ÎCCJ, decizie (scj.ro #81652)

Inadmisibilitatea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a unei cauze, formulată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul. Index alfabetic : încheiere - suspendare - inadmisibilitate C.proc.civ., art. 244 alin. (1), art. 244 1 Notă : Au fost avute în vedere dispozițiile Codului de procedură civilă, astfel cum erau în vigoare la momentul investirii instanței cu cererea de chemare în judecată. Din interpretarea dispozițiilor art. 244 1 C.proc.civ., rezultă că nu sunt supuse căii de atac a recursului decât încheierile prin care se suspendă cauza sau cele prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului, iar nu și cele prin care s-a respins cererea de suspendare.

În consecință, calea de atac a recursului nu este deschisă împotriva unei încheieri , care conține dispoziții ce nu sunt susceptibile de a fi atacate pe cale separată. Secția I civilă, decizia nr. 1636 din 22 martie 2013 Prin încheierea de ședință din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Ploiești, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea pentru lipsă de apărare formulată de recurenți, cu motivarea că au primit citația în termenul legal, și au respins cererea de suspendare a cauzei întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C.proc.civ. până la soluționarea dosarului având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 27xx/1996, încheiat între P.M.

și P.M., în calitate de donatori și U.D., în calitate de donatar, întrucât în cauză s-a declarat recurs împotriva unei încheieri premergătoare, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu formulată de L.M.M. A prorogat discuția cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de Asociația A. în interesul numiților L.M.M. și I.C. și a amânat judecarea cauzei. Împotriva menționatei încheieri au formulat recurs I.C. și L.M.M. în temeiul art. art. 304 1 C.proc.civ. În dezvoltarea acestuia, s-a arătat că în cadrul ședinței din data de 09.02.2011, în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, s-a solicitat un termen pentru a avea posibilitatea angajării unui apărător, care să le reprezinte interesele.

În cadrul aceleiași ședințe de judecată din data de 09.02.2011, au depus cerere de suspendare a procesului, deoarece, în strânsă legătură cu acest dosar, exista pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București un alt dosar care avea ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație încheiat în favoarea numitului U.D.S. S-a precizat faptul ca instanța de judecată s-a pronunțat asupra acestei cereri fără ca alte părți din proces să ia la cunoștință despre această cerere, respectiv a fost încălcat principiul contradictorialității principiului statuat atât de Constituție, cât și de Codul Civil. Analizând recursul formulat, Înalta Curte a apreciat că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Încheierea atacată conține dispoziții care nu sunt susceptibile de a fi atacate pe cale separată.

Sub aspectul respingerii cererii de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, încheierea are un caracter premergător, neputând fi atacată decât odată cu fondul, conform art. 282 alin.(2) C.proc.civ., potrivit cu care „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății." În ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) C.proc. civ., devin incidente prevederile art. 244 1 C.proc.civ., potrivit cu care "asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului". Din interpretarea acestui articol rezultă că nu sunt supuse căii de atac a recursului decât încheierile prin care se suspendă cauza sau cele prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului, iar nu și cele prin care s-a respins cererea de suspendare. Mai mult, nici o încheiere pronunțată în recurs, cum este cazul în speța de față, nu este supusă recursului. Ca atare, calea de atac a recursului nu este deschisă împotriva încheierii din 9.02.2011, recurenții înțelegând să se adreseze instanței în afara limitelor legii, cunoscând fiind că exercitarea unei căi de atac trebuie să respecte atât principiul legalității, cât și principiul unicității căii de atac.

Astfel fiind, Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat.