ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1636/2013

Prin încheierea de

ședință din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins cererea pentru lipsă de apărare

formulată de recurenți, cu motivarea că au primit citația în termenul legal, și

au respins cererea de suspendare a cauzei întemeiată pe dispozițiile art. 244

pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea Dosarului nr. 40517/299/2010, având

ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat

sub nr. 2737/1996, încheiat între P.M. și P.Ma. - în calitate de donatori și

U.D. - în calitate de donatar, întrucât în cauză s-a declarat recurs împotriva

unei încheieri premergătoare, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea

de intervenție în interes propriu formulată de L.M.M. A prorogat discuția cu

privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de

Asociația Anticorupția în interesul numiților L.M.M. și I.C., pentru termenul

viitor și a amânat judecarea cauzei la 2 martie 2011.

Împotriva menționatei

încheieri au declarat și motivat recurs I.C. și L. (D.) M.M. în temeiul art.

art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestuia s-a arătat că în cadrul ședinței din data de 9 februarie 2011, în

Dosarul nr. 290/315/2010 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, s-a solicitat

un termen pentru a avea posibilitatea angajării unui apărător, care să le

reprezinte interesele.

În cadrul aceleiași

ședințe de judecată din data de 9 februarie 2011 au depus cerere de suspendare

a procesului, deoarece, în strânsă legătură cu acest dosar, exista pe rolul

Judecătoriei Sectorului 1 București un alt dosar care avea ca obiect

constatarea nulității absolute a contractului de donație încheiat în favoarea

numitului U.D.S., fără respectarea condițiilor de validitate a unui contract de

donație.

S-a precizat faptul

ca instanța de judecată s-a pronunțat asupra acestei cereri fără ca alte părți

din proces să ia la cunoștință despre această cerere, respectiv a fost încălcat

principiul contradictorialității principiului statuat atât de Constituție, cât

și de Codul Civil.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte apreciază că acesta este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Încheierea atacată

conține dispoziții care nu sunt susceptibile de a fi atacate pe cale separată.

Sub aspectul

respingerii cererii de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, încheierea are

un caracter premergător, neputând fi atacată decât odată cu fondul, conform

art. 282 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cu care „împotriva încheierilor

premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul

când prin ele s-a întrerupt cursul judecății."

În ceea ce privește

dispoziția de respingere a cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile

art. 244 alin. (1) C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 244 C. proc.

civ., potrivit cu care "Asupra suspendării judecării procesului, instanța

se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat,

cu excepția celor pronunțate în recurs. Recursul se poate declara cât timp

durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii

prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a

respins cererea de repunere pe rol a procesului".

Din interpretarea

acestui articol rezultă că nu sunt supuse căii de atac a recursului decât

încheierile prin care se suspendă cauza sau cele prin care s-a respins cererea

de repunere pe rol a procesului, iar nu și cele prin care s-a respins cererea

de suspendare. Mai mult, nici o încheiere pronunțată în recurs, cum este cazul

în speța de față, nu este supusă recursului.

Ca atare, calea de

atac a recursului nu este deschisă împotriva încheierii din 9 02 2011,

recurenții înțelegând să se adreseze instanței în afara limitelor legii,

cunoscând fiind că exercitarea unei căi de atac trebuie să respecte atât

principiul legalității, cât și principiul unicității căii de atac.

Astfel fiind, înalta

Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de I.C. și L. (D.) M.M. împotriva încheierii din

9 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2013.

Procesat de GGC - DG