ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 661/2003

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚI

SECȚIA CIVILĂ

La data de 5 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S.E.împotriva deciziei nr.550 A din 3 octombrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 5 februarie 2003 iar pronunțarea s-a amânat la 19 februarie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la data de 21 aprilie 1997 la Judecătoria sector 1 București reclamantul S.E.a chemat în judecată Primăria Municipiului București, solicitând să se constate că este proprietarul imobilului din București, str. Arh.Ion Mincu nr.31, sector 1 (teren și construcție corp A și B) și pârâtul să fie obligat să-i lase în deplină posesie și folosință imobilul.

De asemenea, a chemat în judecată și pe pârâtul N.I. cerând anularea contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr.3 situat la etajul 1 din imobil. În motivare a arătat că statul deține fără titlu imobilul. La data de 18 noiembrie 1997 B.A. și P.A. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și arătând în motivare că imobilul este deținut cu titlu de stat și B.A.a cumpărat în baza Legii 112/1995 apartamentul nr.2 pe care l-a deținut în calitate de chiriaș, iar P.A., chiriaș al apartamentului 2 bis, a demarat procedura de cumpărare a apartamentului în baza Legii 112/1995. Prin întâmpinare N.I. și N.M. au arătat că au vândut apartamentul nr.3 către C.I.și O.I.care au fost introduși în cauză în calitate de pârâți, prin încheierea din data de 3 martie 1998. La rândul lor, prin întâmpinare, C.I.

și O.I. au arătat că au vândut apartamentul nr.3 către societatea civilă profesională de avocați „Popovici și Asociații”, care a fost introdusă în cauză prin încheierea din data de19 ianuarie 1999, în calitate de pârâtă. Prin sentința civilă nr.4233 din 16 martie 1999 Judecătoria sector 1 București și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București. Prin sentința civilă nr.191 F Tribunalul București, Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.E.și cererea de intervenție în interes propriu formulată de B.A.și P.A..

A obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului București să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, str.Arh.Ion Mincu nr.31, sector 1, compus din teren în suprafață de 425,70 mp și construcție compusă din parter, etaj și mansardă, cu excepția apartamentului nr.3 situat la etajul 1 al imobilului și a apartamentului nr.2 situat la parterul imobilului. A respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.50 din 17 octombrie 1973 intervenit între Întreprinderea pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor (I.C.V.L.) București și pârâții N.I. și N.M. și a contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente privind apartamentul nr.3.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că imobilul a trecut în proprietatea statului ca efect al aplicării Decretului nr.92/1950. Proprietarul imobilului, autorul reclamantului, era exceptat de la aplicarea măsurii naționalizării, fiind pensionar, așa încât preluarea imobilului s-a făcut fără titlu. Având în vedere principiul ocrotirii bunei credințe, cererea de constatare a nulității actului de vânzare-cumpărare nr.50 din 17 octombrie 1973 a fost respinsă. De asemenea, instanța a mai reținut că a fost investită cu acțiunea în revendicare numai împotriva pârâtului Consiliul General al Municipiului București care nu poate fi obligat să restituie părțile din imobil pe care nu le mai are. Instanța nu a fost sesizată cu acțiunea în revendicare în contradictoriu cu dobânditorii succesivi ai apartamentului nr.3, nici cu dobânditorul apartamentului nr.2, motiv pentru care nu a comparat titlurile acestora cu cel al reclamantului.

În ce îl privește pe intervenientul P.A., acesta este chiriaș, iar drepturile sale locative nu sunt puse în discuție în cadrul acțiunii în revendicare. Împotriva acestei hotărâri reclamantul S.E. și Municipiul București, reprezentat de Primarul General au declarat apel. În apelul său S.E. critică hotărârea în esență pentru că, deși a stabilit că statul nu are titlu valabil asupra imobilului, a admis în parte acțiunea și a respins capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr.3, cu motivarea respectării principiului bunei credințe. Municipiul București, reprezentat de Primarul General, a susținut în apelul său că imobilul nu este identificat și individualizat (str.Ion Mincu nr.31 colț cu str.Porumbaru nr.2 sau str.Arh.Ion Mincu nr.31, sector 1), iar reclamantul nu și-a dovedit valabilitatea titlului.

Decizia civilă nr.550/A din 3 octombrie 2000 Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă, a respins apelurile ca nefondate, confirmând soluția instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că instanța a fost investită cu acțiunea în revendicare numai împotriva pârâtului Consiliul General al Municipiului București, care nu poate fi obligat să restituie părțile din imobil pe care nu le mai posedă la data introducerii acțiunii și că acțiunea în revendicare nu a fost formulată împotriva dobânditorilor succesivi ai apartamentului nr.3, nici împotriva intervenientului B. A. Împotriva acestei hotărâri reclamantul S.E. a declarat recurs bazându-se pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.9 și 11 C.proc.civ..

În criticile sale reclamantul a arătat că proprietarul imobilului nu a avut raporturi juridice directe decât cu statul și potrivit principiului disponibilității reclamantul este cel care stabilește părțile cu care înțelege să se judece și obiectul pricinii. Statul, neavând titlu valabil, vânzările apartamentelor 3 și 2 sunt lovite de nulitate absolută întrucât s-a dispus greșit restituirea parțială a imobilului și greșit s-a apreciat că Consiliul General al Municipiului București nu poate fi obligat să restituie părțile din imobilul pe care nu le mai are. Recurentul-reclamant a mai arătat că acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare poate fi făcută concomitent cu acțiunea în revendicare, dar și separat.

Considerentul privind buna credință a cumpărătorilor nu poate fi un argument care să înfrângă faptul că statul nu a avut titlu valabil. Recursul este fondat, dar pentru un alt motiv ce a fost invocat și urmează a fi analizat conform art.306 C.proc.civ.. Municipiul București, reprezentat de Primarul General în apelul formulat a susținut că imobilul nu este identificat și individualizat (str.Ion Mincu nr.31 colț cu str.Porumbaru nr.2 sau str. Arh.Ion Mincu nr.31, sector 1), iar reclamantul nu și-a dovedit valabilitatea titlului. Din analiza deciziei civile nr.550/A din 3 octombrie 2000 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă, reiese că apelul Primăriei Municipiului București nu a fost analizat, iar în ce privește apelul reclamantului al doilea motiv referitor la cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nu a fost, de asemenea, analizat.

Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi admis, casată decizia și cauza trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor. În rejudecare, instanța urmează să aibă în vedere și criticile formulate în prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul introdus de recurentul S.E. împotriva deciziei nr.550/A din 3 octombrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.