ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6153/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. x/2015 din 2 decembrie 2015, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Adjud a solicitat anularea Dispoziției nr. 428 din 2 iunie 2015 emisă de Primarul mun. Adjud, anularea următoarelor acte administrativ fiscale emise de Serviciul Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Adjud:

- Declarațiile/Deciziile de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren nr. x;

- Procesele-verbale - înștiințare de plată pentru impozit pe teren nr. x;

- Lista terenuri 3625 din 31 martie 2015;

- Declarațiile fiscale/Deciziile de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri nr. x;

- Procesele-verbale - înștiințare de plată pentru impozit pe clădiri nr. x;

- Lista clădiri x din 31 martie 2015;

- Decizia de impunere pentru stabilirea impozitului nr. x din 31 martie 2015; suspendarea executării tuturor actelor administrativ fiscale a căror anulare o solicită, până la soluționarea definitivă a litigiului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea formulată de reclamantă la data de 2 iunie 2016 și-a precizat pct. 2 din cererea de chemare în judecată inițială, solicitând anularea doar a actelor administrativ-fiscale emise de pârâtă, respectiv deciziile de impunere pentru teren și clădiri și Decizia de impunere cumulativă x/2015, că referitor la această din urmă decizie există Sentința civilă nr. 77/2014 prin care a fost anulată taxa viză autorizație pentru foraj, iar cu privire la celelalte decizii contestate arată că există inadvertențe între suprafețele existente și cele predate de Primăria Ruginești, că pentru acestea a fost achitat obligațiile fiscale datorate până la 30 iunie 2015 către Primăria Ruginești.

Prin Sentința civilă nr. 42 din 20 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea, așa cum aceasta a fost precizată, formulată de reclamanta SC A. SRL Bacău, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Adjud; s-a anulat în tot Decizia de impunere nr. x din 31 martie 2015 emisă de Municipiul Adjud prin Serviciul de Impozite și Taxe Persoane Juridice; s-au anulat în parte deciziile 416, 417, 418, 419, 420, 421, 422, 423, 425, 426, 427, 428, 432 emise de Municipiul Adjud prin Serviciul de Impozite și Taxe Persoane Juridice 31 martie 2015, în ceea ce privește impozitul pe teren stabilit pentru anul 2014 și pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2015, fiind menținute deciziile contestate pentru impozitul pe teren stabilit pentru perioada 1 aprilie 2015 -31 decembrie 2015; s-au anulat în parte Deciziile 400/2395, 401/2396, 402/2397, 403/2398, 404/2399, 405/2400, 406/2401, 407/2402, 408/2403, 409/2404, 410/2405, 411/2406, 412/2407, 413/2408, 414/2409, 415/2410 emise de Municipiul Adjud prin Serviciul de Impozite și Taxe Persoane Juridice la 31 martie 2015, în ceea ce privește impozitul pe clădiri stabilit de pârâtă pentru anul 2014 și cel pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2015, fiind menținute deciziile contestate pentru impozitul pe clădiri stabilit pentru perioada 1 aprilie 2015 - 31 decembrie 2015; s-a anulat în parte Decizia nr. 428 din 2 iunie 2015, în limitele în care au fost anulate actele administrativ fiscale prin care au fost stabilite obligațiile fiscale în sarcina contribuabilului; s-a admis în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 4.550 RON, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorarii expert și expert parte.

Împotriva Sentinței civile nr. 42 din 20 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs atât reclamanta SC A. SRL, cât și pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Adjud, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamanta SC A. SRL a arătat în esență, următoarele:

Instanța de fond a nesocotit atât normele fiscale privitoare la stabilirea creanțelor fiscale, cat și normele legale în baza cărora se determina regimul juridic al imobilelor în vederea impozitării.

- Prima instanța a considerat neîntemeiat ca, în conformitate cu prev. art. 30 Codul de procedură fiscală, prin pronunțarea Sentinței nr. 866/2014 a intervenit o cesiune de creanță între UAT Ruginești și UAT Adjud, cu privire la impozitul pe teren și clădiri datorat de A. Potrivit art. 30.1 din Norma metodologică de punere în aplicare a CPF, "Cesiunea de creanță trebuie să îndeplinească cerințele de validitate din dreptul comun. Plățile efectuate între organul fiscal și contribuabilul cedent până la notificarea cesiunii sunt valabile".

Sentința nr. 866/2014 nu îndeplinește cerințele de validitate pentru o cesiune de creanță, nu identifica o creanță certa și lichida care să fie transmisă la UAT Adjud, ci modifică limita "de proprietate, dar fără identificarea în concret a proprietăților și proprietarilor supuși modificării UAT-ului. Prin Sentința nr. 866/2014 nu se identifica baza de impozitare transmisă și nici întinderea creanței fiscale cesionate.

Pârâta a procedat la impunerea din oficiu și nu în baza unei cesiuni de creanța. O cesiune de creanța în adevăratul sens al instituției nici nu poate opera între cele două UAT-uri, întrucât cota de impozitare diferă de la o unitate administrativa la alta, nivelul cotei fiind stabilit diferit pe fiecare UAT, prin hotărâre a Consiliului Local, conform art. 246, art. 258 C. fisc.

Contrar celor reținute de instanța de fond, deciziile contestate au fost emise cu încălcarea tocmai a principiului certitudinii impunerii, prevăzut la art. 3 C. fisc. , recurenta fiind lipsită de posibilitatea identificării în concret a sarcinii fiscale stabilite: care este baza de impozitare (terenurile și clădirile) asupra cărora au fost stabilite impozitele.

- În mod nelegal instanța de fond a reținut că organul fiscal a stabilit baza de impozitare prin estimare rezonabilă, conform art. 67 alin. (1) din C. proc. fisc. , pe baza Procesului-verbal nr. x din 13 martie 2015 încheiat cu Primăria, considerând că s-au predat evidențele fiscale solicitate. Acest proces-verbal nu poate constitui baza pentru stabilirea din oficiu a impozitelor pe teren și clădiri, atât timp cat nu cuprinde niciunul din elementele cerute obligatoriu de normele fiscale: identificare lot proprietate, act proprietate în baza căruia este deținut, suprafața teren/valoare clădire, categorie de folosința, etc.

