ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 668/2020

Ședința publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a Contencios Administartiv și Fiscal, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Cluj și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca anularea Deciziei nr. 21/27.06.2018 și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 24854/04.12.2017, prin care s-a dispus angajarea răspunderii sale solidare în limita sumei de 9.003.049 RON, compusă din debite în suma de 5.861.320 RON și accesorii în suma de 3.141.729 RON, stabilite în sarcina societății B. S.R.L., prin Decizia de impunere nr. x/25.09.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din ședința publică din 19 iunie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a Contencios Administartiv și Fiscal a suspendat judecarea cauzei în baza articolului 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că soluția din prezenta cauză depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2018, având în vedere că în respectivul dosar se pune în discuție chiar obligația pentru care s-a emis decizia de angajare a răspunderii reclamantului.

Împotriva încheierii pronunțată în data de 19 iunie 2019 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a Contencios Administartiv și Fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, să se dispună continuarea judecății în prezentul dosar, independent de stadiul de soluționare a dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea recursului, s-a arătat că în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a dispune suspendarea prezentului dosar, întrucât dezlegarea acțiunii din prezentul dosar, respectiv anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare, nu depinde, nici în tot și nici măcar în parte, de soluția din dosarul nr. x/2018.

Astfel, învederează că nu există legătură între cele două cauze, raportat la motivele de nelegalitate invocate în privința deciziei de angajare a răspunderii solidare a cărei anulare a solicitat-o, instanța de contencios fiind investită cu controlul de legalitate al acestui act administrativ, care are chiar valoare de titlu executoriu împotriva sa.

În concret, astfel cum a arătat și prin acțiunea introductivă, decizia de angajare a răspunderii solidare este un act administrativ nelegal, viciile care fac necesară anularea actului vizând nu doar procedura de emitere a acestuia, dar și neîndeplinirea condițiilor de fond.

Este esențial astfel că motivele de nelegalitate invocate prin acțiunea în contencios în privința deciziei de angajare a răspunderii solidare nu depind de soluționarea în prealabil a acțiunii în contencios cu privire la decizia de impunere formulată în dosarul nr. x/2018.

În continuare, recurentul-reclamant a arătat că măsura suspendării nu este nici măcar oportună, fiind incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil.

Așadar, raportat la situația de fapt, este relevant faptul că a avut efectiv posibilitatea să își exercite dreptul la apărare doar prin contestarea deciziei de angajare a răspunderii solidare pentru suma de 9.003.049 RON.

Exclusiv în acest cadrul procesual, respectiv prin invocarea excepției de nelegalitate a actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L., a avut posibilitatea să conteste și constatările organelor fiscale din cuprinsul deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală emise în 2015 în sarcina B., în baza cărora au fost stabilite obligațiile fiscale de 9.003.049 RON.

Efectul invocării excepției de nelegalitate și al eventualei admiteri a acesteia ar fi soluționarea prezentului dosar fără luarea în considerare a actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L., însă fără a afecta parcursul controlului de legalitate exercitat la inițiativa B. S.R.L., în dosarul nr. x/2018.

Altfel spus, a investit deja, pe calea excepției de nelegalitate, instanța de contencios în prezentul dosar cu argumentele de nelegalitate a actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L., prin care au fost stabilite obligațiile fiscale de 9.003.049 RON ce îi sunt imputate. De altfel, instanța de fond a pus în discuție admisibilitatea invocării excepției de nelegalitate, dispunând însă unirea cu fondul a acestei excepții.

Din moment ce la acest moment nu există o soluție definitivă a instanțelor de contencios care să confirme, raportat la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, pretinsa legalitate actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L., înseamnă că în niciun caz existența pe rolul instanțelor a dosarului nr. x/2018 nu împiedică soluționarea excepției de nelegalitate și nici soluționarea prezentului dosar.

Paralizarea dreptului său la apărare, prin suspendarea judecății dosarului pentru o perioadă îndelungată astfel încât să fie posibilă în prealabil soluționarea definitivă a dosarului x/2018, ar face într-adevăr inutilă soluționarea excepției de nelegalitate a actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L. și implicit ar degreva instanța de sarcina de a analiza argumentele pe care le-a invocat în susținerea excepției.

Totuși, simplificarea judecații prezentului dosar, cu consecința inevitabilă a tergiversării semnificative a dreptului său la acțiune, nu poate fi un argument pentru a justifica suspendarea judecății. Dimpotrivă, măsura suspendării contravine dreptului la un proces echitabil, într-un termen rezonabil, fiind o măsură care nu este menită să asigure nici justa soluționare a prezentului dosar, din moment ce și în prezentul doar instanța de contencios a fost investită, pe calea excepției de nelegalitate, cu motivele de nelegalitate ale actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L..

În acest sens, consideră că are relevanță și faptul că nelegalitatea deciziei de angajare a răspunderii solidare a fost invocată și pentru motive complet independente de constatările organelor fiscale din actele administrative emise în sarcina B. S.R.L.. În concret, motivele ce vizează întrunirea condițiilor de la art. 25 alin. (2) Codul de procedură fiscală, pentru angajarea răspunderii mele solidare. De altfel, analizarea acestor motive de nelegalitate, fără nicio legătură cu legalitatea actelor administrative emise în sarcina B. S.R.L., este prioritară și ar face oricum inutilă soluționarea excepției de nelegalitate invocată prin acțiunea introductivă.

