ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3295/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 8 august 2012 sub nr. 3834/232/2012, reclamantul D.V.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA C., anularea procesului verbal de contravenție din 24 octombrie 2011, cu consecința anulării sancțiunilor dispuse prin acesta. Prin încheierea din 21 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr. 3834/232/2012, Judecătoria Găești, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, reținând că, potrivit art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. raportat la art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției aparține instanței de la domiciliul petentului, în speță, Judecătoria Slatina. Prin sentința civilă nr. 4874 din 24 aprilie 2013, pronunțată în același dosar, Judecătoria Slatina a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către I.C.C.J., reținând, în esență, că prin procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 15/2002, s-a reținut ca loc al săvârșirii contravenției Autostrada A1 km 70 + 460 m, P., județul Dâmbovița care, potrivit, H.G. nr. 337/1993, se află în circumscripția Judecătoriei Găești. Potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002 în forma prevăzută la data înregistrării plângerii pe rolul Judecătoriei Găești, contravențiilor prevăzute de art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, respectiv, art. 32 alin. (2), conform cărora instanța competentă în soluționarea plângerii contravenționale este cea de la locul săvârșirii contravenției. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, pe de o parte, întrucât prezenta plângere contravențională a fost introdusă anterior acestei modificări, fiind guvernată de legea veche, iar pe de altă parte, pentru că se referă la procesele din materia contenciosului administrativ și fiscal, iar nu la cele din materie contravențională.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, pentru argumentele ce succed: În raport de obiectul cauzei, respectiv plângere contravențională formulată împotriva unui proces - verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispozițiile O.G. nr. 2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competența soluționării plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În stabilirea instanței competentă teritorial a soluționa prezenta plângere contravențională, problema care se ridică în speță este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, sunt aplicabile. Se observă că norma de competență teritorială, derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând deci distincția între cele două materii.

Coroborând sediul materiei cu dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziții tranzitorii și finale, se reține că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal nu și la cele în materie contravențională. Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând competența teritorială în materie contravențională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv, la 25 ianuarie 2012, instanța legal învestită fiind cea de la locul săvârșirii contravenției.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției a fost Autostrada A1 km 70 + 460 m, P., județul Dâmbovița, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Găești, competența soluționării plângerii contravenționale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2013.