Prima instanță consideră în mod nelegal că trebuia să facă dovada că limitele de proprietate sunt altele decât cele reținute în Sentința nr. 866/2014. În prezenta cauză nu limitele de proprietate sunt contestate, ci incorecta identificare a proprietăților dinlăuntrul acestor limite.

Pârâta nu a făcut niciun demers legal de punere în executare a Sentinței civile nr. 866/2014 și de întocmire a documentațiilor cadastrale privitoare la modificarea regimului juridic al suprafeței preluate pe raza sa teritorială (registrul proprietăților și al proprietarilor), și în funcție de aceasta să procedeze la impozitarea lor conform prevederilor fiscale.

Consideră reclamanta-recurentă că pârâta era obligată să pună în executare Sentința civilă nr. 866/2014, conform normelor cadastrale în vigoare și pe baza registrului cadastral ale proprietarilor și cel al corpurilor de proprietate actualizate conform acestei sentințe, să procedeze la identificarea imobilelor care urmează a se impozita de către pârâtă, de la data modificării.

Nelegalitatea deciziilor contestate a vizat în principal:

i) greșita stabilire a noii baze de impunere de către organul fiscal, datorită identificării greșite a imobilelor care și-au schimbat situația juridică, prin transferarea de la com. Ruginești pe raza administrativ teritoriala a mun. Adjud;

ii) stabilirea greșită a datei de la care se datorează impozitul, cu consecința imputării retroactive a impozitului suplimentar pe noiembrie - decembrie 2014 și perceperea de impozit în perioada 1 ianuarie 2015 - 30 iunie 2015, înainte de modificarea regimului juridic al imobilelor conform notărilor cadastrale, ba chiar și înainte de preluarea în evidențele sale a bunurilor impozabile la 13 martie 2015.

Prin decizia de impunere trebuie stabilită întâi baza de impunere raportat la care se stabilește cuantumul impozitul, pentru fiecare perioadă impozabilă, conform art. 87 C. proc. fisc. , baza de impunere fiind obligatorie în cuprinsul deciziei.

Ca urmare a Sentinței civile nr. 866/2014, pârâta trebuia să facă demersurile legale de actualizare a evidentelor de publicitate imobiliară: identificarea proprietarilor și proprietăților transferate pe raza sa teritorială, și abia apoi, în funcție de aceste actualizări, să procedeze la impozitarea lor conform prevederilor fiscale.

Cu ignorarea dispozițiilor legale în materie și fără ca pârâta să identifice singură imobilele care s-au transferat pe raza sa teritorială, aceasta a solicitat la 13 martie 2015 Primăriei Ruginești (care dispunea de altfel de aceleași date ca și pârâta) predarea situației imobilelor aparținând A., aflate în evidența fiscală a Primăriei Ruginești la acea data. Primăria Ruginești, în lipsa oricăror elemente de identificare a proprietăților A. x nr. 866/2014, în mod arbitrar, fără o evidență fiscală actualizată la zi în funcție de dosarele de înregistrare fiscală, a încheiat Procesul-verbal nr. x din 13 martie 2015, predând o situație greșită, departe de realitate.

Arată recurenta că în conformitate cu prev. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 și ale art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 700/2014, în care se stabilește că regimul juridic și economic al imobilelor pe baza cărora se stabilesc obligațiile fiscale de natura impozitelor și taxelor este cel înscris în cartea funciară a imobilului, a procedat corect și legal, și după comunicarea încheierilor și Extraselor CF de modificarea a situației juridice a terenurilor și clădirilor proprietate, în urma modificării limitei de hotar, a depus la Serviciul de Impozite și Taxe Adjud noile Declarații de impunere aferente acestor modificări: Declarațiile de impunere înregistrate sub nr. x, 2570, 2571 din 1 iulie 2015, însoțite de actele de proprietate, urmând ca stabilirea impozitului să se facă de pârâta pe baza acestor declarații.

Pârâta a stabilit greșit data de 1 noiembrie 2014 ca data de debut a perioadei impozabile, calculata ca prima zi a lunii următoare datei de 30 octombrie 2014, când a rămas definitiva Sentința 866/2014.

Consideră recurenta că modificarea situației juridice a terenurilor și clădirilor nu a operat la rămânerea definitivă a Sentinței nr. 866/2014, ci la data când OCPI a efectuat operațiunile de identificare a imobilelor și a proprietarilor și a efectuat modificările în evidentele cadastrale, pentru opozabilitate, adică la 08 aprilie 2015, conform extraselor CF depuse la dosar, comunicate acesteia.

Se arată astfel că impozitul pe 2014 a fost achitat integral la Primăria Ruginești, conform, Înștiințării de plată nr. x din 31 martie 2014, cu OP nr. x din 31 martie 2014 - 19.157 RON impozit teren curți-construcții, OP 730/31 martie 2014 - 1.388 RON impozit teren extravilan, OP 956 din 31 martie 2014 - 78.133 RON impozit clădiri, iar la data comunicării modificării situației juridice a unei părți din terenuri și clădiri, impozitul pe sem. I - 2015 era achitat deja la Ruginești (OP 1338 din 30 ianuarie 2015 - 868 RON impozit teren, OP 1339 din 30 ianuarie 2015 - 43.408 RON impozit clădiri, OP 1340 din 30 ianuarie 2015 - 10.643 RON impozit teren curți-construcții). Astfel, în mod legal, impozitul pentru imobilele care și-au modificat UAT-ul se datorează la Adjud începând cu 1 iulie 2015, data înregistrării la parata a Declarațiilor de impunere nr. x, 2570, 25717 din 1 iulie 2015, conform Normelor Metodologice pct. 67 lit. c) la art. 254 CF și art. 259 alin. (4) CF.

