ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1637/2013

Prin Sentința civilă nr. 2575 din 28 martie 2011, Judecătoria sectorului 4 București, secția civilă, a constatat perimată cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 București, Poliția sectorului 4, Poliția sectorului 5 și Statul Român reprezentat de Guvernul României, pentru anularea mai multor acte administrative și a încheierii nr. 24947 din 7 decembrie 2006 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin încheierea de ședință din 23 februarie 2010, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 155

1

C. proc. civ., ca urmare a neîndeplinirii de către reclamantă a obligației impuse de instanță, la termenul din data de 8 decembrie 2009, respectiv de a preciza obiectul cererii în funcție de fiecare dintre pârâți.

Cum de la data suspendării, dosarul a rămas în nelucrare din vina reclamantei, care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a făcut nici un act care să întrerupă cursul perimării, instanța a reținut că în cauză, devin incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de cerere de chemare în judecată se perima de drept dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an.

Împotriva încheierii sus-menționate a declarat recurs reclamanta.

Prin încheierea din 7 februarie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a faptului că nici una din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a cerut judecarea în lipsă.

Recurenta a solicitat repunerea cauzei pe rol prin cererea din 28 februarie 2012.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin încheierea din 3 aprilie 2012, a respins cererea de repunere pe rol a recursului și a menținut suspendarea, pe considerentul că, deși s-a acordat termen pentru data de 3 aprilie 2012, în vederea discutării și soluționării cererii de repunere pe rol, părțile au lipsit nejustificat la strigarea pricinii.

Împotriva acestei din urmă încheieri a declarat recurs reclamanta.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1420R din 7 septembrie 2012, a respins recursul ca inadmisibil, reținând că încheierea din 3 aprilie 2012, prin care s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol și s-a menținut suspendarea, fiind pronunțată în recursul declarat de reclamantă la Tribunalul București, nu are deschisă calea unui alt recurs la Curtea de Apel București.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.

La termenul din 22 martie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, pe care o va admite pentru următoarele considerente.

Dispozitivul Deciziei 1420R din 7 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 3 aprilie 2012 a Tribunalul București, secția a V-a civilă, cuprinde mențiunea expresă „irevocabilă".

În raport de această mențiune și având în vedere dispozițiile exprese ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, respectiv hotărârile fără drept de apel, cele date în apel și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu poate fi încadrată în nici una din ipotezele prescrise de lege (fiind ea însăși o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs).

Este necesară, așadar, îndeplinirea condiției de admisibilitate prescrisă de norma procedurală sus-menționată, constând, în principal, în identificarea categoriei de hotărâri judecătorești determinată de lege, susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar în calea de atac promovată.

În situația concretă dedusă judecății în care hotărârea atacată nu intră în categoria celor prescrise de lege, cererea care materializează în sine exercitarea unei căi extraordinare de atac, în alte condiții decât cele legale, va fi respinsă ca inadmisibilă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prescrise de norma legală procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, ceea ce înseamnă, în egală măsură, un alt aspect de inadmisibilitate.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1420R din 7 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2013.

Procesat de GGC - DG