În concluzie, apreciază că măsura suspendării judecății până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 (deci cel puțin pentru o perioadă de 2-3 ani) nu este o măsură oportună, ci dimpotrivă contravine în mod flagrant dreptului la un proces echitabil, cu respectarea unui termen rezonabil pentru valorificarea dreptului său de a cere instanței de contencios cenzurarea unui act administrativ, care are valoare de titlu executoriu de la data emiterii și care beneficiază de prezumția de legalitate.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii pronunțate în data de 19 iunie 2019 în dosarul nr. x/2019 ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor de nelegalitate invocate și a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate încheierea pronunțată în data de 19 iunie 2019 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal prin care a suspendat judecarea cauzei în baza articolului 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj.

Curtea de apel a reținut că soluția din prezenta cauză depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2018, având în vedere că în respectivul dosar se pune în discuție chiar obligația pentru care s-a emis decizia de angajare a răspunderii reclamantului.

La aceeași concluzie a ajuns și Înalta Curte în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident cauzei, la situația de fapt.

Astfel, prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2018, reclamanta B. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană A Finanțelor Publice Cluj ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 139/19.03.2018 prin care s-a soluționat contestația înregistrată la Direcția generală de Soluționare a Contestațiilor sub nr. x/02.12.2015 și reînregistrată sub nr. x/27.02.2018, anularea Deciziei de impunere nr. x/25.09.2015 privind obligațiile fiscale suplimentar stabilite la plată în urma inspecției fiscale, anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/25.09.2015, cu consecința anulării obligațiilor fiscale suplimentare stabilite la plată constând în TVA, impozit pe profit și accesoriile aferente, stabilite prin actele administrative contestate, respectiv impozit pe profit în valoare de 2.085.022 RON, la care se adaugă dobânzi/majorări de întârziere, în cuantum de 606.592 RON și penalități de întârziere de 277.968 RON, obligații de plată a TVA în cuantum de 3.802.458 RON, la care se adaugă dobânzi/majorări de întârziere, în cuantum de 1.355.987 RON și penalități de întârziere de 567.638 RON și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Din analiza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reiese că: judecătorul va suspenda:

În cauza de față reclamantul solicită anularea Deciziei nr. 21/27.06.2018 și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 24854/04.12.2017, prin care s-a dispus angajarea răspunderii sale solidare în limita sumei de 9.003.049 RON, compusă din debite în suma de 5.861.320 RON și accesorii în suma de 3.141.729 RON, stabilite în sarcina societății B. S.R.L., prin Decizia de impunere nr. x/25.09.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj.

În situația faptică expusă este evident și de netăgăduit că soluționarea acestei acțiuni este în strânsă legătură cu acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj, având în vedere că obligațiile fiscale pentru care s-a dispus atragarea răspunderii, astfel cum este menționat și în decizia contestată, sunt aferente deciziei de impunere nr. x/25.09.2015 și Raportului de inspecție fiscală nr. x/25.09.2015, acte administrativ fiscale ce fac obiectul controlului de legalitate exercitat în dosarul nr. x/2018.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere și faptul că pentru angajarea răspunderii în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, una dintre condițiile impuse de către legiuitor este reaua-credință, condiție ce trebuie analizată de către organul fiscal la emiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare, iar în cauză, organul fiscal a analizat, în cuprinsul deciziei atacate, această condiție prin trimitere la cele reținute în Raportul de inspecție fiscală nr. x/25.09.2015, act administrativ fiscal a cărui analiză face obiectul dosarului nr. x/2018

În același sens, se reține și că prin cererea de chemare în judecată recurentul-reclamant aduce argumente cu referire la o pretinsă nelegalitate a deciziei de impunere nr. x/28.09.2015, iar dosarul nr. x/2018 are ca obiect tocmai anularea acestui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligațiile fiscale pentru care s-a dispus atragerea răspunderii solidare a recurentului-reclamant.

Cu privire la susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 nu este o măsură oportună, ci dimpotrivă contravine în mod flagrant dreptului la un proces echitabil, cu respectarea unui termen rezonabil pentru valorificarea dreptului său de a cere instanței de contencios cenzurarea unui act administrativ, Înalta Curte are în vedere faptul că posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiție, precum și în respectarea principiului aflării adevărului, instanța este datoare să valorifice în interesul tuturor părților din proces, dispozițiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor și interesele legitime ale celorlalte părți.

Termenul în care este înfăptuită justiția este esențial pentru garantarea eficacității sale, însă susținerile recurentului nu pot fi primite, atâta vreme cât pentru considerente ce definesc caracterul echitabil al procedurii judiciare celeritatea nu trebuie să vină în contradicție cu dreptul de apreciere al judecătorului asupra oportunității luării măsurii suspendării în speță.

Înalta Curte are în vedere și practica Curții Constituționale, care, în Decizia sa nr. 29 din 27 ianuarie 2004, a reținut că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești (și nu numai) ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți. Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfășurării judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2020.