Referitor la anularea integrală a Deciziilor de impunere pe teren 416 - 423, 432 din 31 martie 2015 și a Deciziei de impunere pe clădiri nr. 415 din 31 martie 2015

Recurenta consideră că a făcut dovada cu actele de proprietate depuse la dosarul cauzei, respectiv Deciziile de impunere pe teren 416 - 423, 432 din 31 martie 2015 și Decizia de impunere pe "clădiri" nr. 415 din 31 martie 2015 sunt emise cu încălcarea absolută a legislației fiscale, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fond anularea în tot a acestor decizii. Corpurile de proprietate asupra cărora pârâta a stabilit obligațiile fiscale prin Deciziile nr. 423 și nr. 432 din 31 martie 2015 nu există deloc în proprietatea sa, iar celelalte imobile impuse prin Deciziile nr. 416 - 422 din 31 martie 2015 nu există fizic ca și corp de proprietate.

Tabelul cu situația terenurilor aparținând A., întocmit de Primăria Ruginești și atașat la Procesul-verbal nr. x din 13 martie 2015, nu constituie document justificativ pentru stabilirea creanțelor fiscale, conform Codul fiscal. Dovada proprietății se face pe baza actelor de proprietate valabil încheiate, iar pârâta nu a făcut dovada deținerii proprietății acestor imobile de către recurentă, pe când aceasta a făcut dovada contrară.

În ce privește Decizia nr. 415 din 31 martie 2015, pârâta nu a respectat regimul juridic al clădirii impozitate. S-a făcut dovada cu Extrasul CF x/2016 ca aceasta clădire figura și la un an după emiterea deciziei pe raza teritoriala a UAT Ruginești, iar pârâta nu a făcut dovada contrară acestei situații. Nu există un alt document oficial din care să reiasă modificarea situației juridice a acestei clădiri și Primăria Ruginești a emis inclusiv pentru anul fiscal 2016 Decizia de impunere nr. x din 3 martie 2016, impozitul fiind datorat la aceasta unitate administrativ teritoriala, conform art. 249 CF. Impozitul a fost achitat legal la Ruginești în 2015 pentru sem. I cu OP 1339 din 30 ianuarie 2015 - 43.408 RON impozit clădiri, pentru sem. II cu OP 3095 din 2 iunie 2016 - în val. 9.629 RON.

Privitor la anularea parțială a Deciziilor de impunere pe teren 425 - 428 din 31 martie 2015 și a Deciziilor de impunere pe clădiri 400/2395 - 414/2409 din 31 martie 2015 și în ceea ce privește impozitul pe teren și pe clădiri stabilit pentru perioada 01 aprilie 2015 -30 iunie 2015.

Apreciază recurenta că impozitul pe sem. I - 2015 a fost achitat la Ruginești anterior modificării regimului juridic al imobilelor impozitate prin aceste decizii și a notificării modificării limitei UAT, conform actelor doveditoare depuse la dosar: cu OP 1338 din 30 ianuarie 2015 - 868 RON impozit teren, OP 1339 din 30 ianuarie 2015 - 43.408 RON impozit clădiri, OP 1340 din 30 ianuarie 2015 - 10.643 RON impozit teren curți-construcții. Astfel, în mod legal, impozitul pentru imobilele care și-au modificat UAT-ul se datorează la Adjud începând cu 1 iulie 2015, data înregistrării la pârâta a Declarațiilor de impunere nr. x, 2570, 2571 din 1 iulie 2015, conform Normelor Metodologice pct. 67 lit. c) la art. 254 CF și art. 259 alin. (4) CF.

Reclamantul solicită anularea în tot a Dispoziției nr. 428 din 2 iunie 2015, pentru vicii de formă și fond.

Se arată că pârâta nu a soluționat în realitate contestația administrativă. Nu a analizat niciunul din motivele de nelegalitate invocate, Dispoziția nr. 428 din 2 iunie 2015 fiind dată cu încălcarea prev. art. 211 alin. (1) - (3) și art. 213 Codul de procedură fiscală 2003. Parata nu a motivat în nici un fel soluția de respingere, drept pentru care s-a solicitat admiterea recursului și anularea în tot a Dispoziției nr. 428 din 2 iunie 2015.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului și casarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii în ceea ce privește:

- anularea în tot a Deciziilor de impunere pe teren 416 - 423 din 31 martie 2015 și nr. 432 din 31 martie 2015 și a Deciziei de impunere pe clădiri nr. 415/2410 din 31 martie 2015 și

- anularea parțială a Deciziilor de impunere nr. x din 31 martie 2015 și a Deciziilor de impunere nr. x - 414/2409 din 31 martie 2015 și în ceea ce privește impozitul pe teren pe clădiri stabilit pentru perioada 1 aprilie 2015 - 30 iunie 2015,

- anularea în tot a Dispoziției nr. 428 din 2 iunie 2015, pentru vicii de formă și fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cale de atac.

În motivarea recursului său, pârâta UAT Municipiul Adjud a arătat în esență următoarele:

Dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală "corelativă" se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează, adică rămânerea definitivă a Sentinței civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea, prin Decizia civilă nr. 7872 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați.

Data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești - 30 octombrie 2014 - reprezintă data în care se transferă imobilele și dreptul de administrare fiscală asupra lor. Codul fiscal din 2003, în vigoare până la sfârșitul anului fiscal 2015, avea ca principiu general modificarea obligației fiscale instituite asupra imobilelor clădiri și terenuri începând cu luna următoare modificării bazei de impozitare, indiferent de forma de dobândire a proprietății sau de transfer a acesteia.

Prin urmare, motivația hotărârii instanței de fond potrivit căreia "legea generală în materie fiscală nu conține o reglementare cu privire la modalitatea de stabilire a impozitelor și taxelor imobilelor afectate de o astfel de modificare. În lipsa unor dispoziții legale instanță urmează să aibă în vedere alte dispoziții legale... "este netemeinică, fără suport în materie fiscală".

