ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3257/2013

Asupra conflictului de

competență, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe

rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 3 mai 2012, dispunsă din Dosarul

nr. 4917/288/2012 și înregistrată sub nr. 11516/288/2012, petenta SC K.B. SRL a

solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției din 10 aprilie

2012, întocmit de reprezentanții C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii,

petenta a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție menționat a fost sancționată

cu amendă de 250 RON, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzută

de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.

Prin sentința civilă

nr. 11471 din 23 noiembrie 2012, Judecătoria Râmnicu Vâlcea și-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, reținând în esență că,

potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic

al contravențiilor competentă să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria

în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Învestită prin declinare,

Judecătoria Găești prin încheierea din 20 februarie 2013 a dispus scoaterea de pe

rol a cauzei și înaintarea dosarului Judecătoriei Slatina, ca instanță de la domiciliul

petentului, având în vedere prevederile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

raportat la art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului

de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013.

Judecătoria Slatina, prin

sentința civilă nr. 4734 din 22 aprilie 2013, la rându-i, s-a declarat necompetentă

teritorial și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Găești.

A constatat ivit conflictul

negativ de competență între Judecătoria Slatina și Judecătoria Găești cu privire

la soluționarea prezentei cauze și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel,

Judecătoria Slatina a reținut că revenea instanței din circumscripția de la locul

săvârșirii faptei, competența soluționării cauzei,

conform dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

În concluzie, Judecătoria

Slatina a arătat că Judecătoria Găești este competentă să soluționeze cauza, ca

instanță de la locul săvârșirii contravenției, competență stabilită de O.G. nr.

2/2001, deoarece la data sesizării inițiale a instanței nu erau în vigoare dispozițiile

Legii nr. 2/2013.

Învestită astfel a pronunța

regulatorul de competență între Judecătoria Găești și Judecătoria Slatina, Înalta

Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Judecătoriei Găești competența

de soluționare a cauzei pentru considerentele ce succed:

Fapta pentru care a fost

întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză este reglementată

și sancționată de dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 15/2002, conform cărora „fapta

de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează

cu amenda”.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări

O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G.

nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”

Această normă de competență

teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea

a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Aceste dispoziții derogatorii

sunt aplicabile, însă, plângerilor contravenționale introduse ulterior intrării

în vigoare a acestei modificări, respectiv începând cu data de 15 februarie 2013,

regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură fiind cea înscrisă în

art. 24 C. proc. civ., coroborat cu art. 25 alin. (2) C. proc. civ., în această

materie aplicându-se regula, iar nu excepțiile arătate în art. XXIII alin. (1) și

alin. (4) din Legea nr. 2/2013.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii

și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi”, iar potrivit alin. (4) „dosarele se

trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece”.

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze

se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării

în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea

dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în

mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu

și în materie contravențională.

Prin urmare, art. XXIII

nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, considerent

pentru care prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie,

chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de

drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate

în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe

materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte

de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă

doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă

o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele

expuse, se reține că dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai

proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea

contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013.

Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentei a fost localitatea P., județul Dâmbovița zona situată

în circumscripția Judecătoriei Găești, așa încât, această instanță este competentă

să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere

caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele reținute,

Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența

judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Găești în a cărei rază teritorială s-a

săvârșit contravenția.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Găești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie

2013.