ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 661/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 661/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
R O M Â N I A
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚI
SECȚIA CIVILĂ
La data de 5 februarie 2003 s-a luat în examinare
recursul declarat de reclamantul S.E.împotriva deciziei nr.550 A din 3
octombrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate
în încheierea cu data de 5 februarie 2003 iar pronunțarea s-a amânat la 19
februarie 2003.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data
de 21 aprilie 1997 la Judecătoria sector 1 București reclamantul S.E.a
chemat în judecată Primăria Municipiului București, solicitând să se constate
că este proprietarul imobilului din București, str. Arh.Ion Mincu nr.31, sector
1 (teren și construcție corp A și B) și pârâtul să fie obligat să-i lase în
deplină posesie și folosință imobilul.
De asemenea, a chemat în
judecată și pe pârâtul N.I. cerând anularea contractului de vânzare-cumpărare
privind apartamentul nr.3 situat la etajul 1 din imobil.
În motivare a arătat că statul
deține fără titlu imobilul.
La data de 18 noiembrie 1997
B.A. și P.A. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu solicitând
respingerea acțiunii ca neîntemeiată și arătând în motivare că imobilul este
deținut cu titlu de stat și B.A.a cumpărat în baza Legii 112/1995 apartamentul
nr.2 pe care l-a deținut în calitate de chiriaș, iar P.A., chiriaș al
apartamentului 2 bis, a demarat procedura de cumpărare a apartamentului în baza
Legii 112/1995.
Prin întâmpinare N.I. și N.M. au
arătat că au vândut apartamentul nr.3 către C.I.și O.I.care au fost introduși
în cauză în calitate de pârâți, prin încheierea din data de 3 martie 1998. La
rândul lor, prin întâmpinare, C.I. și O.I. au arătat că au vândut apartamentul
nr.3 către societatea civilă profesională de avocați „Popovici și Asociații”,
care a fost introdusă în cauză prin încheierea din data de19 ianuarie 1999, în
calitate de pârâtă.
Prin sentința civilă nr.4233
din 16 martie 1999 Judecătoria sector 1 București și-a declinat competența în
favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr.191 F
Tribunalul București, Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a
admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.E.și cererea de intervenție
în interes propriu formulată de B.A.și P.A..
A obligat pârâtul Consiliul
General al Municipiului București să lase reclamantului în deplină proprietate
și posesie imobilul situat în București, str.Arh.Ion Mincu nr.31, sector 1,
compus din teren în suprafață de 425,70 mp și construcție compusă din parter,
etaj și mansardă, cu excepția apartamentului nr.3 situat la etajul 1 al
imobilului și a apartamentului nr.2 situat la parterul imobilului.
A respins ca nefondat capătul
de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.50
din 17 octombrie 1973 intervenit între Întreprinderea pentru Construirea și
Vânzarea Locuințelor (I.C.V.L.) București și pârâții N.I. și N.M. și a contractelor
de vânzare-cumpărare subsecvente privind apartamentul nr.3.
Pentru a hotărî astfel
instanța a reținut că imobilul a trecut în proprietatea statului ca efect al
aplicării Decretului nr.92/1950.
Proprietarul imobilului,
autorul reclamantului, era exceptat de la aplicarea măsurii naționalizării,
fiind pensionar, așa încât preluarea imobilului s-a făcut fără titlu.
Având în vedere principiul
ocrotirii bunei credințe, cererea de constatare a nulității actului de
vânzare-cumpărare nr.50 din 17 octombrie 1973 a fost respinsă.
De asemenea, instanța a mai
reținut că a fost investită cu acțiunea în revendicare numai împotriva
pârâtului Consiliul General al Municipiului București care nu poate fi obligat
să restituie părțile din imobil pe care nu le mai are.
Instanța nu a fost sesizată cu
acțiunea în revendicare în contradictoriu cu dobânditorii succesivi ai
apartamentului nr.3, nici cu dobânditorul apartamentului nr.2, motiv pentru
care nu a comparat titlurile acestora cu cel al reclamantului.
În ce îl privește pe
intervenientul P.A., acesta este chiriaș, iar drepturile sale locative nu sunt
puse în discuție în cadrul acțiunii în revendicare.
Împotriva acestei hotărâri
reclamantul S.E. și Municipiul București, reprezentat de Primarul General au
declarat apel.
În apelul său S.E. critică
hotărârea în esență pentru că, deși a stabilit că statul nu are titlu valabil
asupra imobilului, a admis în parte acțiunea și a respins capătul de cerere
privind anularea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr.3, cu
motivarea respectării principiului bunei credințe.
Municipiul București,
reprezentat de Primarul General, a susținut în apelul său că imobilul nu este
identificat și individualizat (str.Ion Mincu nr.31 colț cu str.Porumbaru nr.2
sau str.Arh.Ion Mincu nr.31, sector 1), iar reclamantul nu și-a dovedit
valabilitatea titlului.
Decizia civilă nr.550/A
din 3 octombrie 2000 Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă, a respins
apelurile ca nefondate, confirmând soluția instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel, s-a
reținut că instanța a fost investită cu acțiunea în revendicare numai împotriva
pârâtului Consiliul General al Municipiului București, care nu poate fi obligat
să restituie părțile din imobil pe care nu le mai posedă la data introducerii
acțiunii și că acțiunea în revendicare nu a fost formulată împotriva
dobânditorilor succesivi ai apartamentului nr.3, nici împotriva
intervenientului B. A.
Împotriva acestei hotărâri
reclamantul S.E. a declarat recurs bazându-se pe motivele de casare prevăzute
de art.304 pct.9 și 11 C.proc.civ.. În criticile sale reclamantul a arătat că
proprietarul imobilului nu a avut raporturi juridice directe decât cu statul și
potrivit principiului disponibilității reclamantul este cel care stabilește părțile
cu care înțelege să se judece și obiectul pricinii.
Statul, neavând titlu valabil,
vânzările apartamentelor 3 și 2 sunt lovite de nulitate absolută întrucât s-a
dispus greșit restituirea parțială a imobilului și greșit s-a apreciat că
Consiliul General al Municipiului București nu poate fi obligat să restituie
părțile din imobilul pe care nu le mai are.
Recurentul-reclamant a mai
arătat că acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de
vânzare-cumpărare poate fi făcută concomitent cu acțiunea în revendicare, dar
și separat.
Considerentul privind buna
credință a cumpărătorilor nu poate fi un argument care să înfrângă faptul că
statul nu a avut titlu valabil.
Recursul este fondat, dar
pentru un alt motiv ce a fost invocat și urmează a fi analizat conform art.306
C.proc.civ..
Municipiul București,
reprezentat de Primarul General în apelul formulat a susținut că imobilul nu
este identificat și individualizat (str.Ion Mincu nr.31 colț cu str.Porumbaru
nr.2 sau str. Arh.Ion Mincu nr.31, sector 1), iar reclamantul nu și-a dovedit
valabilitatea titlului.
Din analiza deciziei civile
nr.550/A din 3 octombrie 2000 a Curții de Apel București, Secția a III-a
civilă, reiese că apelul Primăriei Municipiului București nu a fost analizat,
iar în ce privește apelul reclamantului al doilea motiv referitor la cererea de
constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nu a fost,
de asemenea, analizat.
Pentru aceste considerente,
recursul urmează a fi admis, casată decizia și cauza trimisă aceleiași instanțe
pentru rejudecarea apelurilor. În rejudecare, instanța urmează să aibă în
vedere și criticile formulate în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de recurentul S.E. împotriva
deciziei nr.550/A din 3 octombrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București,
Secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță
pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 19 februarie 2003.