Nu se poate reține nerespectarea principiului certitudinii impunerii sau al predictibilității în faptul că organul fiscal al UAT Adjud a impozitat pentru perioada noiembrie - decembrie 2014 terenurile transferate deoarece, conform art. 254 și art. 259 alin. (4) din C. fisc. 2003, se modifică impozitele datorate celor două UAT-uri pentru imobilele clădiri și terenuri transferate. Astfel, UAT Adjud adaugă la baza de impozitare a anului 2014 și modifică în consecință impozitul datorat iar UAT Ruginești scade baza de impozitare a anului 2014, scăzând proporțional impozitul calculat inițial.

Mai consideră că cele două UAT-uri nu aveau posibilitatea de a face transferul sumelor plătite și rămase fără titlu de creanță, fără acceptul reclamantei, ele fiind ținute de prevederile art. 1151 - 116 C. proc. civ. 2003.

Urmare a acestor regularizări de impozit, sumele în cauză, deși au fost achitate inițial cu titlu de impozit, devin sume creditoare. Organul fiscal al UAT Ruginești, în condițiile în care SC A. SRL nu a cerut restituirea lor până la 31 decembrie 2015, este obligat să facă compensarea între obligația fiscală datorată începând cu anul 2016 și suma creditoare, rezultând astfel o diminuare a datoriei fiscale a reclamantei. Această compensare, în condițiile în care nu se achită către UAT Adjud impozit pe terenurile transferate, aferent perioadei noiembrie - decembrie 2014, reprezintă eludare a bugetului general consolidat deoarece sumele plătite pentru a stinge o datorie fiscală, în urma modificării negative a bazei de impozitare și a diminuării impozitelor inițiale sunt folosite la diminuarea obligației fiscale în exercițiul fiscal următor.

Obligația fiscală contestată, determinată de UAT Adjud pentru perioada noiembrie - decembrie 2014, se putea anula în condițiile în care reclamanta ar fi ținut cont de sugestia de a cere transferul sumelor plătite la UAT Ruginești pentru această perioadă, până la data de 31 decembrie 2015, către bugetul local al Primăriei municipiului Adjud. Ulterior acestei date nu mai este posibil viramentul sumelor din conturile UAT Ruginești către UAT Adjud datorită compensării obligațiile fiscale curente cu sumele plătite în plus. O decizie în acest sens ar pune organul fiscal al UAT Ruginești în situația de a emite o decizie de impunere suplimentară, care ar contraveni principiului certitudinii fiscale.

Instanța de fond, în motivarea hotărârii de a anula obligațiile fiscale stabilite pentru perioada noiembrie 2014 - martie 2015, a considerat că "Schimbarea creditorului fiscal din considerente care excede manifestări de voință a debitorului fiscal, reclamanta din prezenta cauză, respectiv în condițiile schimbării limitelor teritoriale dintre cele două unități administrativ-teritoriale, este apropiată instituției juridice a cesiunii de creanță, instituție permisă de Codul de procedură fiscală prin art. 30 care se referă la cesiunea creanțelor fiscale ale contribuabililor și care, potrivit art. 30 alin. (2) din C. proc. fisc. , cesiunea produce efecte față de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată".

Nu putem fi de acord cu această opinie deoarece prin Sentința civilă nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea se face transferul unei suprafețe de teren între două UAT-uri și nicidecum nu se instituie cesiune de creanță. Acestea sunt instituții juridice diferite, care au regim juridic diferit. În condițiile în care transferul de teren are reglementare strictă în normele fiscale nu se poate face trimitere la normele de drept comun (art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 2 alin. (2) - (3) din C. proc. fisc. 2003).

Anularea în tot a Deciziei de impunere x din 31 martie 2015 nu are un temei legal. Instanța de fond își motivează hotărârea pe considerentul că acest act dublează obligațiile fiscale ale reclamantei, caracterul cumulativ al acestui act fiscal nu își are temei legal și că normele Codului de procedură fiscală nu statuează o formă cumulativă a deciziei de impunere. În hotărârea dată, instanța de fond nu indică o normă fiscală încălcată de organul fiscal al Primăriei Adjud, nelegalitate care ar determina anularea actului fiscal.

Dubla impunere reprezintă supunerea multiplă la impozit a aceleiași materii impozabile, aparținând aceluiași contribuabil, pentru aceeași perioadă de timp. Deoarece Decizia de impunere nr. x din 31 martie 2015 nu adaugă la obligațiile fiscale stabilite în 2015 ci le centralizează este evident că argumentul dublei impozitări susținut de reclamantă și de instanța de fond nu se susține.

Instanța de fond a obligat în mod greșit UAT Adjud la cheltuieli de judecată în sumă de 4.550 RON din care 1.550 RON reprezentau taxe judiciare și 3.000 RON cheltuieli de judecată efectuate cu administrarea probelor (onorarii/expert desemnat și expert parte).

În condițiile în care instanța a reținut din raportul de expertiză doar că Decizia de impunere nr. x din 31 martie 2015 reprezintă o dublă impozitare a bazei impozabile, obligarea UAT Adjud la plata sumei de 3000 RON reprezentând o cotă de peste 52% din suma de 5.600 RON reprezentând onorariile experților este excesivă și solicită ca aceste onorarii să fie imputate pârâtei, în condițiile în care concluziile raportului sunt avute în vedere la stabilirea deciziei instanței, aceeași măsură de imputare ca și în cazul cheltuielilor de judecată în condițiile admiterii acestui recurs.

Reclamanta SC A. SRL a formulat întâmpinare la cererea de recurs a pârâtului UAT Adjud și a invocat pe cale de excepție tardivitatea recursului. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările de la instanța de fond.

