport cu cel expropriat.

Apelanții au apreciat cuantumul prejudiciului la 36.000 Euro, față de suma de 15.699 Euro, reținută în raportul de expertiză. Singura probă pertinentă și obiectivă pe baza căreia se poate reține cuantumul prejudiciului invocat de reclamanți o constituie expertiza tehnică efectuată în cauză și care indică neechivoc, pe baza tehnicilor de evaluare comparativă, că valoarea prejudiciului este de 15.699 Euro, reținută corect și de judecătorul fondului.

În legătură cu motivul de apel ce reclamă instituirea unui termen de 30 zile pentru executarea obligației de despăgubire, în temeiul art. 30 din Legea nr. 33/1994, s-a reținut că este nefondat întrucât, pe de o parte, exproprierea terenului reclamanților s-a dispus în temeiul Legii nr. 198/2004 ce nu prevede nicio obligație de stabilire a unui termen de executare, iar pe de altă parte, termenul de 30 zile prevăzut de art. 30 din Legea nr. 33/1994 este prevăzut nu neapărat în favoarea creditorilor expropriați, care ar putea în lipsa unui atare termen, să ceară imediat punerea în executare, ci în favoarea debitorului căruia i se oferă un termen de grație. Conform raportului de expertiză efectuat în cauză valoarea terenului a fost calculată atât în funcție de situarea acestuia, cât și de prețurile de vânzare-cumpărare ale unor terenuri similare ca așezare, fiind îndeplinite astfel, exigențele art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Aceleași considerente au fost considerate aplicabile și celei de a doua critici, vizând existența și cuantumul prejudiciului, calculat la rândul său prin raportul de expertiză pe baza unor standarde tehnice acreditate, menționate în cuprinsul raportului. 2. Recursul 2.1. Motive Pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a declarat recurs prin care a formulat, în esență, următoarele critici: Obligând Statul Român prin CNADR la plata sumei de 55.088 euro instanța care a soluționat apelul a dat mai mult decât s-a cerut. Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, evaluarea terenului făcându-se cu nerespectarea criteriilor cumulativ imperative stabilite prin acest text.

În mod greșit s-a ținut cont de valoarea terenului expropriat la data exproprierii și nu la momentul efectuării expertizei. Nu s-a probat prejudiciul suferit de reclamanți urmare a exproprierii parțiale. 2.2. Analiza recursului Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Instanța de apel a susținut că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză valoarea terenului a fost calculată atât în funcție de situarea acestuia, cât și de prețurile de vânzare-cumpărare ale unor terenuri similare ca așezare. Instanța nu a avut însă în vedere faptul că la raportul de expertiză, depus în noiembrie 2010, au fost atașate contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2007, respectiv 2009. Pe cale de consecință, stabilind cuantumul despăgubirii cuvenite reclamanților prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală decurgând din interpretarea greșită a acestui temei de drept.

Ca atare, critica recurentului întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În raport de dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea din apel va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelurilor, fiind necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se află terenul expropriat. Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și criticile privitoare la determinarea prejudiciului cauzat de exproprierea parțială a terenului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de către pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. împotriva Deciziei civile nr. 98A din 5 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012. Procesat de GGC - CL