ÎCCJ, decizie (scj.ro #81652)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81652) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Inadmisibilitatea
recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de
suspendare a unei cauze, formulată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1
din Codul de procedură civilă.
Cuprins pe materii :
Drept procesual civil. Căi
extraordinare de atac. Recursul.
Index alfabetic :
încheiere
-
suspendare
-
inadmisibilitate
C.proc.civ., art. 244 alin. (1), art. 244
1
Notă : Au fost avute
în vedere dispozițiile Codului de procedură civilă, astfel cum
erau în vigoare la momentul investirii instanței cu cererea de chemare în
judecată.
Din
interpretarea dispozițiilor art.
244
1
C.proc.civ.,
rezultă că nu sunt supuse
căii de atac a recursului decât încheierile prin care se suspendă
cauza sau cele
prin
care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului, iar nu și
cele prin care s-a respins cererea de suspendare.
În consecință,
calea de atac a
recursului nu este deschisă împotriva unei
încheieri
, care conține dispoziții ce nu sunt
susceptibile de a fi atacate pe cale separată.
Secția I civilă, decizia nr. 1636
din 22 martie 2013
Prin încheierea de
ședință din 9 februarie 2011,
Curtea de Apel Ploiești, Secția civilă
și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea pentru
lipsă de apărare formulată de recurenți, cu motivarea
că au primit citația în termenul legal, și au respins cererea de
suspendare a cauzei întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1
C.proc.civ. până la soluționarea dosarului având ca obiect
constatarea nulității absolute a contractului de donație
autentificat sub nr. 27xx/1996, încheiat între P.M. și P.M., în calitate
de donatori și U.D., în calitate de donatar, întrucât în cauză s-a
declarat recurs împotriva unei încheieri premergătoare, prin care s-a
respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu
formulată de L.M.M.
A prorogat discuția cu privire
la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de
Asociația A. în interesul numiților L.M.M. și I.C. și a
amânat judecarea cauzei.
Împotriva menționatei încheieri
au formulat recurs I.C. și L.M.M. în temeiul art. art. 304
1
C.proc.civ.
În dezvoltarea acestuia, s-a
arătat că în cadrul ședinței din data de 09.02.2011, în
dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, s-a solicitat un
termen pentru a avea posibilitatea angajării unui apărător, care
să le reprezinte interesele.
În cadrul aceleiași
ședințe de judecată din data de 09.02.2011, au depus cerere de
suspendare a procesului, deoarece, în strânsă legătură cu acest
dosar, exista pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București un alt
dosar care avea ca obiect constatarea nulității absolute a
contractului de donație încheiat în favoarea numitului U.D.S.
S-a precizat
faptul ca instanța de judecată s-a pronunțat asupra acestei
cereri fără ca alte părți din proces să ia la
cunoștință despre
această cerere, respectiv a fost încălcat
principiul contradictorialității
principiului statuat atât de
Constituție, cât și de Codul Civil.
Analizând recursul formulat,
Înalta Curte a apreciat că
acesta este
inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Încheierea atacată conține
dispoziții care nu sunt susceptibile de a fi atacate pe cale
separată.
Sub aspectul respingerii
cererii de amânare a cauzei pentru lipsă
de apărare, încheierea are un
caracter premergător, neputând fi atacată
decât odată cu fondul, conform
art. 282 alin.(2) C.proc.civ.,
potrivit cu care „împotriva încheierilor
premergătoare nu se poate face
apel decât odată cu fondul, în afară de cazul
când prin ele s-a întrerupt
cursul
judecății."
În ceea ce privește
dispoziția de respingere a cererii de suspendare întemeiată pe
dispozițiile art. 244 alin. (1) C.proc.
civ.,
devin incidente prevederile art. 244
1
C.proc.civ.,
potrivit cu care "asupra suspendării
judecării procesului, instanța se va
pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod
separat,
cu excepția celor pronunțate în recurs. Recursul se
poate declara cât
timp durează
suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva
încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât
și împotriva încheierii
prin
care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului".
Din
interpretarea acestui articol rezultă că nu sunt supuse căii de
atac a recursului decât încheierile prin care se suspendă cauza sau cele
prin care s-a respins
cererea de repunere pe rol a procesului, iar nu și
cele prin care s-a respins cererea de suspendare. Mai
mult, nici o
încheiere pronunțată
în recurs, cum este cazul în speța de față, nu este
supusă
recursului.
Ca atare,
calea de atac a recursului nu este deschisă împotriva
încheierii din 9.02.2011,
recurenții înțelegând să se adreseze instanței
în afara limitelor legii,
cunoscând fiind că exercitarea unei căi de atac trebuie să
respecte atât principiul legalității, cât și principiul
unicității
căii de
atac.
Astfel fiind, Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul
declarat.