Pârâta UAT Adjud a formulat răspuns la întâmpinare și a solicitat respingerea excepției tardivității, arătând că hotărârea de fond i-a fost comunicată la data de 10 aprilie 2017, depunând în acest sens două înscrisuri. Consideră, de asemenea, pârâta că recursul său este fondat.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului pârâtei UAT Adjud, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., constată că aceasta este fondată.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că hotărârea instanței de fond s-a efectuat prin înmânare la data de 7 aprilie 2017 către persoana însărcinată cu primirea corespondenței, conform art. 163 C. proc. civ. - B., care a semnat și s-a legitimat conform celor înscrise pe dovada de înmânare (vezi dos. fond). Înscrisurile depuse la dos. recurs nu răstoarnă veridicitatea celor aflate la dosarul de fond, relevă cel mult circuitul intern al documentelor în cadrul UAT Adjud, acestea nu echivalează cu o dovadă de citare conform, regulilor de procedură civilă.

În consecință, se vor admite excepția tardivității recursului UAT Adjud, care va fi respins ca tardiv formulat.

Analizând cererea de recurs formulată de reclamanta SC A. SRL, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru considerentele următoare:

- Referitor la incidența Sentinței civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia nr. 7872/30 decembrie 2014 a Curții de Apel Galați

Înalta Curte constată ca fiind pertinente și legale aprecierile instanței de fond în sensul că schimbările limitelor teritoriale dintre cele două unități administrativ teritoriale și deci schimbarea creditorului fiscal este o situație care cade sub incidența art. 30 alin. (2) din C. proc. fisc. privitoare la cesiunea creanțelor fiscale ale contribuabililor și care produce efecte față de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată.

Recurentul arată că nu a fost respectat principiul certitudinii impunerii, că pârâta a procedat la impunerea din oficiu și nu în baza unei cesiuni de creanță, nerezultând din sentința civilă care sunt imobilele care și-au schimbat UAT.

Înalta Curte reține că Sentința civilă nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea a avut ca părți în litigiu - Instituția Prefectului Vrancea, Municipiul Adjud, Comuna Ruginești și OCPI Vrancea.

În conformitate cu prevederile art. 435 din Noul C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părțile și succesorii acestora".

Potrivit art. 434 și 435 alin. (2) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească are forță probantă a unui înscris autentic, este opozabilă oricărei terțe persoane, câtă vreme nu a făcut o dovadă contrară".

Din moment ce pârâta UAT Adjud a comunicat reclamantei la data de 24 martie 2015 că are obligația de a depune declarații fiscale la municipiul Adjud, ca urmare a modificării limitelor proprietății între cele două unități administrativ-teritoriale, iar reclamanta prin adresa din 30 martie 2015 a refuzat acest lucru, făcând aplicarea art. 83 și 67 din C. proc. fisc. , în mod corect pârâta a emis din oficiu declarația/decizia de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren și respectiv pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri.

Potrivit art. 83 alin. (1) teza I din C. proc. fisc. :

"declarația fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunică prin poștă cu confirmare de primire, iar potrivit alin. (4) nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. În cazul contribuabililor care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67, în cauză fiind incidente dispozițiile alin. (2) lit. b)".

De asemenea, potrivit art. 67 alin. (1) din C. proc. fisc. , organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă, iar potrivit alin. (5) cuantumul obligațiilor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția celor stabilite în cadrul unei inspecții fiscale.

Cât privește punerea în executare a Sentinței civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea de către pârâtă conform normelor cadastrale și identificarea imobilelor pe care urmează să le impoziteze

Se constată că reclamanta se contrazice în argumente. Astfel, pe de o parte arată că declararea clădirilor nu este condiționată de înregistrarea acestora la OCPI (art. 254 alin. (61) C. proc. civ.), iar pe de altă parte consideră că s-a greșit la stabilirea noii baze de impunere de către organul fiscal și a datei de la care se datorează impozitul, ignorând obligațiile sale ca proprietar, de a depune declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri și teren în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora sau în situația în care intervin schimbări privind terenul sau clădirea (conform art. 254, 259 din C. proc. fisc. ).

A arătat reclamanta că pentru identificarea corectă a terenurilor și după comunicarea încheierilor și extraselor CF - de modificare a situației juridice a terenurilor și clădirilor în proprietate, în urma modificării limitei de hotar, a depus noile declarații de impunere aferente acestor modificări la data de 1 iulie 2015.

Reclamanta a ignorat prevederile art. 10 alin. (1) Codul de procedură fiscală privind obligația contribuabilului de a coopera cu organele fiscale, de a da dovadă de bună credință în stabilirea stării de fapt fiscale. Astfel, având în vedere că prin declarațiile depuse în anul 2014 la comuna Ruginești aceasta a precizat care sunt terenurile și clădirile proprietatea sa, având la dispoziție și Procesul-verbal nr. x din 13 martie 2015 încheiat între Primăria comunei Ruginești și Primăria municipiului Adjud prin care se predă documente ce au ca scop identificarea suprafețelor de teren care vor intra pe raza administrativ-teritorială a municipiului Adjud; adresa nr. x/10 martie 2015 emisă de către Primăria comunei Ruginești către Primăria municipiului Adjud, prin care se înaintează un număr de 2 situații centralizatoare a terenurilor care revin spre administrare municipiului Adjud, respectiv situațiile proprietarilor din x; Adresa nr. x din 13 martie 2015 emisă de către Primăria comunei Ruginești către Primăria municipiului Adjud prin care se înaintează patru declarații de impunere dintre care două au ca obiect teren extravilan, documente fiscale emise de către SC A. SRL; Nota nr. x din 13 martie 2015 emisă de către Primăria municipiului Adjud - Serviciul impozite și taxe locale prin care se atestă înștiințarea contribuabilului SC A. SRL cu privire la situația existentă ca urmare a punerii în aplicare a Sentinței civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea, aceste înscrisuri constituie baza de impunere conform art. 23 din C. proc. fisc.

Prin urmare, greșita stabilire a noii baze de impunere sau stabilirea greșită a datei de la care se datorează impozitul cu argumentele aduse de recurent nu pot fi primite, această analiză a făcut-o în schimb în mod corect instanța de fond.

În ceea ce privește anularea integrală a Deciziei de impunere pe teren nr. 416 - 423; 432 din 31 martie 2015 și Decizia de impunere pe clădiri nr. 415 din 31 martie 2015

Se reține că instanța de fond, analizând întreg materialul probator, în mod corect a apreciat din contractele de transfer a proprietății depuse la dosar că aceste operațiuni juridice au fost realizate de recurenta-reclamantă anterior datei de 31 decembrie 2014, dată la care reclamanta a depus la UAT comuna Ruginești declarațiile fiscale în baza cărora s-a făcut estimarea din oficiu a obligațiilor fiscale datorate, iar modificările privind întinderea unor suprafețe au fost efectuate ulterior datei de 31 decembrie 2014.

În acest sens, expertul a reținut că pentru terenurile și clădirile pentru care UAT Adjud a stabilit impozite prin Deciziile de impunere individuale nr. 416 - 423, 425 - 428, 432 din 31 martie 2015 (pt. teren) și nr. 400/2395 - 415/2410 din 31 martie 2015 (pt. clădiri), reclamanta a achitat impozitul după cum urmează: .

Pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2014 - integral la Primăria Ruginești, conform înștiințării de plata x din 31 martie 2014 și deciziilor de impunere emise de Primăria Ruginești:

- 19.157 RON impozit teren curți-construcții, cu OP 729 din 31 martie 2014;

- 1.388 RON impozit teren extravilan, cu OP 730 din 31 martie 2014;

- 78.133 RON impozit clădiri, cu OP 956 din 31 martie 2014.

Pentru perioada 1 ianuarie 2015 - 30 iunie 2015 - integral la Primăria Ruginești:

- 10.643 RON impozit teren curți-construcții, cu OP 1340 din 30 ianuarie 2015;

- 868 RON impozit teren extravilan, cu OP 1338 din 30 ianuarie 2015;

- 43.408 RON impozit clădiri, cu OP 1339 din 30 ianuarie 2015.

Deciziile de impunere nr. x - 423, 425 - 428 și 432 din 31 martie 2015, stabilesc impozitul pe tenurile care au fost transferate de la UAT Ruginești către UATM Adjud, ca urmare a rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea.

Aceste decizii stabilesc impozitul pe teren asupra fiecărui teren transferat atât pentru perioada 1 noiembrie 2014, 31 decembrie 2014 cât și pentru anul fiscal 2015.

Deciziile de impunere nr. x - 415 din 31 martie 2015 - stabilesc impozitul pe clădirile care au fost transferate de la UAT Ruginești către UATM Adjud, ca urmare a rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 866/2014 a Tribunalului Vrancea.

Referitor la anularea în tot a Dispoziției nr. 428 din 2 iunie 2015 pentru vicii de formă și fond

Nici acest motiv de recurs nu este fondat câtă vreme nu s-a relevat pentru nerespectarea formei și conținutului deciziei de soluționare a contestației conform art. 211 din C. proc. fisc. , o vătămare intrinsecă a reclamantei fără vreo legătură cu ceea ce conține fiecare decizie de impunere din oficiu contestată în parte.

Prin urmare, neexistând o sancțiune expresă pentru această nemotivare, iar deciziile contestate putând fi analizate de instanță în condițiile în care reclamantul a putut să își facă toate apărările, se va respinge acest motiv.

Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs

Față de cele reținute, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de SC A., ca nefondat, precum și recursul declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Adjud, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 42 din 20 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Adjud împotriva Sentinței civile nr. 42 din 20 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2019.

GGC - LM

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. x/2015 din 02.12.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Adjud a solicitat anularea Dispoziției nr. 428/02.06.2015 emisa de Primarul mun. Adjud, anularea următoarelor acte administrativ fiscale emise de Serviciul Impozite si Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Adjud:

- Declarațiile/Deciziile de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren nr. x;

- Procesele-verbale - înștiințare de plată pentru impozit pe teren nr. x;

- Lista terenuri 3625/31.03.2015;

- Declarațiile fiscale/Deciziile de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri nr. x;

- Procesele-verbale - înștiințare de plată pentru impozit pe clădiri nr. x;

- Lista clădiri x/31.03.2015;

- Decizia de impunere pentru stabilirea impozitului nr. x/31.03.2015; suspendarea executării tuturor actelor administrativ fiscale a căror anulare o solicită, până la soluționarea definitivă a litigiului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea formulată de reclamantă la data de 02.06.2016 și-a precizat pct. 2 din cererea de chemare în judecată inițială, solicitând anularea doar a actelor administrativ-fiscale emise de pârâtă, respectiv deciziile de impunere pentru teren și clădiri și decizia de impunere cumulativă x/2015, că referitor la această din urmă decizie există sentința civilă nr. 77/2014 prin care a fost anulată taxa viză autorizație pentru foraj, iar cu privire la celelalte decizii contestate arată că există inadvertențe între suprafețele existente și cele predate de Primăria Ruginești, că pentru acestea a fost achitat obligațiile fiscale datorate până la 30.06.2015 către Primăria Ruginești.

Prin sentința civilă nr. 42 din 20 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea, așa cum aceasta a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bacău, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Adjud; s-a anulat în tot Decizia de impunere nr. x/31.03.2015 emisă de Municipiul Adjud prin Serviciul de Impozite și Taxe Persoane Juridice; s-au anulat în parte deciziile 416, 417, 418, 419, 420, 421, 422, 423, 425, 426, 427, 428, 432 emise de Municipiul Adjud prin Serviciul de Impozite și Taxe Persoane Juridice 31.03.2015, în ceea ce privește impozitul pe teren stabilit pentru anul 2014 și pentru perioada 01 ianuarie - 31 martie 2015, fiind menținute deciziile contestate pentru impozitul pe teren stabilit pentru perioada 01 aprilie 2015 -31 decembrie 2015; s-au anulat în parte Deciziile 400/2395, 401/2396, 402/2397, 403/2398, 404/2399, 405/2400, 406/2401, 407/2402, 408/2403, 409/2404, 410/2405, 411/2406, 412/2407, 413/2408, 414/2409, 415/2410 emise de Municipiul Adjud prin Serviciul de Impozite și Taxe Persoane Juridice la 31.03.2015, în ceea ce privește impozitul pe clădiri stabilit de pârâtă pentru anul 2014 și cel pentru perioada 01 ianuarie - 31 martie 2015, fiind menținute deciziile contestate pentru impozitul pe clădiri stabilit pentru perioada 01.04.2015 - 31.12.2015; s-a anulat în parte Decizia nr. 428/02.06.2015, în limitele în care au fost anulate actele administrativ fiscale prin care au fost stabilite obligațiile fiscale în sarcina contribuabilului; s-a admis în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 4550 RON, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorarii expert și expert parte.

Împotriva sentinței civile nr. 42 din 20 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât și pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Adjud, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamanta S.C. A. S.R.L. a arătat în esență, următoarele:

Instanța de fond a nesocotit atât normele fiscale privitoare la stabilirea creanțelor fiscale, cat și normele legale in baza cărora se determina regimul juridic al imobilelor în vederea impozitării.

- Prima instanța a considerat neîntemeiat ca, în conformitate cu prev. art. 30 Codul de procedură fiscală, prin pronunțarea sentinței nr. 866/2014 a intervenit o cesiune de creanță între UAT Ruginești si UAT Adjud, cu privire la impozitul pe teren si clădiri datorat de A.. Potrivit art. 30.1 din Norma metodologică de punere în aplicare a CPF, "Cesiunea de creanță trebuie să îndeplinească cerințele de validitate din dreptul comun. Plățile efectuate între organul fiscal și contribuabilul cedent până la notificarea cesiunii sunt valabile".

Sentința nr. 866/2014 nu îndeplinește cerințele de validitate pentru o cesiune de creanță, nu identifica o creanță certa și lichida care să fie transmisă la UAT Adjud, ci modifică limita "de proprietate, dar fără identificarea în concret a proprietăților și proprietarilor supuși modificării UAT-ului. Prin sentința nr. 866/2014 nu se identifica baza de impozitare transmisă și nici întinderea creanței fiscale cesionate.

Pârâta a procedat la impunerea din oficiu și nu în baza unei cesiuni de creanța. O cesiune de creanța în adevăratul sens al instituției nici nu poate opera între cele două UAT-uri, întrucat cota de impozitare diferă de la o unitate administrativa la alta, nivelul cotei fiind stabilit diferit pe fiecare UAT, prin hotărâre a Consiliului Local, conform art. 246, art. 258 Codul fiscal

Contrar celor reținute de instanța de fond, deciziile contestate au fost emise cu încălcarea tocmai a principiului certitudinii impunerii, prevăzut la art. 3 Codul fiscal, recurenta fiind lipsită de posibilitatea identificării în concret a sarcinii fiscale stabilite: care este baza de impozitare (terenurile și clădirile) asupra cărora au fost stabilite impozitele.

- În mod nelegal instanța de fond a reținut că organul fiscal a stabilit baza de impozitare prin estimare rezonabilă, conform art. 67 alin. (1) Codul de procedură fiscală, pe baza Procesului-verbal nr. x/13.03.2015 încheiat cu Primăria, considerând că s-au predat evidențele fiscale solicitate. Acest proces-verbal nu poate constitui baza pentru stabilirea din oficiu a impozitelor pe teren si clădiri, atât timp cat nu cuprinde niciunul din elementele cerute obligatoriu de normele fiscale: identificare lot proprietate, act proprietate în baza căruia este deținut, suprafața teren/valoare clădire, categorie de folosința, etc.

Prima instanță consideră în mod nelegal că trebuia să facă dovada că limitele de proprietate sunt altele decât cele reținute în sentința nr. 866/2014. În prezenta cauză nu limitele de proprietate sunt contestate, ci incorecta identificare a proprietăților dinlăuntrul acestor limite.

Pârâta nu a făcut niciun demers legal de punere în executare a sentinței civile nr. 866/2014 și de întocmire a documentațiilor cadastrale privitoare la modificarea regimului juridic al suprafeței preluate pe raza sa teritorială (registrul proprietăților și al proprietarilor), și în funcție de aceasta să procedeze la impozitarea lor conform prevederilor fiscale.

Consideră reclamanta-recurentă că pârâta era obligată să pună în executare sentința civilă nr. 866/2014, conform normelor cadastrale în vigoare și pe baza registrului cadastral ale proprietarilor și cel al corpurilor de proprietate actualizate conform acestei sentințe, să procedeze la identificarea imobilelor care urmează a se impozita de către pârâtă, de la data modificării.

Nelegalitatea deciziilor contestate a vizat în principal:

i) greșita stabilire a noii baze de impunere de către organul fiscal, datorită identificării greșite a imobilelor care și-au schimbat situația juridică, prin transferarea de la com. Ruginești pe raza administrativ teritoriala a mun. Adjud;

ii) stabilirea greșită a datei de la care se datorează impozitul, cu consecința imputării retroactive a impozitului suplimentar pe nov-dec. 2014 și perceperea de impozit în perioada 01.01.2015 - 30.06.2015, înainte de modificarea regimului juridic al imobilelor conform notărilor cadastrale, ba chiar și înainte de preluarea în evidențele sale a bunurilor impozabile la 13.03.2015.

Prin decizia de impunere trebuie stabilită întâi baza de impunere raportat la care se stabilește cuantumul impozitul, pentru fiecare perioadă impozabilă, conform art. 87 CPF, baza de impunere fiind obligatorie în cuprinsul deciziei.

Ca urmare a sentinței civile nr. 866/2014, parata trebuia sa facă demersurile legale de actualizare a evidentelor de publicitate imobiliara: identificarea proprietarilor și proprietăților transferate pe raza sa teritoriala, și abia apoi, în funcție de aceste actualizări, să procedeze la impozitarea lor conform prevederilor fiscale.

Cu ignorarea dispozițiilor legale în materie și fără ca pârâta să identifice singură imobilele care s-au transferat pe raza sa teritoriala, aceasta a solicitat la 13.03.2015 Primăriei Ruginești (care dispunea de altfel de aceleași date ca și pârâta) predarea situației imobilelor aparținând A., aflate in evidenta fiscala a Primăriei Ruginești la acea data. Primăria Ruginești, in lipsa oricăror elemente de identificare a proprietăților A. x nr. 866/2014, în mod arbitrar, fără o evidență fiscală actualizată la zi în funcție de dosarele de înregistrare fiscală, a încheiat Procesul-verbal nr. x/13.03.2015, predând o situație greșită, departe de realitate.

Arată recurenta că în conformitate cu prev. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 și ale art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 700/2014, în care se stabilește că regimul juridic și economic al imobilelor pe baza cărora se stabilesc obligațiile fiscale de natura impozitelor și taxelor este cel înscris în cartea funciară a imobilului, a procedat corect și legal, și după comunicarea încheierilor și Extraselor CF de modificarea a situației juridice a terenurilor și clădirilor proprietate, în urma modificării limitei de hotar, a depus la Serviciul de Impozite și Taxe Adjud noile Declarații de impunere aferente acestor modificări: Declarațiile de impunere înregistrate sub nr. x, 2570, 2571/01.07.2015, însoțite de actele de proprietate, urmând ca stabilirea impozitului să se facă de pârâta pe baza acestor declarații.

Pârâta a stabilit greșit data de 01.11.2014 ca data de debut a perioadei impozabile, calculata ca prima zi a lunii următoare datei de 30.10.2014, când a rămas definitiva Sentința 866/2014.

Consideră recurenta că modificarea situației juridice a terenurilor și clădirilor nu a operat la rămânerea definitivă a sentinței nr. 866/2014, ci la data când OCPI a efectuat operațiunile de identificare a imobilelor și a proprietarilor și a efectuat modificările în evidentele cadastrale, pentru opozabilitate, adică la 08.04.2015, conform extraselor CF depuse la dosar, comunicate acesteia.

Se arată astfel că impozitul pe 2014 a fost achitat integral la Primăria Ruginești, conform, Înștiințării de plată nr. x/31.03.2014, cu OP nr. x/31.03.2014 - 19.157 RON impozit teren curți-construcții, OP 730/31.03.2014 - 1.388 RON impozit teren extravilan, OP 956/31.03.2014 - 78.133 RON impozit clădiri, iar la data comunicării modificării situației juridice a unei părți din terenuri si clădiri, impozitul pe sem. I - 2015 era achitat deja la Ruginești (OP 1338/30.01.2015 - 868 RON impozit teren, OP 1339/30.01.2015 - 43.408 RON impozit clădiri, OP 1340/30.01.2015 - 10.643 RON impozit teren curți-construcții). Astfel, în mod legal, impozitul pentru imobilele care si-au modificat UAT-ul se datorează la Adjud începând cu 01.07.2015, data înregistrării la parata a Declarațiilor de impunere nr. x, 2570, 25717 01.07.2015, conform Normelor Metodologice pct. 67 lit. c) la art. 254 CF și art. 259 alin. (4) CF.

Referitor la anularea integrală a Deciziilor de impunere pe teren 416-423, 432/31.03.2015 și a Deciziei de impunere pe clădiri nr. 415/31.03.2015

Recurenta consideră că a făcut dovada cu actele de proprietate depuse la dosarul cauzei, respectiv Deciziile de impunere pe teren 416-423, 432/31.03.2015 și Decizia de impunere pe "clădiri" nr. 415/31.03.2015 sunt emise cu încălcarea absolută a legislației fiscale, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fond anularea în tot a acestor decizii. Corpurile de proprietate asupra cărora pârâta a stabilit obligațiile fiscale prin Deciziile nr. 423 și nr. 432/31.03.2015 nu există deloc în proprietatea sa, iar celelalte imobile impuse prin Deciziile nr. 416-422/31.03.2015 nu există fizic ca și corp de proprietate.

Tabelul cu situația terenurilor aparținând A., întocmit de Primăria Ruginești și atașat la Procesul-verbal nr. x/13.03.2015, nu constituie document justificativ pentru stabilirea creanțelor fiscale, conform Codul fiscal. Dovada proprietății se face pe baza actelor de proprietate valabil încheiate, iar pârâta nu a făcut dovada deținerii proprietății acestor imobile de către recurentă, pe când aceasta a făcut dovada contrară.

În ce privește Decizia nr. 415/31.03.2015, pârâta nu a respectat regimul juridic al clădirii impozitate. S-a făcut dovada cu Extrasul CF x/2016 ca aceasta clădire figura si la un an după emiterea deciziei pe raza teritoriala a UAT Ruginești, iar pârâta nu a făcut dovada contrară acestei situații. Nu există un alt document oficial din care să reiasă modificarea situației juridice a acestei clădiri și Primăria Ruginești a emis inclusiv pentru anul fiscal 2016 Decizia de impunere nr. x/03.03.2016, impozitul fiind datorat la aceasta unitate administrativ teritoriala, conform art. 249 CF. Impozitul a fost achitat legal la Ruginești în 2015 pentru sem. I cu OP 1339/30.01.2015 - 43.408 RON impozit clădiri, pentru sem. II cu OP 3095/02.06.2016 - în val. 9.629 RON.

Privitor la anularea parțială a Deciziilor de impunere pe teren 425-428/31.03.2015 și a Deciziilor de impunere pe clădiri 400/2395 - 414/2409/31.03.2015 și în ceea ce privește impozitul pe teren și pe clădiri stabilit pentru perioada 01.04.2015 -30.06.2015.

Apreciază recurenta că impozitul pe sem. I - 2015 a fost achitat la Ruginești anterior modificării regimului juridic al imobilelor impozitate prin aceste decizii si a notificării modificării limitei UAT, conform actelor doveditoare depuse la dosar: cu OP 1338/30.01.2015 - 868 RON impozit teren, OP 1339/30.01.2015 - 43.408 RON impozit clădiri, OP 1340/30.01.2015 - 10.643 RON impozit teren curți-construcții. Astfel, în mod legal, impozitul pentru imobilele care și-au